Skip to content

Despre Tulcea, cu „răceală”…

25 Aprilie 2011

       Cu fiecare zi care trece, sunt tot mai îndrăgostit de Tulcea. Nu de oraşul de acum, ci de cel vechi, de acum 150 de ani. Din păcate, Tulcea de atunci este o fantomă, alcătuită din doar câteva clădiri care au rezistat vremurilor şi câteva zeci de ilustrate şi fotografii. Probabil că nici un alt mare oraş din România nu este atât de sărac în mărturii ale existenţei sale, aşa cum este Tulcea. Dacă adunăm toate aceste imagini vechi, ele nu sunt mai multe de 50, vânturate şi copiate în toate documentele oficiale, semioficiale, site-uri sau bloguri, dedicate oraşului nostru. Un răspuns  la acestă lipsă de moştenire monografică este acela că odată cu plecarea turcilor ca stăpânii ai Dobrogei, arhiva a fost luată de aceştia, s-au a fost distrusă. Mai există o teorie care susţine că nici nu era cine ştie ce arhivă, turcii fiind renumiţi prin faptul că nu erau nişte scriptologi grozavi şi nici cu organizarea nu stăteau prea bine. Lucruri complet eronate, otomanii având unul din cele mai bune sisteme arhivistice puse la punct. S-ar părea că problema documentelor oficiale se găseşte mai mult în perioada de după 1877, când administraţia a fost preluată de România: mai multe incendii, războaie etc.

      Ca simplu cetăţean nu sunt însă prea interesat de documentele oficiale ale oraşului. În schimb, îmi „arde sufletul” după mărturiile celor care au trăit în oraş în acele vremuri: schiţe, fotografii, cărţi, jurnale, notiţe etc. Aproape nimic din toate acestea nu există despre Tulcea. Unde sunt oficialii sau intelectualii acelor vremuri care ar fi trebuit să ne lase asemenea mărturii. Din păcate, ştim cu toţi unde sunt acum aceştia ! Iar cei mai bătrâni tulceni în viaţă sunt prea tineri pentru asemenea dovezi ! De asemenea, foarte mulţi din cei care au trăit în acea vreme au părăsit oraşul ulterior, sau cei care au plecat au fost urmaşii lor, ducând cu ei şi aceste posibile şi nevăzute mărturii. Astfel, din cei câţiva mii de evrei din Tulcea, au mai rămas doar câţiva. Din miile de familii greceşti, turce, germane, armene, o mare parte au plecat. În urma lor, am rămas noi, într-un oraş cu un trecut alcătuit din doar cinzeci de fotografii şi ilustrate şi câteva documente prăfuite.

     Sincer să fiu nu ştiu ce m-a apucat să scriu rândurile de mai sus. Probabil o răceală puternică care mă chinuie de câteva zile şi care face ca creierul să-mi fie slab oxigenat şi „emiţător” de „lamentaţii”. Adevărul este că în documentarea pentru primul volum din Misterele Dunării – a cărei acţiune se petrece în proporţie de 40-50% la Tulcea -, m-am lovit de o foarte dificilă procurare de informaţii privind viaţa de zi cu zi în oraşul nostru, în anul 1870. Inexistenţa datelor are şi mici avantaje: a trebuit să suplinesc lipsa informaţiei cu imaginaţia. Şi mi-am închipuit o Tulce cum nu a fost niciodată sau cum am fi vrut cu toţi să fie !

Nicolae C. Ariton

      P.S. – Unde sunt oare jurnalele acestor domni, atât de eleganţi şi cu un aer atât de intelectual, în care scriu despre viaţa şi iubirile lor în oraşul Tulcea.

Anunțuri
6 comentarii leave one →
  1. 15 Mai 2017 22:12

    Am o scuză, eram bolnav când am scris articolul… Oricum, mulțumesc pentru remarci, nu am nici o scuză pentru greșeli…

  2. ludmila permalink
    14 Martie 2017 23:37

    „Unde sunt oare jurnalele intime aceşti domni atât de eleganţi” ???? – nu va cert dar mi se pare aiurea cum ati scris… poate „ale acestor domni”.
    Si „s-au a fost distrusă” ??? s-au ??? nu „sau” ???

  3. 6 Mai 2011 10:22

    Multumesc pentru urari si pentru sfatul privind rabdarea. În acelasi timp, va urez si eu spor la scris la volumul al doilea la romanul „A doua realitate”, despre care cei interesaţi pot afla detalii la adresa http://www.violetabalan.wordpress.com. De asemenea, mi-am permis să va alatur grupului de prieteni ai „Misterelor Dunarii”.

  4. 5 Mai 2011 17:17

    In primul rand va felicit pentru ideea de a realiza un asemenea blog si va doresc rabdare si iar rabdare…pentru ca se pare ca aveti multe comori de descoperit din istoria multiculturala a acestor locuri.

Trackbacks

  1. “Misterele Dunării”, prezentate de Tudor Vişan-Miu | Lista lui Miu
  2. Misterele Dunării | tudorvisanmiu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: