Skip to content

Mici indiscreţii despre „Pierdut în Tulcea”

16 Mai 2011

       În ultimele zile, v-am plictisit cu postări în care povesteam despre ce se mai întâmplă pe la şcoala unde predau, despre o super interesantă expoziţie de imagini inedite ale Tulcei şi Gurile Dunării (la care nici măcar nu am mai avut timp să spun cum a fost – a fost excelent, un BRAVO lui Aurel Stănică şi echipei lui !) şi chiar o mică atitudine politică (vezi postarea din 15.05.2011). Acestea se adaugă la majoritatea postărilor de pe acest blog, care au avut ca drept temă într-o mică măsură istoria oraşului nostru şi în mai mare măsură elemente istorice care au influenţat indirect istoria tulceană (vezi postările despre ieniceri, Comisia Europeană a Dunării şi Charles Hartley).

       Scopul tuturor a fost acela de a „crea” atmosfera oraşului Tulcea la anul de graţie 1871, când se desfăşoară acţiunea romanului „Pierdut în Tulcea”, primul volum al seriei „Misterele Dunării”, astfel ca atunci când romanul va fi tipărit, lectura acestuia să fie deja un lucru familiar. Mergând şi mai departe cu mărturisirile, recunosc că un alt motiv al existenţei acestui blog este acela de a sonda nivelul de interes pentru un roman de agest gen, şi dacă este să vorbim şi de speranţă, de ce şi nu crearea unui grup de fani, care atunci când primul volum al Misterelor Dunării va fi pe rafturile librăriilor, acesta să dea năvală şi să cumpere cartea cu elan, în cunoştinţă de cauză şi într-un tiraj nemaiîntâlnit la un autor român, un tiraj care să se repete chiar din cauza epuizării şi  să fie tradusă în alte ţări, la început mai mici, apoi din ce în ce mai mari, apoi să traverseze oceanul, apoi planeta… Stop!, cred că deja am ajuns de unde am plecat, adică de la science-fiction. Spun SF, pentru că am declarat într-un alt post că până acum ceva vreme eram un fan SF convins care a reuşit performanța ( sau contraperformanţa) de a glisa de la literatura de anticipaţie la cea de ficţiune istorică.

       Cu toate că administrarea acestui blog mi-a consumat ceva timp şi îmi papă în continuare, scrierea la „Pierdut în Tulcea” înaintează încet dar sigur. Ca idee, romanul a fost început pe data de 15 ianuarie, când mi-am stabilit o cadenţă zilnică de două pagini A4 pe zi, cu font de 12, adică aproximativ 6000 de semne pe zi, fără să scriu nimic vinerea (când am o zi încărcată) şi în week-end. Cartea a fost planificat să fie terminată în jurul datei de 15 iulie. Până la această dată am scris 270.000 de semne, ceea ce înseamnă în limbaj editorial că sunt foarte aproape de cele 300.000 de semne, care sunt minimum considerate pentru norma unui roman (şi înseamnă 250-300 de pagini, în funcţie de format şi mărimea fontului). Probabil că „Pierdut în Tulcea” va avea în final 350-400 de mii se semne.

       Cam atât pe ziua de astăzi despre volumul I la Misterele Dunării, un roman la scrierea căruia puteţi participa on-line, citind aproape în fiecare zi blogul www.mistereledunarii.wordpress.com . În zilele următoare, despre firul narativ al romanului (aşa o idee, că nu sunt fraier să vă spun tot!), despre câteva thrillere istorice care m-au convins să scriu în această manieră şi multe altele, a căror ordine nici eu nu o ştiu.

      Nicolae C. Ariton

Anunțuri
2 comentarii leave one →
  1. 18 Mai 2011 11:30

    Mulţumesc pentru încurajări. Dacă succesul de librărie ar fi măcar 1% din tot ce visez eu, ar deja un mare succes. De asemenea, şi eu abia aştept să îmi văd cartea în librărie. La fel, vă urez, spor la imaginaţie şi scris!

  2. 17 Mai 2011 15:37

    „…Când primul volum al Misterelor Dunării va fi pe rafturile librăriilor, acesta să dea năvală şi să cumpere cartea cu elan, în cunoştinţă de cauză şi într-un tiraj nemaiîntâlnit la un autor român, un tiraj care să se repete chiar din cauza epuizării şi să fie tradusă în alte ţări, la început mai mici, apoi din ce în ce mai mari, apoi să traverseze oceanul, apoi planeta…”. Nu adăugați STOP, pentru că toate aceste lucruri pot deveni reale. Este exact genul de literatură de care românii au nevoie. În alte țări cărțile de ficțiune istorică, se bucură de succes și nu văd de ce nu s-ar întâmpla acest lucru și în România. Spor la lucru și abia aștept să văd cartea în librării.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: