ISTORII APROAPE UITATE (ep.2)

Azi, al doilea (și ultimul) episod al foiletonului semnat de domnul Lucian Țugui, în care autorul ne istorisește despre drama evreilor dobrogeni, închiși în lagărul din sudul Dobrogei, de la Cobadin – Osmancea. O pagină neagră a istoriei noastre, despre care se vorbește foarte puțin în zilele noastre, existența acestui lagăr pe tărâmul dobrogean fiind uitată. Cercetând prin arhivele naționale și județene, d-nul Lucian Țugui a descoperit aceste mărturii tragice, pe care le face cunoscute, pentru prima oară, cititorilor misterelor dunării.

Nicolae C. Ariton

---

ISTORII APROAPE UITATE

                                                                    Col. (r) Lucian Țugui

  Ca reacție la solicitările generalului Antonescu, prefectul Constanței, col.Buzincu organizează activitatea cu evreii. O adresă[1] trimisă de șeful biroului siguranței locale  precizează:

  Vi se înaintează mai jos în copie ordinul Prefecturii județului Constanța No. 3735/941 pentru întocmai executare. Raportați imediat de executare.

  Șef Birou Siguranță

  Din ordinul D-lui General Antonescu Ministerul Afacerilor Externe cu ordinul No. 4599 ne aduce la cunoștință următoarele:

  Sovietele urmăresc să producă acte de sabotaj, dezordine și agresiune în spatele frontului. În acest scop lansează din avioane spioni și agenți teroriștiarmați și adesea îmbrăcați în haine de femei. Acești agenți inamici iau contact cu agenții comuniști din țară și cu populația evreiască comunistă organizând acte de sabotaj, terorism și agresiune. Pentru curmarea astfel de lucruri, Dl General Antonescu ordonă: Evreii bărbați de la 18 la 60 de ani să fie adunați și puși sub pază, pentru a se sancționa imediat orice încercare de tulburare. Se vor lua măsuri de pază intensă la locurile unde evreii sunt strânși în lagăre (Ciobănița, Osmancea, Mereni). De la orele 20 până la ora șapte dimineața circulația evreilor va fi oprită și în satele unde sunt concentrați. Se vor lua ostatici dintre conducătorii cunoscuți ai evreilor comuniști, rabini, hahami etc. care vor fi cazați într-o clădire aparte și în cazul când se va produce vreun atac de rebeliune sau terorism din partea evreilor și legionarilor comuniști, acești ostateci vor fi imediat împușcați. Vă rugăm a lua imediat măsuri pentru executarea prezentului ordin și se va prezenta lista ostaticilor și locul propus pentru ținerea lor. Vă veți interesa și convinge personal dacă mai sunt încă evrei neridicați de la domiciliul lor și neinternați în lagăre. Dăm dispoziții ca cei rămași să fie imediat ridicați și trimiși sub escortă în ocalitățile stabilite pentru internarea lor.

 Raportați imediat de executare.

 Prefect, colonel Buzincu

ISTORII APROAPE UITATE (ep.1)

Misterele Dunării vă oferă șansa de a citi un nou serial (doar 2 episoade) al unui nou autor (pentru blogul nostru), domnul Lucian Țugui, un tulcean get-beget, al cărui condei ne va așterne, în viitor, multe lucruri interesante. Începem, cu un foileton, de doar 2 episoade, în care autorul ne istorisește despre drama evreilor dobrogeni, închiși în lagărul din sudul Dobrogei, de la Cobadin – Osmancea. Un episod dureors al istoriei noastre, despre care se vorbește foarte puțin în zilele noastre, existența acestui lagăr pe tărâmul dobrogean fiind uitată. Cercetând prin arhivele naționale și județene, d-nul Lucian Țugui a descoperit aceste mărturii tragice, pe care le face cunoscute, pentru prima oară, cititorilor misterelor dunării. 

Nicolae C. Ariton

---

ISTORII APROAPE UITATE

    Col. (r) Lucian Țugui

Scrisoarea Sabinei Avadic către Domnul Comandant

Osmancea 30 iulie 1941

Domnule Comandant,

Subsemnata Sabina M. Avadic domiciliată în Constanța, pe strada Ioan Grădișteanu n.21, aflată actualmente în lagărul Osmancea împreună cu sora mea Avadic Ana și fratele meu Avadic Isac, respectuos vin a vă supune următoarele:

Fiind expediați din Constanța fără a ne lua nici un fel de rufărie și așternut vă rog a permite sorei mele Avadic Ana spre a se duce la Constanța 1- 2 zile spre a ne aduce cele necesare. Ambele fiind suferinde, sora mea va aduce și medicamentele necesare de la o farmacie din Constanța. Sper că veți binevoi a rezolva favorabil cererea mea și mulțumindu-vă anticipat, vă rog să primiți Domnule Comandant, asigurarea profundului meu respect.

                     Sabina  Avadic    

Domniei Sale,

Domnului Comandant al Legiunii de Jandarmi Constanța[1] 

„Misterul ținutului Covurlui… (ep.4)

---

Azi, ultimul episod al foiletonului scriitorului gălățean, d-nul Tudose Tatu – cel mai dunărean prieten al Misterelor Dunărene -, trimis  special pentru blogul nostru, în care dezleagă misterul existenței unui ținut (județ), cel al Covurlui. Probabil că ați auzit de el și de istoria sa aproape tumultoasă, pe care marele ambasador al Galațiului la Tulcea (adică dnul Tatu) ne-o povestește în câteva episoade, motiv să-i mulțumim, încă o dată, pentru noua experiență lecturericească oferită. 

---

   Ce insemna de fapt Covurlui

   Covurluiu – uscăciune, iarbă uscată, fân – în cumană uscat in Codex Cumanicus – ui fiind vale sau depresiune, deci însemnând Valea cu iarba uscată sau Valea cu fân, ceea ce ar defini excelent condițiile climatice ale Podișului Covurluiului de astăzi. |[1]

   Vezi definiția lingvistului Alexandru Philippide.

    În acest sens avea să aibă loc un transfer al caracteristicii peisajului geografic, către iezerul atât din Țara de jos a Moldovei, cât și celor din sudul Basarabiei istorice.

Prima mențiune a termenului apare într-o danie veche domnească la un reper geographic, desigur ţinut numit Covur.

„Misterul ținutului Covurlui… (ep.3)

Continuăm foiletonul scriitorului gălățean, d-nul Tudose Tatu – cel mai dunărean prieten al Misterelor Dunărene -, trimis  special pentru blogul nostru, în care dezleagă misterul existenței unui ținut (județ), cel al Covurlui. Probabil că ați auzit de el și de istoria sa aproape tumultoasă, pe care marele ambasador al Galațiului la Tulcea (adică dnul Tatu) ne-o povestește în câteva episoade, motiv să-i mulțumim, încă o dată, pentru noua experiență lecturericească oferită. Astăzi, penultimul episod.

---

Centrul de putere trecătoare al fraților Cernat ploscar și Ștefan

   Demonstrația lui Paul Păltânea, bazată pe o curioasă logică lipsită de suportul documentar referitor la ținut se încheie după cum urmează:

   „…Deci mențiunea din 1435 se referă la ținut și nu la  apa Covurluiului.

   Nu există nici-un temei ca să nu admitem că Galații au fost centrul administrativ al  ținutului Covurlui. |[1]

  Aventurându-se într-o afirmație iarăși nesusținută după cum ne indică cele subliniate, în plus el mai face și o alta, e drept într-o notă de subsol.

„Misterul ținutului Covurlui… (ep.2)

Scriitorul gălățean, d-nul Tudose Tatu – cel mai dunărean prieten al Misterelor Dunărene -, ne-a trimis un material, special pentru blogul nostru, în care dezleagă misterul existenței unui ținut (județ), cel al Covurlui. Probabil că ați auzit de el și de istoria sa aproape tumultoasă, pe care marele ambasador al Galațiului la Tulcea (adică dnul Tatu) ne-o va povesti în câteva episoade, motiv să-i mulțumim, încă o dată, pentru noua experiență lecturericească oferită.

---

  Ţinuturile de graniţă ale Moldovei de sud

   Până la urcarea pe tron a lui Ştefan cel Mare sunt menţionate documentar în clar după cum am văzut în zona noastră, în actul din 1 septembrie 1435, doar ţinuturile Kilia, Vaslui, Tutova, Bârlad şi Tecuci.

   Referitor la Ţara de jos!

   După 1457 se constată existenţa următoarelor alte unităţi teritoriale: Cernăuţi (1457), Cârligătura (1458), Trotuş (1466), Suceava (1472) și mai târziu Horincea ( 1528), Soroca (1529), Lăpuşna (1535), Dorohoi şi Chigheci sau Tigheci (1546), Hârlău (1548), Putna (1555)

    Subliniem că ţinutul în limba slavonă de la acea vreme era Volosti ceea ce s-a tradus drept Ocol.

„Misterul ținutului Covurlui… (ep.1)

---

Scriitorul gălățean, d-nul Tudose Tatu – cel mai dunărean prieten al Misterelor Dunărene -, ne-a trimis un material, special pentru blogul nostru, în care dezleagă misterul existenței unui ținut (județ), cel al Covurlui. Probabil că ați auzit de el și de istoria sa aproape tumultoasă, pe care marele ambasador al Galațiului la Tulcea (adică dnul Tatu) ne-o va povesti în câteva episoade, motiv să-i mulțumim, încă o dată, pentru noua experiență lecturericească oferită. 

---

  Ceva despre ținutul zis Covor au Covur devenit Covurlui

  Pe vremea străromânilor de sfârșit de veac IX, o seminție turanică urmându-și calea dinspre soare-răsare mânată de vânturile aspre de amiazănoapte-răsărit de ziuă, avea să dea navală pe drumul vechi al stepelor în căutare de pășuni, ape și sare.

   Mai puțin pâine.

   Ei erau pecenegii și aveau să fie urmați la mic interval de timp de frații lor de aceeași limbă, cumanii, neamuri călărețe, gâlcevitoare, cu aceleași obiceiuri de transhumanță periodică precum autohtonii pe care aveau să-i tulbure vreme de vreo câteva sute bune de ani.

„Misterele Dunării”, TOP 10, locul 1… Marele război tulcean dintre lipoveni și zaporojeni

---

 Primul loc în topul articolelor „misterele dunării” este ocupat de cel care zugrăvește micul război tulcean care a fost purtat între lipoveni și zaporojeni (adică, între cele două neamuri de cazaci, cei de pe Don cu cei de pe Nipru). Având, s-ar părea, aceleași origini, cele două tabere s-au reîntâlnit, după aproape două sute de ani, pe malurile Dunării. Și s-au luat la bătaie. Articolul a fost publicat pentru prima dată în octombrie 2015, cu titlul ușor diferit. De atunci, a reușit să strângă aproape 10 mii de vizualizări, fiind poziționat primul în topul misterelor dunărene, un fel de MDFLIX cu texte tulcene.

---

Lipovenii au început să sosească în Delta Dunării și la Tulcea, începând cu anul 1740, în grupuri de câteva zeci de familii. Cu toții erau „staroveri”, adică acei credincioși creștini ortodocși care nu acceptau reformele din biserica rusă și nu mai puteau suporta persecuțiile la care erau supuși de către statul țarist.

Ei erau numiți cazacii de pe Don, „necrasovi” (sau „necrasoviți”), și ceva mai târziu, lipoveni.

„Misterele Dunării”, TOP 10, locul 02… Cele mai vechi imagini ale orașului Tulcea

Locul al 2-lea în topul articolelor „misterele dunării” este ocupat de cel care cuprinde topul celor mai vechi imagini cu orașul Tulcea. Inițial, articolul a fost publicat în ianuarie 2012, cu specificația că era un top provizoriu, bazându-se pe imaginile găsite până la acea dată. În cei noua ani scurși de atunci, lucrurile nu s-au schimbat foarte mult, doar locul 1 a fost detronat de o imagine, care poate fi categorisită doar ca schiță, dar, până la urmă, tot imagine este. Citiți, priviți și minunați-vă de cum arăta Tulcea acum 150 sau chiar două sute și ceva de ani.

„Misterele Dunării”, TOP 10, locul 03…Fantoma lacului Ciuperca

Locul al 3-lea în topul articolelor „misterele dunării” este ocupat de cel dedicat unei drame tulcene, petrecute acum aproape o sută de ani. Fundalul poveștii este lacul Ciuperca, iar personajele  principale… citiți și veți vedea. Merită, pentru că din unele puncte de vedere, viața în Tulcea era mai interesantă decât în zilele noastre, acum o sută de ani, sinuciderile din dragoste și fantomele misterioase întâlnindu-se la fiecare pas.

„Misterele Dunării”, TOP 10, locul 04… Tulcea subterană

    

---

    Locul al 4-lea în topul articolelor „misterele dunării” este ocupat de cel dedicat tunelurilor tulcene, cândva extrem de numeroase. Între timp, au mai rămas doar câteva capete răzlețe, scăpate ca prin minune de planurile urbanistice ale orașului, care au schimbat nu numai fața văzută a orașului, ci și „măruntaiele” acestuia, străbătute, în urmă cu ceva ani de zeci de tuneluri ale depozitelor militare otomane sau „de fugă” a familiilor bogate tulcene.

Articol scris în urma unei discuții cu Vasile Suhov

    Nu mai țin minte dacă am scris despre acest lucru, dar numele blogului Misterele Dunării este legat de cărțile Misterele Parisului și Misterele Londrei. La prima vedere pare exagerat să alături două metropole atât de cunoscute și celebre de micuțul oraș Tulcea, pentru că trebuie să recunosc că inițial am vrut să-l denumesc Misterele Tulcei, dar la timpul respectiv nu credeam că voi găsi suficiente subiecte interesante despre istoria localității noastre.

„Misterele Dunării”, TOP 10, locul 05… Monstrul din lacul Ciuperca

---

Locul al 5-lea în topul articolelor „misterele dunării” este ocupat de cel dedicat unui posibil monstru care bîntuie prin apele lacului Ciuperca, din Tulcea. La prima vedere, pare a fi o fantasmagorie, citit însă cu atenție îți poate lăsa în minte o urmă de îndoială privind existența sa. Deci, lectură plăcută și atenție mare când vă plimbați pe malul lacului Ciuperca. Nicioadă nu se știe!

---

Unul din locurile cele mai iubite de tulceni este lacul Ciuperca. Mai ales în ultima vreme, de când a devenit un fel de loc de pelerinaj pentru cei care se închină zeului Siluetei. Adică, fără a avea nici un fel de conexiuni religioase, un spațiu unde se pot topi, în mod plăcut, surplusul de calorii. Malurile lacului arată mai mult decât civilizat: spații verzi, alei, suprastructură din beton, asfalt și pavele, pistă de bicicliști, ba chiar o fântână arteziană, în mijlocul lacului, care aruncă un jet de apă până la nori (aproape) și te duce cu gândul la frumosul oraș elvețian Geneva.

„Misterele Dunării”, TOP 10, locul 06… Tulcea, primul Mall din România…

Locul al 6-lea în topul articolelor „misterele dunării” este ocupat de cel dedicat fostului bazar tulcean. Construit în anul 1864-1865, a fost demolat, în urma unor adevărate intrigi bizantine, în perioada comunistă, în doar câteva zile ale anului 1963. Din unele puncte de vedere, bazarul tulcean poate fi considerat primul mall din România, un concept care nici nu exista la timpul respectiv. În rândurile de mai jos, un paradox și o lectură agreabilă.

---

De ceva timp, Tulcea se poate lăuda că are un mall, ca toate marile orașe care se respectă. Trecem peste faptul că mallul tulcean nu arată chiar ca unul veritabil, de mii de metri pătrați și cu sute de magazine, dar grosso modo, este un mall așa cum Tulcea este o mare reședință de județ. Dar astăzi nu vom discuta despre condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o asemenea construcție, ci despre istoria lor. Din punctul nostru de vedere, un mall nu este altceva decât un bazar occidentalizat și modernizat, căruia i s-au mai adăugat câteva elemente arhitectonice suplimentare, aer condiționat, loc de joacă pentru copii și cinematograf.

Partajează asta:

„Misterele Dunării”, TOP 10, locul 07… Cea mai veche casă din Tulcea

  Locul 7 din topul articolelor „misterele dunării” este ocupat de „cea mai veche casă din Tulcea”. În mod cert, casa „Georgescu”  nu este cea mai veche casă tulceană, pe undeva prin oraș existând cel puțin o casă mai veche ca aceasta. Meritul acesteia este însă că îndeplinește o serie de condiții pe care le-am impus participantelor acestui top inedit. Deci, până una, alta, cea mai veche casă (locuită încă) tulceană este cea prezentată în fotografia de mai sus și rândurile de mai jos.

  Întrebarea cu cea mai veche casă din Tulcea, ne frământă de foarte multă vreme. Nu introducem în ecuația acesteia, clădirile administrative, precum Palatul Pașei, astăzi Muzeul de Artă, bisericile creștine, Geamia Azzizi sau sinagoga Coral, ci doar clădiri de locuit cu prăvălii la parter, așa cum era moda arhitectonică acum 100-150 de ani. După mai multe încercări și ezitări, suntem aproape convinși că cea mai veche casă din Tulcea, încă funcțională, este casa familiei Georgescu, situată pe strada Corneliu Gavrilov, fostă 23 August, în dreapta sediului Curții de conturi (pentru o mai ușoară localizare).

„Misterele Dunării”, TOP 10, locul 08… Misterul ceasului Bisericii Sf. Gheorghe, din Tulcea…

    

    Locul al 8-lea din topul articolelor „misterele dunării” este ocupat de cel dedicat Bisericii Sf. Gheorghe din Tulcea și publicat inițial în anul 2013. Nu este un „istoric” al acestui lăcaș de cult, ci o încercare de dezlegare a misterului care înconjoară ceasul din turla acesteia. Nimic spectaculos, doar de reținut atenția despre un ceas asupra căruia din ce în ce mai puțini tulceni își aruncă privirea.

   Frumoasa biserică tulceană Sf. Gheorghe este cunoscută de tulceni, fie cu denumirea hramului pe care îl poartă, fie ca Biserica bulgărească, fie ca Biserica cu ceas. Unul din motive pentru aceste trei denumiri poate fi acela că Tulcea este un oraș mic, iar tulcenii, din dorința de a-i impresiona pe turiști au dat trei nume aceluiași obiectiv.

   Ca mai toate bisericile din Tulcea, biserica actuală este ridicată pe locul unei foste bisericuțe din lemn, de primii bulgari basarabeni veniți în Tulcea în urma Războiului ruso-turc din 1828-1829. Veniți în Tulcea este impropriu spus, deoarece luptele din acest război au distrus complet Tulcea, aceasta renăscând prin aducerea românilor din satele Beștepe și Prislav (Nufăru), bulgarilor din Basarabia, care s-au adăugat tulcenilor de diferite etnii care erau existau deja: români, ruși, ucraineni, turci, tătari etc.

„Misterele Dunării”, TOP 10, locul 09… Lazii, un popor dobrogean uitat…

Locul al 9-lea din topul articolelor „misterele dunării” este unul despre o comunitate la fel de misterioasă ca cea a scopiților,  a lazilor. Articolul a fost publicat pe 21 octombrie 2012. Un număr de 4833 de cititori l-au lecturat cu plăcere de-a lungul anilor, sentiment care vi-l doresc și dvs.

Unul dintre cele mai misterioase popoare care au trăit în Dobrogea au fost lazii. Relativ puțin numeroși, aceștia au fost numiți generic „turci” de către populația creștină din Dobrogea, sau necredincioși, când erau supărați pe ei. Motiv pentru care și musulmanii îi numeau, la rândul lor, pe creștini ghiauri. Alături de tătari și cherchezi, lazii erau (și sunt) o etnie diferită de aceștia, avându-și obârșia pe coasta Mării Negre, provenind din două grupuri, unul constituit inițial în zona rusească, iar altul, între Turcia și Georgia. În timpul imperiului Bizantin, au fost creștinați, pentru ca, apoi, sub dominația Imperiului Otoman să treacă la islamism. Războaiele dintre cele două imperii, a făcut ca o parte din lazii din zonă să migreze, sau să fie deportați, către alte teritorii ale Înaltei Porți, aflându-se aproximativ în aceiași situație cu poporul cerchez, deportați mai întâi din Rusia, apoi din Dobrogea. Au avut chiar o mică țară, numită Lazistan și o perioadă de timp, sangeacul Lazistan, situată în sudul Mării Negre, la granița cu Georgia.

Unicul filmuleț cu un scopit…

Dacă tot am deschis discuția despre scopiți, în articolul precedent, misterele dunării vă propune să vizionați probabil singurul filmuleț în care apare chipul unui scopit în mișcare. Durata este de doar 15 secunde și micul film a fost realizat cu ajutorul IA (un algoritm de inteligență aritificială), portretul  fiind extras dintr-o fotografie a unui grup de scopiți. Pentru informația vizuală completă, am adăugat și fotografia grupului în cauză. Știm că nu este chiar un film adevărat, ci o creație electronică, dar documentul este, pentru moment, unic și aparține misterelor dunării. 

Nicolae C. Ariton

„Misterele Dunării”, TOP 10, locul 10… Scopiții, acești eunuci voluntari, triști, dobrogeni

Locul al 10-lea din topul articolelor „misterele dunării” îl reprezintă unul dedicat scopiților, acești eunuci sectanți ruși, care fugind din Rusia, s-au stabilit, unii dintre ei, în Dobrogea, cea mai cunoscută comunitate de scopiți tulceană fiind cea din localitatea Scapeți, de lîngă Luncavița. Articolul a fost publicat pe 10 aprilie 2012 și a fost completat ulterior cu alte cîteva postări cu temă asemănătoare. Subiectul este destul de macabru, dar aceest lucru nu l-a împiedicat să convingă 4424 de cititori să-l lectureze cu plăcere.

---

---

Eunucul a reprezentat de-a lungul istoriei una din cele mai enigmatice figuri. Nenorociți pe viață datorită handicapului fizic, indus, s-ar părea prin mânăstirile bizantine, apoi cele copte din nordul Africii, apoi de tot felul de negustori de sclavi, suferința le era amplificată și de faptul că își petreceau viața prin haremurile musulmane, înconjurați de frumuseți feminine inaccesibile. Cu toate acestea, dintre ei s-au ridicat Mari Viziri sau generali, care au condus destinele Înaltei Porți. Nu știm dacă la Tulcea a ajuns vreun eunuc, cu niscaiva afaceri sau conducător de oști. Știm însă că la Babadag, aceștia au rămas perioade lungi de timp, când sultanii plecau în expedițiile militare și își lăsau haremurile, de unde le recuperau la întoarcere. Am avut însă cu siguranță scopiți, acești sectanți creștini, cunoscuți sub numele de „Poporul lui Dumnezeu”, o sectă secretă a căror membri practicau tăierea propriilor organe genitale (la bărbați) și a sânilor (la femei), în  spiritul sublimei și tâmpitei idei că la gonirea lui Adam și Eva din Rai, acești fuseseră înzestrați de către Divinitate cu testicule și sâni, ca o pedeapsă pentru păcatul primordial. Tăierea acestora reprezenta revenirea la „forma” inițial divină a ființei umane. Sau, oamenii trebuie să se asemene cu îngerii, să nu aibă sex, pentru a putea avea spiritul liber.

„Misterele Dunării” sărbătorește 10 ani de la apariție…

---

     Blogul „Misterele Dunării” sărbătorește 10 ani de existență. În luna aprilie a anului 2011, publicam primele articole dedicate unei serii de trei romane – pe care aveam de gând să le scriu -, a căror acțiune se petrecea în Tulcea otomană, în jurul anului 1870 (au fost publicate „Pierdut în Tulcea – Misterele Dunării” și „Aventuri în Tulcea – Misterele Dunării”).  Inițial, mă gândisem la numele de „Misterele Tulcei”, o pastișă clară a celebrelor „Misterele Parisului” sau „Misterele Londrei”, de Eugene Sue și Paul Feval, dar în lipsă de cunoștințe despre istoria tulceană, m-am gândit că orașul Tulcea nu avea cum să-mi ofere prea multe subiecte misterioase, așa că am ales „Misterele Dunării”, cu un orizont mai larg al subiectelor, începînd cu Tulcea și ajungând la Dunăre, (în mod special Dunărea de Jos) și Delta Dunării. După 10 ani, mărturisesc că nu am reușit să ies din granițele orașului – literar vorbind -, istoria Tulcei dovedindu-se a fi o adevărată mină de aur, cu filoane inepuizabile. În cei 10 ani de existență au fost publicate 547 de articole, dintre care o parte sunt anuțuri sau recenzii, mai rămânâd însă în jur de 300, dedicate istoriei tulcene. Dacă din motive de pandemie nu ne putem întâlni la un pahar de șampanie, pentru a sărbători cei 10 ani misterioși dunăreni, vă propun să petrecem prin lectură, mai precis lecturarea topului 10 celor mai citite și celebre articole publicate de-a lungul timpului pe blogul „Misterele Dunării”. În curând, va fi publicat articolul de pe locul 10. Puțintică răbdare!

Nicolae C. Ariton

 

---

 

 

 

Misterul micului mare ucigaș…

 

---

     O simplă discuție despre țânțarii din Delta Dunării,  îți va aduce afirmația că specia anofelilor, vinovată de transmiterea frigurilor dunărene, palustre sau malarie – adică tot aia – a dispărut grație unei specii de crap aclimatizată în apele dunărene. În mod cert, nu a fost vorba despre crap, nici măcar de speciile importate în anii 60 din China și Rusia, ci un cu totul alt pește, numit gambuzie.

Tulcisme (5)

     Continuăm cu serialul săptămânal, intitulat „Tulcisme”, fără ca acesta să înlocuiască articolul de fond al misterelordunării. Acesta conține povestiri scurte, avându-l ca personaj principal pe Nastratin Hogea, un fel de Păcală oriental, care a viețuit  undeva prin Anatolia, acum aproximativ 800 de ani. Tematica este diversă, având ca personaje principale oameni obișnuiți și moravuri care nu s-au schimbat prea mult, odată cu trecerea secolelor. Stilul este lejer, în notă comică, adeseori cu tentă filozofică sau final absurd.

Nicolae C. Ariton

---

Nastratin Hogea mergea în fiecare seară la Ceainărie, unde își sorbea ceaiul discutând cu prietenii și cunoscuții.

– Nu mă veți crede, a început să vorbească, într-o seară, dar pe măsură ce îmbătrânesc, păstrez aceeași putere ca și când eram tânăr. Nici mie nu-mi vine să cred!

– Nu este posibil, Nastratin Hogea, te lauzi! De când o bătrână gloabă are vigoarea unui tânăr armăsar?

– Cu toate acestea, vă spun adevărul.

– Dovedește-o.

– Știți piatra aceea mare pe care o am în spatele casei? Ei bine, niciodată nu am reușit să o mișc de la locul ei.

– Și?

– Ei bine, nici acum!