Skip to content

3 romane = 30 milioane de euro

28 Mai 2011

       Se spune de multe ori că viaţa bate filmul, sau cartea, după caz. Aceasta atunci când vrea să sublinieze ideea că  viaţa poate fi mai bogată în surprize chiar decât un film sau o carte thriller.

      Cam acest lucru s-a întâmplat cu seria de romane Millennium ale scriitorului suedez Steig Larsson.

     Steig Larsson a fost, după spusele unora, un tip anost, un ziarist de mâna a doua, extrem de plictisitor chiar şi atunci când mergea cu colegii la o bere, cărora le povestea invariabil că se pregăteşte să scrie o serie de romane poliţiste ce vor face senzaţie în Suedia. Sau că, din cauza convingerilor sale politice de extremă stângă, este urmărit în permanenţă de serviciile secrete suedeze, care îi sabotează activitatea ziaristică pentru a nu deveni o voce puternică, cu influență asupra vieţii politice suedeze. Susţinea, de asemenea, că de câteva ori a fost ameninţat cu moartea, împreună cu partenera sa, de forţe obscure din sfera politică sau economică suedeză.

      Cei câţiva prieteni care i-a avut, au nuanţat puţin existența lui Steig Larsson spunând că era un suedez tipic, cu o copilărie în care a fost crescut de bunicii din partea mamei, având un tată care l-a părăsit de mic şi un frate ca şi inexistent. Mare amator de benzi desenate şi science fiction, a avut diferite slujbe în media, ajungând până la nivelul de a edita o revistă împotriva fascismului şi de a scrie în tandem două cărţi despre extrema dreaptă.

      Indiferent de adevăr, care probabil că este, ca întotdeauna în viaţă, undeva la mijloc, Steig Larsson trimite celui mai mare editor suedez, în luna septembrie, 2004, 3 romane poliţiste, alcătuind seria Millennium şi însumând în jur de 3000 de pagini. Pe data de 9 noiembrie, acelaşi an, decedează în urma unei crize cardiace, la vârsta de 50 de ani, fără să apuce să-şi vadă cărţile publicate. Editorul suedez le publică, câte una în fiecare an: 2005, 2006, 2007, atingând un tiraj nemaiauzit în Suedia, două milioane şapte sute de mii de exemplare. Urmează o traducere în Franţa şi se vând ca pâinea caldă un milion de exemplare. Urmează traduceri în alte 24 de ţări, una din ultimele cuceriri fiind USA, americanii refuzând iniţial să creadă că un autor suedez va avea succes de piaţă. Cărţile rup şi America. În final, se vând aproximativ 30 de milioane de exemplare din cele 3 volume, autorului revenindu-i drepturi de autor de aproximativ 30 de milioane de euro (conform unor calcule simple asupra drepturilor de 1 euro pentru scriitor la fiecare carte vândută). Şi de aici începe nebunia.

       Când drepturile de autor au început să se adune, editorul seriei Millennium s-a trezit în situaţia în care nu ştia cui să dea banii. Larsson decedase la vârsta de 50 de ani, după ce trăise alături de partenera sa numai puţin de 32 de ani, fără să se căsătorească şi fără să aibă copii. Cei doi nu s-au căsătorit deoarece Larsson a susţinut tot timpul că era forma cea mai bună de o proteja împotriva celor care îl urmăreau şi îl ameninţau cu moartea. Bineînțeles, că la aşa sumă consistentă apar tatăl şi fratele, care cu toate că abandonaseră orice legătură cu scriitorul, în urma unor procese pline de vâlvă, justiţia suedeză le atribuie cele 30 de milioane, celor doi. Partenera de-o viaţă a scriitorului, despre care unele voci susţineau că ar fi avut o contribuție concretă la scrierea celor 3 romane, nu primeşte nici măcar 1 euro oficial. Alte voci susţin că la mijloc ar fi o înţelegere între cele două tabere. Şi nebunia nu conteneşte.

 

       Prietenii susţin că Steig Larsson vorbea despre o serie de 10 romane în seria Millennium! După ce apele procesului se mai liniştesc, tatăl lui Larsson susţine că este în posesia a trei sferturi din romanul numărul 4 din Millennium, găsit pe PC-ul scriitorului. Apar, peste noapte, sinopsis-urile la romanele 5 şi 6. Şi lucrurile sunt departe de a se fi încheiat. Deocamdată este linişte, cele trei romane continuă să aducă suficienţi bani, prin reeditări şi ecranizări. Când acest lucru va încet, probabil că cei care au această mină de aur, vor încerca să scoată în librării, romane Millennium, chiar dacă ele nu vor avea nici o legătură cu Steig Larsson.

       Închei această recenzie literară-biografică cu specificarea că am scris-o doar în ideea că şi literatura poate oferi subiecte de cancan mai suculente decât cele oferite de nu ştiu ce vedete de mâna a doua. De asemenea, în ideea că în spatele fiecărui scriitor se află o speranţă cât de mică de a da lovitura financiară care-i să-i permită apoi să se dedice singurului lucru adevărat din viaţă: scrisul! Hai, nu vă ofuscaţi, că a fost doar o figură de stil!

      Nicolae C. Ariton

Anunțuri
3 comentarii leave one →
  1. 1 Iunie 2011 20:02

    Pentru Mitzaa Biciclista şi Stand Down Cafe un răspuns plin de sevă în ultimul post. Lectură plăcută!

  2. 31 Mai 2011 20:31

    Pai toata tesatura e morbida. Moartea lui in sine a declansat acest „cancan”, mai mult decat a declansat vanzarea cartilor.

  3. Mitzaa Biciclista permalink
    31 Mai 2011 9:38

    Acum nimic de zis asupra calităţii indubitabile şi a succesului romanelor respective.
    Dar încerc să pun o întrebare de om simplu. Dacă el, autorul, nu murea, crezi că ar fi avut un aşa imens succes la public?! Nu contesc calitate, mă repet pentru a fi precisă. Ci doar aduc în discuţie curiozitatea morbidă a oamenilor în general care se interesează brusc de artişti abia după ce aceştia au trecut în nefiinţă. Şi exemple ar fi destule.
    Scuze de intromisiune, iar dacă ţi se pare inoportun comentul meu, scuze a doua oară.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: