Skip to content

Ploaie cu monede de aur la Sarichioi…

17 Noiembrie 2017


Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din 17 noiembrie 2017

Timp de câteva luni (cam trei, după socoteala noastră), vom da la iveală, în fiecare vineri, un articol având ca temă istoria tulceană. Vom călători, cu o adevărată mașină a timpului, între istoria mai veche și mai nouă a frumosului nostru oraș, începând cu anii 1700-1800 și ajungând în prima parte a perioadei comuniste, ba chiar puțin mai târziu, până prin 1970. Vor fi episoade cu bandiți tulceni, mai mult sau mai puțin celebri, case, străzi, obiceiuri cinematografice, băutoricești, modă, sport. Toate acestea se vor întâmpla (adică scrie și citi) sub auspiciile unui proiect cultural, sprijinit de Primăria Tulcea și intitulat „Tulcea. Amintirile unui oraș”. Azi, un articol despre o adevărată comoară descoperită la Sarichioi.

Nicolae C. Ariton (www.mistereledunarii.ro)


Trebuie să recunosc că în anul 2011, când am creat blogul www.mistereledunarii.ro, intenția mea a fost ca acesta să se numească Misterele Tulcei, cu un nume inspirat de celebrele romane Misterele Parisului și Misterele Londrei, de George Sand  și Paul Feval. M-am gândit însă, cu modestele mele cunoștințe de atunci despre istoria orașului nostru, că acesta nu-mi va oferi suficiente subiecte pentru a-l putea ține în viață prea mult timp (cu un articol publicat în fiecare săptămână). Convins de acest lucru, am hotărât să-i dau un nume (mistereledunarii) care să-mi permită un evantai cât mai larg de teme. Teribilă greșeală, având în vedere că de atâția an scriu cu râvnă despre istoria orașului nostru și noi subiecte nu contenesc să iasă la iveală. În tot acest răstimp, ieșirile din spațiul orășenesc tulcean au fost extrem de rare, câteva articole despre Sulina și Delta Dunării, și poate încă altele câteva. Citește mai mult…

Anunțuri

Tulcea. Amintirile unui oraș

13 Noiembrie 2017


Recunosc că îmi fac o plăcere nemaipomenită lansările de carte alături de copii. Și cu cât aceștia sunt mai mici, cu atât bucuria mea este mai mare. După ce am mai experimentat acest lucru și în anii trecuți, în luna noiembrie a anului 2017, am recidivat cu același succes. Ba aș putea spune că a fost chiar unul strălucitor.

În primul rând trebuie să spunem că totul s-a întâmplat sub auspiciile Proiectului „Tulcea. Amintirile unui oraș”, sprijinit financiar de către Primăria Tulcea. Acest lucru mi-a  permis să editez și tipăresc un tiraj întreg din cartea cu acest titlu, un volum de 150 pagini dedicate istoriei Tulcei și să-l distribui gratuit elevilor din mai multe clase. Citește mai mult…

Obiceiuri cinematografice tulcene…

10 Noiembrie 2017


Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din 10 noiembrie 2017

Timp de câteva luni (cam trei, după socoteala noastră), vom da la iveală, în fiecare vineri, un articol având ca temă istoria tulceană. Vom călători, cu o adevărată mașină a timpului, între istoria mai veche și mai nouă a frumosului nostru oraș, începând cu anii 1700-1800 și ajungând în prima parte a perioadei comuniste, ba chiar puțin mai târziu, până prin 1970. Vor fi episoade cu bandiți tulceni, mai mult sau mai puțin celebri, case, străzi, obiceiuri cinematografice, băutoricești, modă, sport. Toate acestea se vor întâmpla (adică scrie și citi) sub auspiciile unui proiect cultural, sprijinit de Primăria Tulcea și intitulat „Tulcea. Amintirile unui oraș”. Azi, un articol despre cinematografe tulcene și arta de a merge la film.

Nicolae C. Ariton (www.mistereledunarii.ro)


În mod cert, obiceiurile cinematografice ale tulcenilor de astăzi sunt complet diferite a celor de odinioară. Dar mai întâi să lămurim ce înseamnă obicei cinematografic, pentru că unii dintre dumneavoastră s-ar putea să creadă că este vorba despre pozițiile teatrale care se iau atunci când se fac self-uri, sau se realizează video-clipurile cu smart telefonul. Citește mai mult…

Pompa politicienilor și autopompa Primăriei tulcene…

3 Noiembrie 2017

Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din 03 noiembrie 2017


Timp de câteva luni (cam trei, după socoteala noastră), vom da la iveală, în fiecare vineri, un articol având ca temă istoria tulceană. Vom călători, cu o adevărată mașină a timpului, între istoria mai veche și mai nouă a frumosului nostru oraș, începând cu anii 1700-1800 și ajungând în prima parte a perioadei comuniste, ba chiar puțin mai târziu, până prin 1970. Vor fi episoade cu bandiți tulceni, mai mult sau mai puțin celebri, case, străzi, obiceiuri cinematografice, băutoricești, modă, sport. Toate acestea se vor întâmpla (adică scrie și citi) sub auspiciile unui proiect cultural, sprijinit de Primăria Tulcea și intitulat „Tulcea. Amintirile unui oraș”. Azi, un articol cu politicieni locali și o autopompă.

Nicolae C. Ariton (www.mistereledunarii.ro)


Tulcea, pe lângă tot felul de amenințări, cum ar fi războaiele, epidemiile de ciumă, holeră, bande de tâlhari, organizați în adevărate armate (cerchezii) și chiar invazii de lăcuste, a fost tot timpul sub primejdia incendiilor. Vara sau iarna, fără să conteze prea mult anotimpul, acoperișurile din stuf a celor câteva mii de case de la periferia orașului (uneori chiar și pe ulițe mai dosnice din buricul orașului) erau amenințate cu focul. Citește mai mult…

Bandiții atacă Regimentul 33 Tulcea…

27 Octombrie 2017

Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din 27 octombrie 2017


Așa cum ziceam săptămânile anterioare, am început a da la iveală, în fiecare vineri, un articol având ca temă istoria tulceană. Plimbându-ne prin istoria mai veche și mai nouă a frumosului nostru oraș, am început a scrie articole despre despre case, străzi, obiceiuri cinematografice, băutoricești, sport și chiar modă tulceană. Toate acestea se petrec (adică scrie și citi) sub auspiciile unui proiect cultural, sprijinit de Primăria Tulcea și intitulat „Tulcea. Amintirile unui oraș”. Vă invităm să fiți alături de noi! Azi, despre faimosul Regiment 33 Tulcea și niște bandiți.

Nicolae C. Ariton (www.mistereledunarii.ro)


Titlul acestui articol trebuie să recunoaștem că este mai pe scurt, varianta adevărată fiind cel din ziarul Adevărul, din șapte iulie 1921, articol pe care îl reproducem în totalitate în rândurile de mai jos, apoi discutăm nițel pe marginea acestui subiect.

„Atacul unei bande contra depozitului de munițiuni al reg. 33 infanterie

Lupta santinelelor cu bandiții. Un soldat mort și altul grav rănit – Protestul cetățenilor contra administrației locale.

Tulcea, 5 – Ieri noapte, între orele 10-11, o bandă înarmată a atacat depozitul de munițiuni al regimentului 33 infanterie din Tulcea. Citește mai mult…

Tristele amintiri tulcene ale unui domn plecat departe (Alexandru Feingold) ….

20 Octombrie 2017

Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din 20 octombrie 2017


Începând de săptămâna trecută, am purces a da la iveală, în fiecare vineri, un articol având ca temă istoria tulceană. Plimbându-ne, cu o adevărată  mașină a timpului, prin istoria mai veche și mai nouă a frumosului nostru oraș, am început a scrie articole  despre bandiți tulceni, despre case, străzi, obiceiuri cinematografice, băutoricești, sport și chiar modă. Toate acestea se întâmplă (adică scrie și citi) sub auspiciile unui proiect cultural, sprijinit de Primăria Tulcea și intitulat „Tulcea. Amintirile unui oraș”. Vă invităm să răsfoiți paginile electronice ale acestuia! Azi, despre o casă și un domn tulcean plecat departe.

Nicolae C. Ariton  (www.mistereledunarii.ro)


În urmă cu câțiva ani – dovadă că mistereledunarii.ro sunt mai bătrâne decât par, iar autorul acestuia mai tânăr decât credeți -, am scris un articol despre fosta stradă Regina Elisabeta (actualmente „Slt. Corneliu Gavrilov), din care au mai rămas câteva „fragmente” (o bucățică de traseu și câteva case) ca niște cioburi dintr-un frumos vitraliu. Din cele câteva case vechi, una (numerotată în cadrul articolului, cu nr.4), rămăsese un adevărat mister, despre care nu reușisem să aflu absolut nimic, trecând-o pe o listă de obiecte tulcene neidentificate (O.T.N.). Misterul neelucidat al acesteia nu a durat prea mult, pentru că mai mulți tulceni ne-au oferit o mână de ajutor în dezlegarea lui, semn că în ziua de azi nici misterele nu mai au viață lungă (aici, am exagerat puțin, de dragul firului epic  al a cestui articol). Citește mai mult…

Tulceanul Ițic Ivan…

13 Octombrie 2017

Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din 13 octombrie 2017


Începând de azi, timp de câteva luni (cam trei, după socoteala noastră), vom da la iveală, în fiecare vineri, un articol având ca temă istoria tulceană. Vom pendula, cu o adevărată  mașină a timpului, între istoria mai veche și mai nouă a frumosului nostru oraș, începând cu anii 1700-1800 și ajungând în prima parte a perioadei comuniste, ba chiar puțin mai târziu, până prin 1970. Tematica este variată, de la căsătorii inter etnice (ca în articolul de azi), dar și episoade cu bandiți tulceni, mai mult sau mai puțin celebri, despre case, străzi, obiceiuri cinematografice, băutoricești (avem cel puțin două articole despre vin pelin și tulburel) și chiar modă. Toate acestea se vor întâmpla (adică scrie și citi) sub auspiciile unui proiect cultural, sprijinit de Primăria Tulcea și intitulat „Tulcea. Amintirile unui oraș”. Vă invităm să țineți aproape, o să vă placă!

Nicolae C. Ariton  (www.mistereledunarii.ro)


Acum o sută cinzeci de ani, Tulcea era un oraș al mahalalelor. Unele dintre ele mai există și astăzi (la figurat și la propriu). Ideea este însă aceea că orașul nostru era alcătuit din cartiere etnice, numite de turcii care stăpâneau locurile (până la Războiul din 1877-1879) „mahale” și care erau locuite de moldoveni, munteni (valahi), turci, tătari, greci, bulgari, lipoveni, cazaci, după unii socotitori mai atenți, în număr de șaptesprezece. Pentru tulceanul de azi, puțin dezorientat de faptul că între timp cartierele etnice s-au spart, construindu-se tot felul de blocuri din beton, reperele au rămas încă în picioare. Acestea nu sunt altele decât templele la care se închinau etnicii respectivi și în jurul cărora își trăiau viața. Astfel, cu puțină imaginație (și cu câteva rămășițe edilitare de altădată) tulceanul ambițios poate reface, cu ochii minții, mahalaua grecească din jurul Bisericii Buna Vestire (Biserica Grecească), cea turcească din jurul Geamiei Azzizi, cea căzăcească (zaporojeană) din împrejurul Bisericii Rusești (Schimbarea la față), românești, de lângă Biserica Sf. Nicolae și așa mai departe. Nu am uitat și nici nu am lăsat intenționat deoparte mahalalele lipovenești și cea evreiască, pentru simplul motiv că despre aceste comunități va fi vorba în acest articol. Într-un cuvânt, ne vom apleca cu ceva mai multă atenție asupra lipovenilor și evreilor tulceni, pentru a scoate în evidență un aspect mai puțin cunoscut despre aceștia. Citește mai mult…

%d blogeri au apreciat asta: