Chestiunea Casei Fantomelor tulcene……
Există în Tulcea o casă, numită în toate felurile posibile: Elvețiană, Austriacă, Venețiană și, în ultima vreme, a fantomelor, stârnind, din când în când, interesul tulcenilor. Situată pe strada 9 Mai, adică de la Muzeul de Etnografie (fosta Banca Națională), în sus, pe o străduță care parcă duce la cer, pavată cu piatră cubică de granit, șoferii o ocolesc cu înverșunare și atunci când nu reușesc, o înjură cu năduf. Strada în sine este un adevărat monument istoric, dar de departe, cea mai importantă piesă a sa este Casa Elvețiană, o clădire frumoasă și abandonată, unică prin arhitectura sa, sau mai bine spus, din ce a mai rămas din aceasta. Citește mai mult…
Despre poarta Mulamentului (Monumentului)…
Nu vă impacientați, nu este o (altă) greșeală, am folosit denumirea dată de o parte dintre tulceni (mai ales cei de origine turcă și tătară) Monumentului de Independență tulcean. Aceasta se întâmpla în mod obișnuit până prin 1960, pentru ca după aceea, această greșeală să fie înlocuită cu alta: denumirea colnicului Hora să fie rebotezată în Horea (după numele celebrului răsculat Horea, alături de Cloșca și Crișan). Bănuim că această redenumire a fost una cu influențe ideologice, din perioada comunistă, când s-a încercat subtil înlocuirea numelui simplu de hora cu cea a răzvrătitului de la 1784. Dar denumirea „mulamentului” sau a colnicului pe care este acesta construit nu reprezintă subiectul acestui articol – dar poate fi o idee -, tema propusă fiind porțile de acces în cadrul spațiului monumentului. Citește mai mult…
Farul din Tulcea…
Orice oraș care se respectă are un far. Bun, să recunoaștem că mai trebuie îndeplinite câteva condiții, dintre care cea mai importantă este aceea să fie situat pe malul unei mări sau ocean, cu ceva navigație prin zonă. În Dobrogea, orașele Sulina și Constanța au îndeplinit aceste criterii și așa se face că ambele sunt înzestrate cu faruri maritime, ba chiar cu câte două fiecare: unul mai vechi, devenit monument istoric și câte unul nou și modern, care corespunde navigației moderne din zilele noastre. Citește mai mult…
Începând de joi, 18.07.2019, de dimineață, în chioșcurile de ziare tulcene, într-un tiraj ceva mai mic ca de obicei, dar cu un număr mult mai mare de pagini (142), a apărut noul număr, adică 9, al revistei MISTERELE DUNĂRII. Din cuprins: Mihai Baciu, Neștiutele păsări ale Deltei; Ananie Ivanov, Conferința Internațională „Cazacii dunăreni…” – Epilog; Dorin Popescu, Cazacii dunăreni și caii de la Letea; Mihai Tiuliumeanu, Geneza oștilor căzăcești (sec. XI-XIII); Artem Peretyratko, Imaginea lui Ignat Nekrasov în creația lui N.I. Krasnov; Laura Stănică, Feminin; Nicolae C. Ariton, Misterul graiului dician (dicean)…; Angela Dumbravă, Păzea! Hurupții mănâncă semințele de floarea-soarelui!; Ionuț Jescu, Scurt istoric al curentelor bezpopovțî din Dobrogea; Tudose Tatu, Cei dintâi cercetători şi ingineri hidrografi englezi la Gurile Dunării; Fedor Kondratovici, Sicia dunăreană de la Dunavăț (trad. Ananie Ivanov).
Țânțari tulceni cu nume din 1001 de nopți…
Pe stemele județului și orașului Tulcea, mai vechi și mai noi, apar delfini, ancore, pelicani și chiar nuferi, ca simboluri tulcene. Nici urmă însă de țânțari, care din punctul nostru de vedere, sunt cei mai reprezentativi. Această lipsă se datorează în mod sigur faptului că insectele în cauză sunt atât de nesuferite, încât fac parte din inventarul negativ tulcean. De-a lungul miilor de ani, de când există Tulcea – poate nu chiar sub această denumire -, țânțarii sunt cei care făceau legea pe meleagurile noastre. Citește mai mult…
CONCURS „ISTORIA FAMILIEI MELE TULCENE”
Concursul este organizat în cadrul proiectului „Tulcea cultural. Real și virtual”, organizat de Primăria Tulcea și Misterele Dunării. Obiectivul este strângerea de informații și documente (fotografii) despre familiile tulcene. Proba concursului va consta în realizarea unui eseu[i] de 1 pagină, însoțit de câteva fotografii familiale de altădată, despre istoria familiei voastre tulcene. Cu cât informațiile vor fi mai interesante și fotografiile membrilor familiei mai vechi, cu atât vor crește șansele de câștiga unul din premiile în valoare de 1000 de lei și o sută de cărți despre istoria Tulcei. Eseul și fotografiile, scanate sau fotografiate, vor fi trimise pe adresa de e-mail tulceacultural@gmail.com În antetul eseului vor fi trecute datele de identificare ale concurentului: Nume și prenume, nr. telefon, adresa e-mail. Cele mai interesante materiale vor fi publicate, cu acordul autorului și respectarea normelor de protecția datelor și a drepturilor de autor. Autorii rămân proprietarii de drept al eseului și fotografiilor. Perioada de trimitere a materialelor este până pe data de 30 august 2019, ora 24. Premierea se va face în cadrul unei festivități publice tulcene în data de 28 septembrie 2019, ale cărei detalii vor fi comunicate ulterior.
[i] Eseul este un text literar sau științific, în proză, fără formă impusă, care tratează, în cazul de față, istoria unei familii, văzută prin prisma personală a autorului. Eseul poate fi o simplă prezentare, descriere, povestire, schiță etc.
Misterul unei vechi fotografii tulcene…
În rândurile care urmează, vom încerca să dezlegăm misterul ce înconjoară o fotografie foarte veche – probabil una din primele fotografii – cu orașul Tulcea (bun, să zicem cu malul tulcean al Dunării). Fotografia a fost postată pe un grup media tulcean (Istoria Deltei Dunării, administrator Corneliu Motoc) și a stârnit numeroase discuții privind locul realizării și, mai ales, perioada. Încercăm să intervenim și să deslușim o parte din misterul care o înconjoară. În primul rând trebuie spus că fotografia a apărut pe un site de licitații internațional, ofertantul fiind din USA (un colecționar american cu pseudonimul „emerald estates”) pentru un preț extrem de rezonabil, 14,95 $. Extrem de interesant este faptul că nu este vorba despre o simplă fotografie pe hârtie, ci o placă de sticlă, numită „magic lantern glass slide photo”, un fel de diapozitiv, sau mai bine spus, un strămoș al diapozitivului, acel cadru fotografic realizat pe celuloid (dublu developat, pentru a deveni pozitiv, ca și filmul cinematografic) și introdus într-o ramă de plastic. Citește mai mult…
