Sări la conţinut

Tulcenii între vinul pelin și tulburel… azi, doar despre pelin (adică, partea I)

21 septembrie 2018


Până la urmă viața se socotește în funcție de la ce o raportezi. Cele mai simple repere sunt nașterea și moartea, adică o linie întortocheată, cu două capete, căreia cei care se pricep cât de cât la aritmetică o numesc segment. Pentru o viziune puțin mai detaliată există botezul, căsătoria și înmormântarea, cu o vedere social religioasă asupra vieții. Vă propun, însă, în articolul de azi, viața văzută prin prisma a două repere bahice: tulburelul și vinul pelin. La prima vedere (citire) pare o viziune vulgară, primitivă, făcută de băutori notorii, departe de trăiri superioare precum poezia, filozofia sau știința. Cu toate acestea, ne menținem afirmația că măsurarea vieții tulcenilor (sau a unora dintre ei) folosind ca unitate de măsură paharul și repere cele două soiuri de vin conține mai mult miez de viață decât orice tratat plictisitor de artă sau știință. Citește mai mult…

Reclame

Lipovean in Amur…

10 august 2018


Titlul s-ar putea să vă inducă în eroare, lucru pe care l-am dorit cu bună știință. Astfel, am renunțat la î pentru i, rezultând in în loc de în, iar Amur, pare o greșeală la Amor, sau ceva de genul acesta, încercând să realizăm un fals după un film american, Lipovean in Love… dar articolul de față nu are nici cea mai mică legătură cu dragostea, ba chiar putem spune că dimpotrivă. Totuși, vă asigurăm că vom vorbi și de lipoveni, precum și de Amur. Citește mai mult…

Uite popa, nu e popa!… la Tulcea, pe la 1896

3 august 2018



Tulcea a fost aproape în permanență un loc al comploturilor, spionilor și agitatorilor. Vorbim mai ales de perioada de după liberalizarea navigație pe Dunăre, adică după anul 1832. Având în dotare un puternic fort otoman, care a existat în prima fază pe Stânca Tulcei (un pinten de piatră ce înainta spre mijlocul Dunării, în dreptul Colnicului Hora) și, apoi pe Dealul Taberei, rușii au fost în permanență curioși să cunoască detalii privind garnizoana de soldați și starea depozitelor de muniții, ascunse în tuneluri săpate în dealurile orașului. Apoi, în preajma războaielor, spioni și agitatori de toate neamurile bântuiau prin oraș, sub masa străvezie că sunt negustori, ziariști, preoți și chiar geografi, toți cu scopul de a afla cât mai multe informații despre starea otomanilor, și să instige, dacă se putea, etniile tulcene să se ridice împotriva acestora. După 1878, când Dobrogea trece alături de România, lucrurile s-au mai liniștit, dar nu de tot, rușii și bulgarii având tot timpul ceva interese prin partea locului, războaiele plutind mai tot timpul în aer . Dar haideți să vedem (citim) mai bine care era atmosfera complotistă tulceană, pe la 1896, desprinsă dintr-un articol din ziarul „Epoca”. Citește mai mult…

Misterul străzii tulcene Davilla…

27 iulie 2018



Cum urci, pe strada Babadag, la intersecția unde se află Hotel Rex și sediul Băncii Comerciale, pe partea stângă, se află strada Davilla (cu doi de l). Străduța este modestă și s-ar putea să o ratați, așa că cel mai bine luați-vă ca drept reper, un tomberon din plastic și termopan, pe post de bar, numit ciudat „Vanilla” (tot cu doi de l). Strada Davilla este pavată cu piatră cubică, spre disperarea contestatarilor acestui tip de pavaj stradal, acești copii mari, care își iubesc mai mult mașinuțele decât istoria orașului. Spun istoria orașului, pentru că strada Davilla a fost pavată cu piatră cubică undeva la începutul secolului al XX-lea, deci pavajul respectiv (ca și al altor multor străzi din Tulcea) bate bine suta de ani, lucru care nu se va întâmpla niciodată cu automobilele iubitorilor de mașinuțe și nici chiar cu aceștia. Citește mai mult…

Tulceni și panamale…

20 iulie 2018



De ceva timp, Misterele Dunării au revenit cu un nou sezon de articole. În următoarele săptămâni și luni, vom da la iveală, în fiecare vineri, un articol având ca temă istoria tulceană. Va fi o adevărată călătorie în timp, în trecutul mai vechi și mai nou a frumosului nostru oraș, începând cu anii 1700-1800 și ajungând în prima parte a perioadei comuniste, ba chiar puțin mai târziu, până prin 1970. Ca de obicei, tematica este variată, de la povești cu oameni, străzi și case, ajungând până la episoade cu bandiți, mai mult sau mai puțin celebri, politicieni și chiar modă. Toate acestea se vor scrie și citi în cadrul unui proiect cultural, sprijinit de Primăria Tulcea și intitulat „Tulcea. Întâmplări și fapte premergătoare marii uniri”, depășind puțin cadrul acestuia, în încercarea de a vă oferi o lectură cât mai plăcută. Vă invităm să fiți cititorii noștri!

Nicolae C. Ariton (www.mistereledunarii.wordpress.com)


Acest titlu chiar este plin de mister. Cu siguranță că nici măcar nu bănuiți la ce se referă și chiar dacă aveți oarecari indicii, pot să schimb subiectul, chiar din rândul următor. Dar nu aceasta este scopul acestui articol, de a vă face confuzi și de a ține onor cititorul în necunoștință de cauză. În primul rând, vreau să vă asigur că articolul de față nu are nici o legătură cu canalul Panama, o conexiune dintre apa acestuia și a Dunării fiind posibilă. În plus, să ne aducem aminte că celebrul canal a fost construit în două etape, la fel ca și canalul Dunăre-Marea Neagră, cu specificația că cel care leagă Oceanul Atlantic de Oceanul Pacific, în lungime de 77 km, a fost început în 1881, de francezi (după succesul financiar înregistrat cu canalul Suez) și abandonat datorită mortalității de peste 200 de oameni în fiecare lună, din cauza condițiilor extreme (mai ales în sezonul ploios). În anul 1904 este preluat de americani și terminat în anul 1914. Canalul Dunăre-Marea Neagră a fost început prima dată de comuniști în anul 1949, având ca forță de muncă deținuții politici, și abandonat în anul1954. Lucrările au fost reluate în anul 1976, tot de comuniști, și încheiate în 1984, fiind mai mult o ambiție personală a lui Nicolae Ceaușescu. Citește mai mult…

Destinul fotbalistic al orașului Tulcea…

13 iulie 2018



De ceva timp, Misterele Dunării au revenit cu un nou sezon de articole. În următoarele săptămâni și luni, vom da la iveală, în fiecare vineri, un articol având ca temă istoria tulceană. Va fi o adevărată călătorie în timp, în trecutul mai vechi și mai nou a frumosului nostru oraș, începând cu anii 1700-1800 și ajungând în prima parte a perioadei comuniste, ba chiar puțin mai târziu, până prin 1970. Ca de obicei, tematica este variată, de la povești cu oameni, străzi și case, ajungând până la episoade cu bandiți, mai mult sau mai puțin celebri, politicieni și chiar modă. Toate acestea se vor scrie și citi în cadrul unui proiect cultural, sprijinit de Primăria Tulcea și intitulat „Tulcea. Întâmplări și fapte premergătoare marii uniri”, depășind puțin cadrul acestuia, în încercarea de a vă oferi o lectură cât mai plăcută. Vă invităm să fiți cititorii noștri!


Nicolae C. Ariton (www.mistereledunarii.wordpress.com)


Destinul fotbalistic al orașului Tulcea nu prezintă aproape nici un interes. Această în comparație cu alte orașe mai mari, străine sau românești. Aceasta la prima vedere, pentru că și frumosul nostru oraș se poate lăuda cu performanțele sale fotbalistice, mici ce-i drept, dar demne de reținut. În primul rând, Tulcea este probabil singurul oraș din România (și din lume) care a avut echipa de fotbal (Delta Tulcea) promovată în prima divizie, unde a stat doar câteva zile (săptămâni), aceasta întâmplându-se în anul 2007 și pentru că nu și-a depus dosarul de omologare a terenului de fotbal, a rămas în divizia secundă, în timp de echipa Ceahlăul Piatra Neamț, care trebuia să retrogradeze, a rămas în prima divizie. A fost, așa cum se bănuiește, un târg onest și avantajos pentru tulceni și nemțeni (mai ales pentru unii dintre ei). Tot ca un mic remember, ar mai fi de spus, că cel mai bun loc pe care îl mai obținuse echipa de fotbal Delta Tulcea fusese locul al cincilea, în divizia B, în anul 1984 (nu este exclus ca datele noastre să fie incomplete). Citește mai mult…

Stâncile străzilor din Tulcea…

6 iulie 2018

1


De ceva timp, Misterele Dunării au revenit cu un nou sezon de articole. În primele două săptămâni și următoarele luni, vom da la iveală, în fiecare vineri, un articol având ca temă istoria tulceană. Va fi o adevărată călătorie în timp, în trecutul mai vechi și mai nou a frumosului nostru oraș, începând cu anii 1700-1800 și ajungând în prima parte a perioadei comuniste, ba chiar puțin mai târziu, până prin 1970. Ca de obicei, tematica este variată, de la povești cu oameni, străzi și case, ajungând până episoade cu bandiți, mai mult sau mai puțin celebri, politicieni și chiar modă. Toate acestea se vor scrie și citi în cadrul unui proiect cultural, sprijinit de Primăria Tulcea și intitulat „Tulcea. Întâmplări și fapte premergătoare marii uniri”, depășind puțin cadrul acestuia, în încercarea de a vă oferi o lectură cât mai plăcută. Vă invităm să fiți cititorii noștri!

Nicolae C. Ariton  (www.mistereledunarii.ro)


Discutam în articolul de săptămâna trecută despre situația ingrată a străzilor tulcene, pavate cu piatră cubică, care reușesc să stârnească atâtea controverse încât îți creează impresia că sunt niște străzi cu stânci. Trebuie să subliniem, cu această ocazie, că departe de noi gândul de a discuta în aceste rânduri de celebra Stâncă a Tulcei, situată cândva dincolo de marele S al Dunării, din dreptul orașului nostru (o adevărată capcană pentru corăbiile ce navigau pe fluviu)și care a fost distrusă sistematic, prin dinamitare, de către Comisia Europeană a Dunării. Deci, astăzi, doar vom continua o discuție despre străzile cu caldarâm (denumirea turcească a pavajului din piatră cubică) și poate vom găsi o soluție pentru viitorul lor. Citește mai mult…

%d blogeri au apreciat asta: