Skip to content

Groază sau Emoţii puternice?!…

17 Mai 2011

     Am tot scris în postările anterioare că Pierdut în Tulcea, adică vol.1 la Misterele Dunării, este o ficţiune istorică, ba mai bine zis chiar un thriller istoric. Spunând aceasta, lucrurile încep să se complice, deoarece dacă ne uităm în DEX, chiar într-unul on-line, thriller înseamnă în primul rând „groază”, deci, luat mot-a-mot, reiese că Pierdut în Tulcea este un roman de groază. Doamne fereşte! Nu am nimic cu genul respectiv, doar că personal nici nu pot să răsfoiesc o asemenea carte, darămite să mă mai apuc să şi scriu o asemenea grozăvie. Deci, primul lucru foarte important: Pierdut în Tulcea nu este un roman de groază!

     Explicaţia vine tot din DEX, care spune, în unele variante on-line că thriller înseamnă poveste sau film senzaţional, cu rădăcina cuvântului în englezul „thrill” care înseamnă „a emoţiona puternic”. Aşa da! Scopul meu este de reuşi să emoţionez tare puternic cititorii care se vor încumeta să lectureze „Pierdut în Tulcea”. Dacă am să şi reuşesc, aceasta chiar nu aş putea să vă spun. De foarte multe ori, în viaţă, nu tot ce-ţi doreşti şi reuşeşti să împlineşti!

     În concluzie, la toate cele spuse mai sus. Primul volum la „Misterele Dunării”: „Pierdut în Tulcea” este un thriller care doreşte să vă impresioneze peste poate şi să vă producă prin lectură nişte emoţii tari de tot.

     Dacă am lămurit partea aceasta cu thriller-ul, a mai rămas cea cu „istoricul”. Puteam să scriu un thriller poliţist contemporan în care acţiunea să se petreacă în Tulcea zilelor noastre, cu o acţiune detectivistă care să se desfășoare pe faleză, în curte la Liceul Grigore Moisil, în parcul Victoria, la shaormeria de sub coloane, în piaţa nouă şi cea veche etc. Personal nu cred că aş lectura aşa ceva pentru simplu motiv că din start nu-mi place „cine-realite” cu lucruri pe care le văd deja zilnic. Când citesc o carte vreau să fiu purtat în alte lumi, cât mai îndepărtate posibil şi cu personaje cât mai complexe şi, de ce nu, exotice. Şi ce „locaţie” putea oferi mai bine  o asemenea atmosferă decât Tulcea anilor 1870, cu un oraş cocoţat pe şapte dealuri, populat în mahalale organizate pe etnii, cu un centru în care se adună toţi într-un adevărat turn Babel. Cu o Dunăre când umflată când îngheţată bocnă, pe care navigă bastimente cu pânze, sau primele nave cu motor, negustori, tâlhari, diplomaţi ai Comisiei Europene a Dunării, soldaţi etc. Un adevărat filon de aur literar, neexploatat de nimeni până acum.

     Cam atât pentru ziua de azi, am vrut doar să clarificăm sub-genul literar din care face parte Pierdut în Tulcea, ca să putem discuta mâine, în linişte despre firul narativ, aşa cum zicem ieri, al romanului nostru.

Nicolae C. Ariton

Anunțuri
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: