Vineri, 30 martie 2018, ora 16,30, la Casa Avramide… „Votca-un thriller istoric”, și „Republica piraților de Dunăre”…
Dragi prieteni, vineri, 30 martie 2018, ora 16,30, la Casa Avramide, două lansări de carte, mai ceva ca la Șantierul Naval, unde se lansează vapoare! Deci o lansare dublă: „Votca-un thriller istoric”, autor Nicolae C. Ariton și „Republica piraților de Dunăre”, autor Tudose Tatu, care vine special de la Galați, cu proaspătul său volum. Va fi tămbălău și zarvă mare, cu palicari și pișicheri câtă frunză și iarbă, că tot a venit/vine primăvara! Pentru a simplifica titlul manifestări, am botezat-o simplu: „Votcă și pirați”, pentru cei mai pretențioși, vă promitem un regal de istorie locală, cultură și rafinament intelectual, fără nici o legătură cu alcoolul și violența, acestea fiind doar temele celor două cărți și motivul întâlnirii. Vă așteptăm la această întâlnire scriitoricească și pentru simplul motiv că în anul 2018, primăvara vine o singură dată, iar o lansare de cărți despre votcă și pirați, la fel.
Tulcea. Amintirile unui oraș
Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din 26 ianuarie 2018
Așa cum anunțam în articolul de săptămâna trecută (care în paginile ziarului Obiectiv de Tulcea nu a mai apărut pentru că din cauza iernii, ziarul și-a suspendat apariția ediției de vineri, 19.01.2018), încheiem astăzi publicarea articolelor despre istoria orașului nostru, grupate sub titlul generic de „Tulcea. Amintirile unui oraș”. A fost o perioadă de mai bine de trei luni (am început fix pe 13 octombrie) cu articole publicate săptămânal (cu ceva pauze, cei drept) în care am povestit despre bandiți tulceni, despre case, străzi, obiceiuri cinematografice, băutoricești, sport și alte lucruri, mai mult sau mai puțin importante din istoria Tulcei. Calendarul publicării articolelor (aici am exagerat puțin, pentru a vă face să credeți că mistereledunarii.ro funcționează ca un ceas elvețian) a fost dat însă peste cap de intervenția domnului Alexandru Feingold, un tulcean plecat demult și departe. Domnia sa ne-a trimis un text alcătuit din câteva amintiri tulcene care ne-au impresionat atât de mult, încât nu am rezistat ispitei de a ticlui un articol (vezi articolul „Amintirile unui domn plecat departe…”). Azi, revenim cu un articol semnat de dânsul, alcătuit din două „crâmpeie” de istorie tulceană, din jurul anului 1950. Veți întâlni personaje, de care astăzi foarte puțini tulceni își mai aduc aminte și locuri peste care șenilele buldozerelor au trecut cu atâta temeinicie încât în urma lor a mai rămas doar câte o fotografie îngălbenită. Vă urez lectură plăcută, purtați de amintirile unui tulcean plecat departe, și sper să ne reîntâlnim, pe aceleași coordonate istorico-tulcene, cât mai curând, adică pe la primăvară (vară). Nu fiți triști, ne vom vedea la cel puțin o lansare de carte („Votca-un thriller istoric”, care așteptăm să vină de la tipografie) și reciti în cele două episoade ale articolului anual „Retrospectiva literară tulceană 2017”, la care lucrăm cu spor.
Nicolae C. Ariton http://www.mistereledunarii.ro
Alexandru Feingold: „Voi încerca să deschid o ferestruică spre activitățile culturale din Tulcea realist-socialistă…”
Cenaclul literar „Panait Cerna”
Prin anii 50′ apărea la Tulcea ziarul „Tulcea Democrată”, care publica și o pagină literară redactată de un tânăr, tobă de talent, viitor profesor de literatură la liceul local, Aurel Munteanu. Pentru a recruta colaboratori, el a luat legătura cu directorul Casei de cultură, Grigore Cuculis și l-a convins să acorde auspiciile unui cerc literar cu numele de „Cenaclul literar Panait Cerna”. Buni organizatori și cu bune intenții, cei doi au izbutit să adune cam 20 de iubitori de literatură, fie ea și realist-socialistă, sub suspiciunea și controlul cenzurii locale. Citește mai mult…
Și tâlharii dobrogeni îmbătrânesc…
Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din 19 ianuarie 2018
Timp de câteva luni, am dat la iveală, în fiecare vineri, un articol având ca temă istoria tulceană. Am călătorit, cu o adevărată mașină a timpului, între istoria mai veche și mai nouă a frumosului nostru oraș, începând cu anii 1700-1800 și ajungând în prima parte a perioadei comuniste, ba chiar puțin mai târziu, până prin 1970. Au fost episoade cu bandiți tulceni, mai mult sau mai puțin celebri, case, străzi, obiceiuri etc. Toate acestea s-au întâmplat (adică scris și citit) sub auspiciile unui proiect cultural, sprijinit de Primăria Tulcea și intitulat „Tulcea. Amintirile unui oraș”. Săptămâna aceasta, penultimul episod. Azi, despre cum și tâlharii îmbătrânesc.
Nicolae C. Ariton (mistereledunarii.ro)
Nu știu dacă afirmația din titlu este valabilă și în zilele noastre. Și nici nu are vreo importanță. Știm doar că tâlharii din zilele noastre denunță cu sârg, un fapt care ne bucură, cu toate că intră în contradicție cu onoarea banditească, de a nu-ți turna fârtați de tâlhărie, atunci când ești pus în lanțuri. Dar hoții din ziua de azi nu sunt haiducii de altădată, ei nu fură de la bogați pentru a da la săraci, ei fură de la ultimii, pentru a ajunge în categoria primilor, într-o logică aproape absurdă, pe care cu siguranță că un bandit din secolul trecut nu ar înțelege-o cu nici un chip. Dar să-i lăsăm pe găinarii zilelor noastre, care nu merită nici măcar să fie numiți răufăcători și să vorbim (scriem) despre tâlharii și bandiții de altădată. Citește mai mult…
Tulcea sub focuri…
Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din 12 ianuarie 2018
Timp de câteva luni (cam trei, după socoteala noastră), vom da la iveală, în fiecare vineri, un articol având ca temă istoria tulceană. Vom călători, cu o adevărată mașină a timpului, între istoria mai veche și mai nouă a frumosului nostru oraș, începând cu anii 1700-1800 și ajungând în prima parte a perioadei comuniste, ba chiar puțin mai târziu, până prin 1970. Vor fi episoade cu bandiți tulceni, mai mult sau mai puțin celebri, case, străzi, obiceiuri cinematografice, băutoricești, modă, sport. Toate acestea se vor întâmpla (adică scrie și citi) sub auspiciile unui proiect cultural, sprijinit de Primăria Tulcea și intitulat „Tulcea. Amintirile unui oraș”. Azi, despre un incendiu de la un magazin de coloniale și oficiul poștal din Tulcea, de acum 110 ani și puțin.
Nicolae C. Ariton (mistereledunarii.ro)
Tulcenii de odinioară erau tot timpul amenințați de câte ceva. Războaie la intervale de 15-20 ani (uneori mai dese, alteori mai rare), unele din ele atât de pustiitoare pentru oraș, încât după terminarea lor, din acesta mai rămâneau două-trei case în picioare (după Războiul Ruso-turc, din 1806-1812, din Tulcea nu a mai rămas nimic, casele fiind distruse în totalitate de artileria rusească. Orașul a și fost mutat după această înfrângere a turcilor, de pe amplasamentul din jurul Colnicului Hora pe Dealul Taberei, unde turcii au construit un nou fort). Apoi, veneau pe rând ciuma (la început mai des, importată via Constantinopol), holera (ultimele epidemii fiind înregistrate și după anul 1900, ultima, fiind chiar în anul 1977 (vezi articolul https://mistereledunarii.wordpress.com/2014/06/30/tulcea-in-vremea-holerei-1977 ), frigurile (malaria) până prin 1960 când a fost stârpit țânțarul anofel din zonă Tulcei (cu ajutorul unei specii de crap care păpa larvele de țânțari) și exemplele pot continua. Citește mai mult…
Sărbători fericite!
Tulcea, scânteia, pâinea, 1953…
Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din 22 decembrie 2017
Timp de câteva luni (cam trei, după socoteala noastră), vom da la iveală, în fiecare vineri, un articol având ca temă istoria tulceană. Vom călători, cu o adevărată mașină a timpului, între istoria mai veche și mai nouă a frumosului nostru oraș, începând cu anii 1700-1800 și ajungând în prima parte a perioadei comuniste, ba chiar puțin mai târziu, până prin 1970. Vor fi episoade cu bandiți tulceni, mai mult sau mai puțin celebri, case, străzi, obiceiuri cinematografice, băutoricești, modă, sport. Toate acestea se vor întâmpla (adică scrie și citi) sub auspiciile unui proiect cultural, sprijinit de Primăria Tulcea și intitulat „Tulcea. Amintirile unui oraș”. Azi, despre orașul nostru, ziarul Scânteia și pâinea tulcenilor, cea de toate zilele, din anul1953.
Nicolae C. Ariton (http://www.mistereledunarii.ro)
În mod cert, Tulcea din zilele noastre nu mai seamănă deloc cu cea de odinioară. La fel cum nici orașul din anul 1953 nu mai semănă cu cel care fusese până în anul 1947. Să zicem (scriem) doar că lucrurile erau diferite din alt punct de vedere. Dacă în 2017 (data când scriem aceste rânduri), din vechea arhitectură a orașului nu au mai rămas decât câteva zeci de case, în 1953, străzile și clădirile erau aceleași în proporție de 99%, doar oamenii se schimbaseră în totalitate cu ceea ce fusese până în 1947. Întrebarea logică care se pune ar fi aceea, cum se poate ca în șase ani, tulcenii să se schimbe atât de mult, mai ales că nu vorbim de războaiele de la 1800, în urma cărora aveau loc mari strămutări de populație (mai ales turci, tătari și bulgari) care erau plimbați de o parte și alta a Dunării, după interesul învingătorilor. Putem adăuga că nici în anul 1940, situația nu a fost cu mult mai brează, luând în considerare anexarea Cadrilaterului de către bulgari și strămutarea populației bulgare DIN Dobrogea și a celei românești și aromâne ÎN Dobrogea. Citește mai mult…
