După Sibiu și Brașov, a venit rândul Tulcei să fie gazdă pentru lansarea proaspetei cărți a scriitorului Teodor Hossu-Longin, Măștile din spatele măștii. Această adevărată onoare de a găzdui un asemenea eveniment se datorează afinității pe care o are autorul pentru tulceni, pentru oraș și pentru Delta Dunării. Din acest adevărat algoritm al apropierii nu trebuie omisă nici vechea camaraderie cu tulceanul Petru Țincoca, care a fost unul din redactorii cărții, precum și moderatul evenimentului lansării la Tulcea. Mergând mai departe, putem afirma că și unul din personajele principale, nea Ghighi administratorul, s-ar putea să fi fost botezat tot după un celebru personaj, cu același nume, din familia Țincoca. Continuă lectura
Revista Misterele Dunării, nr. 16
Revista Misterele Dunării, Nr. 16, a sosit de la tipar.
Un număr în alb și negru, dedicat regretatului nostru prieten Dr. Nicolae Georgescu.
De mâine (cel mai târziu luni), în librăriile din Tulcea!
Zacusca…
Dezlegarea misterului librăriei „Ion Creangă” din Tulcea…
De puțin timp, un mister dens înconjoară librăria „Ion Creangă” de la „Casa Cărții”, din Tulcea. Grupuri mari de oameni (aici am exagerat puțin) se îndreaptă către aceasta, tăcuți, cu fețele ascunse în spatele măștilor (și la Tulcea este pandemie), de unde ies, cu un zâmbet în colțul buzelor, dar care nu se vede tot din cauza acelorași măști, de care aminteam mai devreme. . Continuă lectura
Cartea „AEGYSSUS VERSUS ANOPHELES – sau marele război dintre tulceni și țânțari” vă așteaptă la librăria Casa Cărții…
Stimați tulceni și prieteni ai orașului Tulcea, sunteți invitați la librăria de la Casa Cărții, pentru a intra în posesia unui exemplar al cărții AEGYSSUS VERSUS ANOPHELES – sau marele război dintre tulceni și țânțari”, proaspăt ieșită de sub tipar. Titlul este o metaforă, motiv pentru care am introdus și subtitlul „Marele război dintre tulceni și țânțari”, care se dorește o explicație a subiectului abordat. Am ales cele două nume latine, pentru a reprezenta, pe de o parte comunitatea orașului Tulcea, cu cea mai veche denumire cunoscută, Aegyssus, și de cealaltă parte, țânțarii, o adevărată armată dușmană, care a terorizat locuitorii Tulcei, indiferent dacă vorbim de cei din zilele noastre sau de cei de acum două mii de ani, armie pe care am numit-o generic Anopheles, după numele celei mai periculoase specii de țânțari. Continuă lectura
Tulcea, 1 august 1809… sau cum a stricat Kușnikov cetatea lui Osman…
În perioada 1806-1812, se desfășoară un nou (alt) război între turci și ruși. Înainte de război, Tulcea arăta binișor, așa cum ne-o descrie generalul francez, angajat în armata rusă, Alexandre de Langeron: „…Tulcea este aşezată la 18 verste de Ismail, pe malul drept al braţului inferior al Dunării. Ea se ridică în amfiteatru de-a lungul fluviului şi la o verstă de oraş sunt munţi acoperiţi de păduri. Aşezarea Tulcei este încântătoare: înconjurată de grădini, de livezi care se întind de-a lungul Dunării; ceva mai jos de oraş se află o insulă împădurită şi plină de grădini. În faţa Tulcei, Dunărea este foarte repede şi agitată de vârtejuri care împiedică să mergi în susul apei, chiar fără obstacole militare… Oraşul era înconjurat cu o întăritură şi avea o cetate de piatră cu patru turnuleţe…”[1] Continuă lectura
Tulcea (Tolça), anul 1621, vara…
În anul 1621, sultanul de doar 17 ani, Osman al II-lea (era sultan de la 14 ani), a pornit la război cu polonezii, care l-a vremea respectivă aveau un regat frumușel ce se întindea din Lituania până în Ucraina de azi și se numea în latină Regnum Serenissimum Poloniae. Osman cel Tînăr, cum mai era numit, pornise în fruntea unei armate numeroase, care până a ajuns la Dunăre atinsese cifra de 150 de mii de soldați (dacă cifrele nu sunt exagerate, așa cum se întâmpla), ortelor de ieniceri și spahii din capitala imperiului, adăugându-se corpurile de armată ale bey-lor de elaieturi, care erau obligați să participe, pe cheltuiala lor, la expedițiile militare ale sultanului. Continuă lectura
Haida, haidam popas!… sau cum funcționa serviciul de taxe, la Tulcea, pe la 1704
În anul 1704, doi pelerini ortodocși de rit vechi ajung la Tulcea. Aceștia nu excelează în descrieri literare, dar au meritul de a ne face cunoscută procedura de încasare a taxelor vamale, care era extrem de simplă: solicitare, amenințare, cătușe, penitenciar, eliberare, îmbarcare pentru a călători mai departe. Cei mai slabi de înger plăteau și plecau, cei mai tari, sau lipsiți de mijloace, plecau, dar ceva mai târziu. Continuă lectura
Din vremea când Tulcea era „karye”
Acum mai bine de jumătate de mileniu, adică fix la 1502, Tulcea era „karye”. Bun, mai trebuie să menționăm că Tulcea se numea Tulçi, dacă avem curajul să traducem denumirea din turca veche, scrisă în arabă, în turca nouă și alfabetul latin adoptat și adaptat de turci. Deci, putem spune că prima atestare documentară (cunoscută până acum) a Tulcei, a fost publicată într-un registru vamal otoman și din care aflăm, fără tăgadă, că Tulcea era „karye”, adică un sat, sau, mai pe scurt, cea mai mică diviziune administrativă otomană. Continuă lectura
Tulcea, între amazoane și sarmați (3)…
Încheiem, astăzi, mini foiletonul nostru despre amazoanele tulcene. Cele trei episoade nu au avut prea mare succes printre cetățenii Tulcei (ba chiar putem spune că serialul a trecut precum acceleratul prin gară, prea puțini reușind să-l zărească, din cauza vitezei cu care circulă informația în ziua de azi). Misterele Dunării și-au făcut însă o datorie de onoare în a scrie despre acest subiect, învăluit în mister și care are tangențe și cu istoria Tulcei de mai mult de două milenii. Continuă lectura
MISTERELE DUNĂRII-despre Dunăre și Tulcea 