Skip to content

Moda romanelor tulcene! – (imagine din Tulcea, la 1870!)

30 Mai 2011

       Vă mai plictisesc astăzi cu nişte mici consideraţiuni personale asupra literaturii şi de mâine trecem din nou la puţină istorie. Aceasta deoarece a mai rămas ceva material interesant privind romanele suedezului Steig Larsson. Staţi liniştiţi, nu mai spun nimic despre nu ştiu ce cancan privind banii din drepturile de autor. Vreau doar să vorbim despre moda în literatură. Când spun „modă” nu mă refer la haine, pălării sau încălţări, ci la moda de a scrie (sau citi) într-un anumit fel, la un moment dat. În critica literară, când vorbim despre o modă majoră în literatură, aceasta este denumită „curent literar” sau „şcoală”, cum ar fi „clasicii”, „romanticii” etc. Noi vom vorbi despre „moda autorilor nordici”, o modă mai mică, dacă pot să mă exprim aşa.
       În primul rând vreau să vă recomand pentru lectură cele trei romane din seria Millennium, ale autorului suedez. Personal, le-am citit pe primele două, care au fost o lectură mai mult decât agreabilă. Ele au fost publicate în limba română la editura Trei şi au avut cel puţin două reeditări, dintre care unul din tiraje a fost distribuit cu un ziar de sport. În mod clar, Larsson este un scriitor talentat, care reuşeşte să-şi ţină cititorii „în priză” pe tot parcursul lecturii. Romanele sunt nişte thrillere scrise după regulile genului, fără să dea „în afară” de originalitate, dar extrem de antrenante. Le-am citit în format electronic şi pentru prietenii adevăraţi ai Misterelor Dunării pot să vi le pun la dispoziţie, gratuit, în anumite condiţii de înţelegere.
       Ceea ce voiam să subliniez în acest post este faptul că Larsson a reușit mai mult decât trei romane de succes şi strângerea a 30 de milioane de euro. A reuşit să lanseze printre cititorii din întreaga lume, moda romanelor poliţiste nordice. Toată lumea, cel puţin în Europa, preferă autorii nordici de thrillere, declarând că sunt cele mai bune. Autorii din ţări precum Suedia, Danemarca, Finlanda, Norvegia şi chiar Insulele Feroe ar trebui să pună mână de la mână şi să-i facă o statuie impozantă lui Larsson, fără de care romanele lor probabil ar fi rămas publicate doar în ţările lor. După succesul seriei Millennium, cititorii occidentali sau repezit pur şi simplu asupra autorilor nordici, peste noapte apărând colecţii specializate aproape la toate editurile importante. Există însă şi un revers al medaliei, multe dintre cărţile acestor autori nordici nu se ridică la nici măcar 10% din valoarea romanelor suedezului. Numai zic, că unele sunt chiar penibile, piaţa însă cere şi editurile oferă. Chiar şi la noi, editura „Trei” s-a specializat pe autorii nordici şi oferă traduceri din aceştia pe bandă rulantă.
          Cu plusuri şi minusuri, viaţa literară a acestor ţări este însă de cea mai bună calitate. În sondajele privind numărul de cititori cu mai mult de zece cărţi pe an, pe locul I în Europa se află Finlanda, urmată de celelalte ţări nordice. În Finlanda chiar circulă gluma că „jumătate din finlandezi scriu romane iar cealaltă jumătate citesc”.
     Tot timpul cât am scris aceste rânduri, m-am gândit ce ar fi ca Misterele Dunării să aibă aşa un mare succes încât să creeze moda romanelor de ficţiune istorică tulceană, balcanică, sau orientală, astfel încât tot occidentul să înnebunească şi să ceară asemenea romane pe bandă rulantă. Parcă îi şi văd pe prietenii noştri Ștefan Caraman şi Violeta Bălan, pe lângă alţi scriitori români, muncind din greu să scrie asemenea romane şi înjurându-mă în gând că au trebuit să renunţe la stilul lor pentru a scrie thrillere istorice tulcene, singurele acceptate de marile edituri. Mă opresc cu exerciţiul de imaginaţie aici şi bat în lemn să nu se rescrie „scenariul” romanelor Millennium, pentru simplu motiv că nu am chef s-o mierlesc în plin efervescenţă literară, doar de dragul succesului mondial şi pentru crearea modei literare a thrillerelor istorice tulcene. Îmi sunt ei dragi Ştefan Caraman şi Violeta Bălan, dar nici să mă sacrific pentru gloria lor literară, mai ales că sunt sigur că şi-au găsit calea cea bună în exprimarea literară. Dacă nu mă credeţi, citiţi-i şi convingeţi-vă. Asta până nu apare Pierdut în Tulcea care o să vă ocupe tot timpul din lume! Hai că am glumit! A fost tot o figură de stil!

P.S. – imaginea inserată este a unui oraş din Suedia, scuze pentru ţeapă, dar acest blog doreşte să vă pregătescă şi pentru viaţă!

     Nicolae C. Ariton

Anunțuri
2 comentarii leave one →
  1. 6 Iunie 2012 13:32

    Multumesc pentru aprecieri. Ma bucur ca cititi blogul tocmai din Guineea Ecuatoriala. Despre lipoveni intr-un articol in viitorul apropiat, precum si alte articole la fel de interesante. Sanatate maxima!

  2. Florin Stoica permalink
    5 Iunie 2012 15:51

    Felicitari pentru blog.Este tulburatoare aceasta incursiune in istoria Tulcei,mai ales ca o citesc din Africa. mai asteptam postari la fel de pretioase. PS:de unde provim lipovenii?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: