Skip to content

Tulcea sau Micul Istanbul (1)

27 Aprilie 2011

     Am spus de câteva ori că pentru mine Tulcea veche este un Mic Istanbul. Afirmația este uşor exagerată, luând în consideraţie doar dimensiunile marii metropole otomane şi fără să mai luăm în calcul numărul de monumente, poziţionarea pe două continente etc. Mă refeream strict la forma de organizare.

     Când Mahomed al II-lea a cucerit Constantinopolul, a descoperit că devenise stăpânul unui oraş muribund, jumătate părăsit de locuitorii săi, clădiri monumentale abandonate, sărăcie lucie, chiar şi la curtea împăratului bizantin, unde pietrele preţioase fuseseră demult înlocuite cu sticlă colorată. Le promisese soldaţilor săi că vor fi liberi să prade oraşul timp de trei zile, când a văzut starea jalnică în care se afla, a interzis jaful chiar în seara zilei cuceririi. Spirit mercantil, Mahomed şi-a dat seama că un oraş pustiu nu era nici o „halviţă” pentru visteria statului otoman, aşa că a promis scutire de impozite şi taxe pentru locuitorii care se vor întoarce în oraş. Nici această promisiune nu a reuşit să convingă prea mulţi să se întoarcă. În aceste condiţii, a aplicat o metodă inedită. A obligat fiecare vizir (un fel de ministru) să preia un cartier, mahlla (în turceşte), şi să construiască pe cheltuială proprie o moschee, acelaşi lucru făcându-l şi cu cei mai bogaţi evrei, armeni din fostul Constantinopol. În cel mai scurt timp, aceste lăcaşuri au fost ridicate iar în jurul lor au început să apară prăvălii (mai întâi cu cele trebuincioase lăcaşurilor de cult), ateliere, pieţe, băi publice, spitale, şcoli iar îndeletnicirile cele mai murdare spre marginea cartierului. Şi uite aşa a devenit Istanbulul cea ce este astăzi. Sau, cel puţin, acesta a fost începutul.

     Tulcea nu poate fi comparată cu Istanbulul din acest punct de vedere, deoarece, înainte de venirea turcilor nu a fost cine ştie ce oraş fortificat, cetate. Oraşul nostru a fost un simplu sat de pescari, pe locul unui fost fort roman. Poziţia bună de la Dunăre, unde puteau veni carele pline cu grâne şi să le încarce în corăbiile flămânde ale turcilor sau grecilor, a făcut ca micul sat să se transforme într-un mic orăşel.

     Cum s-a realizat acest lucru, în postul de mâine 28.04.2011

Anunțuri

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: