Tulceni și panamale…
De ceva timp, Misterele Dunării au revenit cu un nou sezon de articole. În următoarele săptămâni și luni, vom da la iveală, în fiecare vineri, un articol având ca temă istoria tulceană. Va fi o adevărată călătorie în timp, în trecutul mai vechi și mai nou a frumosului nostru oraș, începând cu anii 1700-1800 și ajungând în prima parte a perioadei comuniste, ba chiar puțin mai târziu, până prin 1970. Ca de obicei, tematica este variată, de la povești cu oameni, străzi și case, ajungând până la episoade cu bandiți, mai mult sau mai puțin celebri, politicieni și chiar modă. Toate acestea se vor scrie și citi în cadrul unui proiect cultural, sprijinit de Primăria Tulcea și intitulat „Tulcea. Întâmplări și fapte premergătoare marii uniri”, depășind puțin cadrul acestuia, în încercarea de a vă oferi o lectură cât mai plăcută. Vă invităm să fiți cititorii noștri!
Nicolae C. Ariton (www.mistereledunarii.wordpress.com)
Acest titlu chiar este plin de mister. Cu siguranță că nici măcar nu bănuiți la ce se referă și chiar dacă aveți oarecari indicii, pot să schimb subiectul, chiar din rândul următor. Dar nu aceasta este scopul acestui articol, de a vă face confuzi și de a ține onor cititorul în necunoștință de cauză. În primul rând, vreau să vă asigur că articolul de față nu are nici o legătură cu canalul Panama, o conexiune dintre apa acestuia și a Dunării fiind posibilă. În plus, să ne aducem aminte că celebrul canal a fost construit în două etape, la fel ca și canalul Dunăre-Marea Neagră, cu specificația că cel care leagă Oceanul Atlantic de Oceanul Pacific, în lungime de 77 km, a fost început în 1881, de francezi (după succesul financiar înregistrat cu canalul Suez) și abandonat datorită mortalității de peste 200 de oameni în fiecare lună, din cauza condițiilor extreme (mai ales în sezonul ploios). În anul 1904 este preluat de americani și terminat în anul 1914. Canalul Dunăre-Marea Neagră a fost început prima dată de comuniști în anul 1949, având ca forță de muncă deținuții politici, și abandonat în anul1954. Lucrările au fost reluate în anul 1976, tot de comuniști, și încheiate în 1984, fiind mai mult o ambiție personală a lui Nicolae Ceaușescu. Citește mai mult…
Destinul fotbalistic al orașului Tulcea…
De ceva timp, Misterele Dunării au revenit cu un nou sezon de articole. În următoarele săptămâni și luni, vom da la iveală, în fiecare vineri, un articol având ca temă istoria tulceană. Va fi o adevărată călătorie în timp, în trecutul mai vechi și mai nou a frumosului nostru oraș, începând cu anii 1700-1800 și ajungând în prima parte a perioadei comuniste, ba chiar puțin mai târziu, până prin 1970. Ca de obicei, tematica este variată, de la povești cu oameni, străzi și case, ajungând până la episoade cu bandiți, mai mult sau mai puțin celebri, politicieni și chiar modă. Toate acestea se vor scrie și citi în cadrul unui proiect cultural, sprijinit de Primăria Tulcea și intitulat „Tulcea. Întâmplări și fapte premergătoare marii uniri”, depășind puțin cadrul acestuia, în încercarea de a vă oferi o lectură cât mai plăcută. Vă invităm să fiți cititorii noștri!
Nicolae C. Ariton (www.mistereledunarii.wordpress.com)
Destinul fotbalistic al orașului Tulcea nu prezintă aproape nici un interes. Această în comparație cu alte orașe mai mari, străine sau românești. Aceasta la prima vedere, pentru că și frumosul nostru oraș se poate lăuda cu performanțele sale fotbalistice, mici ce-i drept, dar demne de reținut. În primul rând, Tulcea este probabil singurul oraș din România (și din lume) care a avut echipa de fotbal (Delta Tulcea) promovată în prima divizie, unde a stat doar câteva zile (săptămâni), aceasta întâmplându-se în anul 2007 și pentru că nu și-a depus dosarul de omologare a terenului de fotbal, a rămas în divizia secundă, în timp de echipa Ceahlăul Piatra Neamț, care trebuia să retrogradeze, a rămas în prima divizie. A fost, așa cum se bănuiește, un târg onest și avantajos pentru tulceni și nemțeni (mai ales pentru unii dintre ei). Tot ca un mic remember, ar mai fi de spus, că cel mai bun loc pe care îl mai obținuse echipa de fotbal Delta Tulcea fusese locul al cincilea, în divizia B, în anul 1984 (nu este exclus ca datele noastre să fie incomplete). Citește mai mult…
Stâncile străzilor din Tulcea…
De ceva timp, Misterele Dunării au revenit cu un nou sezon de articole. În primele două săptămâni și următoarele luni, vom da la iveală, în fiecare vineri, un articol având ca temă istoria tulceană. Va fi o adevărată călătorie în timp, în trecutul mai vechi și mai nou a frumosului nostru oraș, începând cu anii 1700-1800 și ajungând în prima parte a perioadei comuniste, ba chiar puțin mai târziu, până prin 1970. Ca de obicei, tematica este variată, de la povești cu oameni, străzi și case, ajungând până episoade cu bandiți, mai mult sau mai puțin celebri, politicieni și chiar modă. Toate acestea se vor scrie și citi în cadrul unui proiect cultural, sprijinit de Primăria Tulcea și intitulat „Tulcea. Întâmplări și fapte premergătoare marii uniri”, depășind puțin cadrul acestuia, în încercarea de a vă oferi o lectură cât mai plăcută. Vă invităm să fiți cititorii noștri!
Nicolae C. Ariton (www.mistereledunarii.ro)
Discutam în articolul de săptămâna trecută despre situația ingrată a străzilor tulcene, pavate cu piatră cubică, care reușesc să stârnească atâtea controverse încât îți creează impresia că sunt niște străzi cu stânci. Trebuie să subliniem, cu această ocazie, că departe de noi gândul de a discuta în aceste rânduri de celebra Stâncă a Tulcei, situată cândva dincolo de marele S al Dunării, din dreptul orașului nostru (o adevărată capcană pentru corăbiile ce navigau pe fluviu)și care a fost distrusă sistematic, prin dinamitare, de către Comisia Europeană a Dunării. Deci, astăzi, doar vom continua o discuție despre străzile cu caldarâm (denumirea turcească a pavajului din piatră cubică) și poate vom găsi o soluție pentru viitorul lor. Citește mai mult…
„Scriitori tulceni din trecut și de azi – perspective critice -”, autor prof. Gheorghe Bucur
Vineri, 29 iunie 2018, la Biblioteca Județeană Tulcea, a avut loc lansarea cărții distinsului profesor Gheorghe Bucur, „Scriitori tulceni din trecut și de azi – perspective critice”, un excelent volum de critică literară de sinteză, primul de acest gen în „peisajul” scriitoricesc tulcean. Cu toate că este un tom „greu” și la propriu (374 de pagini în format A5) și la figurat (critică literară), sala bibliotecii județene a fost arhiplină cu tulceni care iubesc cultura, ii stimează pe scriitori și îl respectă pe profesorul Gheorghe Bucur.
Distinsul autor face parte dintr-o generație de profesori care au răspândit cu generozitate, seriozitate și profesionalism învățătura și cultura pe meleagurile tulcene, într-o perioadă în care școala era Școală, munca, Muncă iar cultura distribuită prin mijloace clasice, azi desuete: cărți, reviste, cenacluri, biblioteci, caravane literare, fără internet, telefonie mobilă, Facebook, site-uri și bloguri mai mult sau mai puțin culturale. În plus, domnia sa este absolvent al Colegiului Dobrogean „Spiru Haret” Tulcea, unde s-a reîntors ca profesor de limba și literatura română, în anul 1967, după absolvirea Facultății de Filologie a prestigioasei Universități „Al.I.Cuza” din Iași. A fost titularul catedrei de limba română din acest liceu, timp de 40 de ani, până în anul 2007. De remarcat consecvența și devotamentul unei vieți întregi pentru o instituție școlară a unui om care a trecut prin două sisteme politice și granița a două milenii, între aceleași ziduri groase ale unui liceu care se confundă cu istoria Tulcei. Citește mai mult…
Pledoarie pentru niște pietre tulcene…
Începând de săptămâna trecută, Misterele Dunării au revenit cu un nou sezon de articole. Vom încerca, timp de câteva luni, să dăm la iveală, în fiecare vineri, un articol având ca temă istoria tulceană. Ca de obicei, vom călători în timp, în trecutul mai vechi și mai nou a frumosului nostru oraș, începând cu anii 1700-1800 și ajungând în prima parte a perioadei comuniste, ba chiar puțin mai târziu, până prin 1970. Tematica este variată, de la povești cu oameni, străzi și case, ajungând până la episoade cu bandiți, mai mult sau mai puțin celebri, politicieni și chiar modă. Toate acestea se vor scrie și citi în cadrul unui proiect cultural, sprijinit de Primăria Tulcea și intitulat „Tulcea. Întâmplări și fapte premergătoare marii uniri”, depășind puțin cadrul acestuia, în încercarea de a vă oferi o lectură cât mai plăcută. Vă invităm să fiți cititorii noștri!
Nicolae C. Ariton (www.mistereledunarii.ro)
O parte din străzile tulcene, nu atât de multe pe cât se vaită unii, dar nici atât de puține pe cât ar vrea alții, sunt pavate cu piatră cubică. Aceasta înseamnă că în locul asfaltului negru (hai să zicem gri), neted ca o coală de scris (hai să nu exagerăm chiar atât de mult), unele din ulițele tulcene, chiar principale, sunt pavate cu piatră cubică din granit.
Nu intrăm în detalii vulcanice de formare a acestui tip de rocă, ci doar amintim că este una din cele mai dure dintre toate, fiind depășită doar de porfir și bazalt, prima fiind o rocă foarte iubită de împărații bizantini, una din dinastii luându-și numele de la aceasta. Citește mai mult…
Dragi tulceni,
Nu ratați lansarea de vineri, 29 iunie 2018, ora 16,00 de la Casa Cărții, a volumului domnului profesor Gheorghe Bucur. Un eveniment scriitoricesc tulcean deosebit!
Strada care duce la cer…
Misterele Dunării revine cu o nou sezon de articole (aproape la fel ca pe celebra platformă de seriale Netflix). Începând de azi, timp de câteva luni – adică până prin noiembrie -, vom da la iveală, în fiecare vineri, un articol având ca temă istoria tulceană. Vom călători în timp, în trecutul mai vechi și mai nou a frumosului nostru oraș, începând cu anii 1700-1800 și ajungând în prima parte a perioadei comuniste, ba chiar puțin mai târziu, până prin 1970. Ca de obicei, tematica este variată, de la povești cu oameni, străzi și case, ajungând până episoade cu bandiți, mai mult sau mai puțin celebri, politicieni și chiar modă. Toate acestea se vor scrie și citi în cadrul unui proiect cultural, sprijinit de Primăria Tulcea și intitulat „Tulcea. Întâmplări și fapte premergătoare marii uniri”, depășind puțin cadrul acestuia, în încercarea de a vă oferi o lectură cât mai plăcută. Vă invităm să fiți cititorii noștri!
Nicolae C. Ariton (www.mistereledunarii.ro)
Acum 55 de ani (cu aproximație) eram un des trecător pe strada 9 Mai. Bun, trebuie să recunosc că de multe ori eram dus în brațe (nu din alte motive, ci pentru faptul că eram mic și oboseam repede, și pentru că și această propoziție nu este foarte clară, voiam să spun că aveam cam 3-4 ani și de multe ori, eram transportat în brațe de mama mea). Poate și din acest motiv, strada, despre care vom vorbi astăzi, mi se părea stranie, reușind să mă înfricoșeze de-a dreptul, prin faptul că mi se părea atât de dreaptă în sus, încât ducea spre cer. De atunci, lucrurile nu s-au schimbat foarte mult, strada este pavată tot cu piatră cubică din granit, trotuare din dale de calcar marmorat, toate realizate în jurul anului 1900. Din acest punct de vedere, nici o modificare în ultimul secol și aproape două decenii. Chiar și cele trei clădiri reprezentative ale străzi au rămas aceleași, adică celebra Casă Elvețiană, imobilul Băncii Naționale – sucursala Tulcea (azi, Muzeul de Etnografie) și Casa Calafeteanu. Singurele lucruri care s-au modificat, au fost numele străzii, botezată inițial Paul Stătescu (fost Prefect al Tulcei 1881-1888), după 1950, fiind numită 9 Mai, strada trecând cu acest nume și în mileniul al III-lea. Citește mai mult…
