Skip to content

Pliroforisirea de azi – Bachalariatus de altădată…

7 Iunie 2011

     Continuăm astăzi cu poveşti despre bacalaureat, aşa cum am promis ieri. Acum câteva zile, recunosc că am promis că vom discuta despre raiaua Brăila, şi nu m-am ţinut de cuvânt. O fac, pe cuvânt de pionier (fost), mâine, nu de alta, dar istoria este mult mai răbdătoare cu oamenii, deci poate să mai aştepte un pic. Bacalaureatul, abia a început de două zile şi parcă merită, pentru moment, mai multă atenţie.

    Mai întâi, puţintică istorie. Originea cuvântului vine de la bachalariatus, care era un grad mic în cadrul Cavaleriei armate. Bacalaureatul a fost introdus, în forma modernă, pentru prima dată, de către Napoleon I în Franţa, în anul 1808. Fetelor le era interzis. Abia din anul 1924, fetele şi băieţi susţin aceleaşi examene pentru bacalaureat. Dar erau cu totul alte vremuri.

     Tot despre alte vremuri, în ale bacalaureatului, aş vrea să vorbim şi astăzi, mai precis, despre ultimii ani înainte de sovietizarea învăţământului românesc, pentru că, din păcate, a fost şi o asemenea perioadă. Din fericire, după moartea lui Stalin, acest aspect s-a mai relaxat şi învăţământul românesc a funcţionat ca un hibrid între sistemul francez de educaţie, cu elemente sovietice şi, bineînţeles, elemente de originalitate românească. Cum spuneam, înainte ca România să devină comunistă, bacalaureatul se desfăşura după o formă care privită cu ochii de acum, pare uşor desuetă dar cu un farmec plin de romantism. Astfel, până prin 1950, candidaţii la Bacalaureat îţi susţineau examenele în sălile de teatru ale oraşelor ţării. Aceste erau special amenajate pentru acest eveniment care interesa întreaga urbe. Pe scena teatrului se monta o tablă, iar comisia alcătuită din profesorii liceului din localitate, îşi aveau locurile lângă aceasta. În sală se aflau candidaţii, familiile acestora, dar putea participa ca spectator orice cetăţean care dorea să vadă „live” nivelul de pregătire al candidaţilor. Şi aceştia nu erau deloc puţini, de multe ori, sălile fiind neîncăpătoare pentru „amatorii de bacalaureat”. Închipuiţi-vă la ce cazne erau supuşi sărmani candidaţi, care la emoţiile fireşti ale unui examen atât de important, trebuia să pătimească şi expunerea pe scenă a acestora, în faţa întregii urbe. În asemenea condiţii, nu se punea problema să te prezinţi nepregătit, aceasta ar fi însemnat pe lângă ratarea bacalaureatului şi pierderea prestigiului întregii familii în faţa oraşului. Materiile la care se susţineau examenele erau: limba română (literatură şi gramatică), matematică, astronomie (era o disciplină foarte importantă la aceea vreme), fizică, chimie, latină.

    Promovarea bacalaureatului constituia în epoca respectivă o realizare de mare importanţă. Însemna accesul la universitate sau ocupare unor posturi în administraţie.

     Între timp, lucrurile s-au mai schimbat şi sunt pe cale de ase schimba şi mai mult. În locul scenei de teatru, camere web, în locul astronomiei şi latinei, competenţe digitale şi limbi străine. Ce urmează: bacalaureatul on-line, bacalaureatul virtual, şi, de ce nu, bacalaureatul nanotehnologic în care se ia o probă din neuroni, pentru a constata cantitatea de cunoştinţe acumulată pe parcursul liceului. Hai, că am glumit! A fost doar o mică mostră de science-fiction!

     Nicolae C. Ariton

    P.S. – Pliroforisirea înseamnă, în greaca veche, informaţia.

Anunțuri
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: