Skip to content

romanul „Pierdut în Tulcea” – sinopsis (1)

19 Mai 2011

      În iarna anului 1870, misiunea diplomatică a funcţionarului de gradul II, Aristotel-Platon Cantemir la Capuchehaia Principatelor Unite ale Ţării Româneşti şi Moldova, la Istanbul se încheie, urmând ca tânărul istoric, de numai 25 de ani, absolvent a celebrei Universităţi Sorbona, să se întoarcă acasă.

     După ce a profitat de cei aproape doi ani de diplomaţie la Istanbul, pentru a studia sute de volume, salvate prin biblioteci ascunse, după cucerirea Constantinopolului, tânărul istoric hotărăşte să se întoarcă la Bucureşti urmând un alt drum decât cel obişnuit: Istanbul-Varna-Giurgiu-Bucureşti. Pentru a fi mai original, hotărăşte să facă drumul de întoarcere pe ruta: Istanbul-Sulina-Galaţi-Bucureşti, prima parte cu vaporul, a doua cu trenul pe linia ferată abia pusă în funcţiune.

      În seara ce precede plecarea din Istanbul, Cantemir se hotărăşte să facă o ultimă plimbare la zidurile de apărare a marelui oraş bizantin. În plină reverie romantică, este arestat fără nici o explicaţie şi dus direct la Aga Poliţiei otomane. Aici află cu surprindere că toată perioada şederii în capitala otomană, a fost suspectat şi urmărit de o armată de agenţi secreţi. Chiar şi povestea de dragoste care o avusese cu o tânără studentă s-a dovedit a fi o agentă grecoaică, a cărei familie lucra pentru Serviciile secrete otomane încă de pe vremea fanarioţilor. Este salvat de la o arestare abuzivă doar de faptul că a doua zi urma să plece către Sulina cu nava Comisie Europene a Dunării, pe care se afla însăşi inginerul şef al acesteia, Charles Hartley, supranumit „Părintele Dunării”.

       Încă de la plecarea de la Instanbul, Charles Hartley îl salvează pe tânărul diplomat de la o internare forţată într-un lazaret de ciumaţi, hotărâtă de un agent sanitar otoman. Călătoria spre Sulina durează două zile, în care personajul principal al romanului cunoaşte un grup de negustori levantini care îi propun să-i plătească cumpărarea tronului domnesc al Moldovei şi de la care achiziţionează, la stăruinţa lui Charles Hartley o uniformă de iarnă de husar francez, pregătită pentru războiul purtat de Napoleon în Rusia, în anul 1812 şi descoperită într-un balot perfect conservat, în anul 1870.

      Bastimentul Comisiei Europene a Dunării, o fostă canonieră de război dunăreană, este atacată de două nave de piraţi turci, care sunt nimiciţi cu ajutorul unei mitralii americano-engleze, o invenţie militară proaspătă. Ajunşi la Sulina, înainte de a intra în port, Charles Hartley îi oferă explicaţii tehnice complete despre celebrele lucrări de indiguire a Gurilor Dunării, care l-au făcut faimos şi Comisia Europeană a Dunării o instituţie politico-economică eficientă.

      Aflat în Sulina, după ce participă la întâlnire a Clubului Comisarilor, Cantemir este hotărât să plece către Galaţi cu un bastiment al societăţi de transporturi Loyd. Peste noapte, Dunărea începe să îngheţe şi toate călătoriile în susul Dunării sunt suspendate, în timp ce o parte a sulinenilor se înghesuie pe nave pentru a pleca la Istanbul sau porturile greceşti, unde să petreacă iarna. În a doua noapte petrecută, Dunărea îngheaţă bocnă şi tânărul nostru personaj este ameninţat să râmână într-un oraş aproape pustiu, până la venirea primăverii. Neaşteptat, i se oferă posibilitatea unui mijloc de transport inedit până la Tulcea, urmând ca de acolo să călătorească cu poştalionul până la Galaţi.

    Despre aventurile trăite de Aristotel-Platon Cantemir în Tulcea… în postul de mâine…

Nicolae C. Ariton

Anunțuri
8 comentarii leave one →
  1. 24 Mai 2011 9:57

    Sper că „jar-ul” nu s-a stins în aceste zile de aşteptare, cât am fost plecat. Mai ales, că nici partea a doua nu „zice” chiar tot, păstrăm detaliile doar pentru cei care vor citi romanul, în ideea că sunt mulţi care se mulţumesc cu „rezumatul” sau aşteaptă să iasă filmul 🙂

  2. 24 Mai 2011 9:55

    Multumesc pentru apriecieri. Mai rămâne să vedem dacă romanul se va ridica la înălţimea sinposisului şi al aşteptărilor cititorilor. Sincer, eu sunt cel mai curios.

  3. 24 Mai 2011 9:53

    Scuze pentru răspunsul târziu, dar am fost plecat la munte cu o „caravană” de prichindei de clasa a patra. Mulţumesc pentru inserarea coperţii cărţii în postarea dvs., precum şi referinţele. Continuarea am postat-o deja, dar nu prea am putut spune chiar tot, pentru a nu distruge farmecul lecturii. Spor la scris.

  4. jar permalink
    21 Mai 2011 7:42

    Ne cam tineti pe jar cu aventurile tanarului Aristotel- Platon Cantemir in Tulcea :).

  5. btibic permalink
    20 Mai 2011 17:29

    Nu cred ca am mai citit ceva asemanator. Pare un roman plin de mister, cu o actiune „fantast-spio-istorico” plasata in timp chiar in preajma acestor locuri.

    Mult succes!

  6. 19 Mai 2011 16:30

    Interesant. Abia aștept continuarea. Sper sa nu vă supărați că mi-am permis să amintesc blogul dumneavoastră în articolul de azi unde am pus și poza cărții.

Trackbacks

  1. “Misterele Dunării”, prezentate de Tudor Vişan-Miu | Lista lui Miu
  2. Misterele Dunării | tudorvisanmiu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: