Skip to content

Haideţi la Brăila, la raia !

9 Iunie 2011

     După două postări dedicate bacalaureatului, ne întoarcem la istoria Dunării, care ne place atât de mult. Cu ocazia aceasta, mă ţin şi eu de cuvânt privind un articol despre raiaua Brăilei, cam târziu, ce-i drept… dar mai bine mai târziu, decât niciodată.

     Aşa cum spuneam în postări mai de demult, confuzia şi asemănarea dintre Tulcea şi Brăila – strict din punct de vedere istoric – este destul de mare, pentru noi, nespecialiştii. Faptul că sunt tot pe malul Dunării, pentru mine, cel puţin, însemna că sunt două oraşe destul de asemănătoare. Nu prea!

      Tulcea a fost capitală de sangeac turcesc, adică regiune a provinciei Rumelia (vezi postul Hai la Tulcea, la sangeac), deci am fost turci, turci, aşa cum scria şi marele Nifon Bălăşescu, prietenilor săi paşoptişti, când a ajuns la Tulcea: „Am ajuns cu bine în Turcia…”. Din acest motiv, Tulcea s-a dezvoltat ca un oraş turcesc, pe mahalale etnice, cu moschee, Konak (Palatul Paşei), parc cu fanfară turcească (Piaţa Nouă)… în timp ce Brăila s-a dezvoltat ca un oraş al Principatului Ţării Româneşti, aflată sub suzeranitate turcă. Din acest motiv, Brăila nu are moschee şi nimic dintr-un oraş oriental, cu toate că o lungă perioadă de timp a fost raia.

      Raia înseamnă un fel de cetate sau fort, care adăpostea o garnizoană militară turcească, care avea drept obiectiv să păzească frontiera ţării aflată sub suzeranitate şi la primul semn de nesupunere, soldaţii ieşeau la luptă. De-a lungul anilor, Brăila devenise o raia de temut, avea şapte rânduri de ziduri, şanţuri cu apă şi valuri de pământ, încât asediul ei chiar era o problemă. Raiaua nu însemna însă numai cetatea propriu zisă, ci şi un anumit număr de sate, cu ţărani cu tot, care aparţineau raialei şi trebuiau să-i asigure acesteia cereale, carne, brânză, miere etc. Raiua Brăilei avea în posesie 50 de sate situate în apropiere.

     La un moment dat, a fost cucerită de Mihai Viteazu, aflat pe aceste meleaguri după ceva bani trebuincioşi pentru armată. Asediază cetatea care avea foarte puţini soldaţi, aceştia predau cetatea, cu condiţia să fie lăsaţi să plece pe Dunăre, doar cu strictul necesar. Turcii îl fentează însă pe voievodul nostru, şi pleacă printr-un tunel subteran, transportând cu ei sute de kilograme de aur. S-ar părea că Mihai s-a ales doar cu 1 milion de galbeni, o sumă rezonabilă pentru acele vremuri.

      Unul din farmecele Brăilei sunt aceste tunele de care aminteam mai înainte. S-ar părea că turcii în anii cât au stat aici au construit o adevărată reţea, întărite cu zidărie de cărămidă, capabile să adăpostească praf de puşcă, alimente, aur şi chiar soldaţi. Cel puţin unul din tunele ducea la Dunăre, de unde se putea pleca pe ascuns. Din păcate, în perioada comunistă, majoritatea acestora au fost astupate deoarece blocurile nou construite ameninţau să se prăbuşească din cauza lor. Au mai rămas mici porţiuni, prin cartierele scăpate de furia excavatoarelor, sub case vechi, fiind folosite ca pivniţe. Păcat, deoarece, dacă ar fi rămas întregi, Brăila ar fi avut un adevărat lanţ de catacombe, la fel ca Parisul sau Londra.

      Mult mai înainte, ruşii au fost cei care au demolat pur şi simplu raiua (cetatea) Brăilei. În urma Războiului ruso-turc, din 1806-1812, ruşii folosesc numai puţin de 3000 de salahori pentru a demola zidurile cetăţii care le făcuseră atâtea probleme în timpul acestui război. Din cetatea Brăilei nu a mai rămas nimic. Pe locurile acesteia s-a dezvoltat încet oraşul Brăila., cu o istorie la fel de frumoasă ca şi a Tulcei.

      Nicolae C. Ariton

Anunțuri
10 comentarii leave one →
  1. 10 Ianuarie 2013 22:07

    Multumesc, va asteptam cu nerabdare…

  2. Anonim permalink
    9 Ianuarie 2013 21:18

    Nu va faceti probleme,nu era necesar sa va cereti scuze,eu nu am facut decat sa aduc la cunostinta si multe alte lucruri interesante despre Braila.
    In limita timpului voi mai reveni si cu alte lucruri interesante ce tine de catacombele Brailei.

  3. 8 Ianuarie 2013 18:20

    Dl. Florin, îmi ce cuze pentru răspunsul târziu, dar am fost plecat puțin în vacanță… Mulțumiri pentru comentariul care este un adevărat articol despre Brăila, despre care știam că are o istorie frumoasă și plină de întâmplări extraordinare. Departe de mine gândul de a mă da un cunoscător al complicatei istorii brailene, am scris doar un mic articol despre o mică părticică a acesteia, doar atât. Interesul meu pentru istoria Brăilei este însă extrem de mare, deoarece în unele mici privințe se aseamănă cu cel al Tulcei și prin asociere și similitudine mai pot afla câte ceva în plus. Cum sunt însă interesat, doar de perioada anilor 1870, este de la sine înțeles că sunt interesat mai mult de aceiași perioadă a istoriei Brăilei. Trebuie să recunosc că îmi place la nebunie povestea și poveștile tunelurilor subterane ale Brăilei, care te duc cu gândul la misterele Parisului sau Londrei, precum și faptul că atât de mulți ani, Brăila a fost sediul uneia din cele mai mari garnizoane de ieniceri. În concluzie, am toată stima pentru întreaga istorie a Brăilei (despre care am aflat lucruri inedite în comentariul/articolul dvs.) și tot respectul pentru oamenii, ca dvs., care își iubesc istoria atât de mult… Numai de bine, un an 2013 plin de realizări și vă mai aștept pe blogul misterele dunarii…

  4. 8 Ianuarie 2013 15:14

    Scuze pentru raspunsul tirziu, dar am fost pleacat… multumesc mult pentru apreciere si astept si alte păreri despre alte articole… un an bun !

  5. florin permalink
    24 Decembrie 2012 20:16

    Brăila este o localitate antică având aceeaşi vechime ca a Troiei, Atenei, Alexandriei sau Romei. Din nefericire dacă ele sunt egale în vechime nu acelaşi lucru se poate spune şi despre importanta lor, oraşul nostru fiind la periferia lumii antice. Cert este că de peste 5000 de ani, oamenii trăiesc pe malurile Dunării la Brăila într-o vechime neîntreruptă. Primele descoperiri, datează din epoca neolitică şi s-au realizat într-un cartier al oraşului, Brăiliţa. Aici au ieşit la iveală peste o mie de obiecte în majoritate vase, cât şi resturi de ceramică şi oase umane.
    Cele mai vechi urme aparţin culturii Boian reprezentată prin vase cu ornamente incizate, unele chiar vopsite în culori deosebite.
    Urmează apoi mărturii aparţinând altei culturi neolitice, Gumelniţa, ce reprezintă perioada de tranziţie spre epoca metalelor. O parte din aceste vase au desene în trei culori tricome şi deci aparţin unei alte culturi numită Cucuteni din aceeaşi etapă. Locuitorii aşezării se ocupau cu agricultura, dovadă râşniţele de piatră sau vasele de provizii; cu vânătoarea, dovadă lăncile şi săgeţile sau cu pescuitul, aşa cum o dovedesc greutăţile din lut ars pentru plasă sau harpoanele descoperite aici.
    În privinţa originii populaţiei locale mai mult ca sigur că ei sunt strămoşii tracilor.
    Din epoca dacă s-a descoperit un vas datând din sec. IV-III î.e.n. de provenienţă autohtonă, cât şi numeroase urme de ceramică. Reprezentative sunt obiectele greceşti, dovadă a legăturilor lor economice, în special amfore şi monede. Cucerirea romană s-a manifestat puternic, zona brăileană fiind supusă din toate părţile influenţei acesteia. În faţa Brăilei se află Troesmis (Igliţa) şi Arubium (Măcin), iar la numai 10 km nord se află castrul de la Bărboşi, cu care localnicii aveau strânse legături economice. După părăsirea Daciei de către romani, Brăila a rămas însă în aria de influentă a foştilor stăpâni. Primii care îşi fac apariţia au fost sarmaţii, descoperindu-se morminte de acest tip într-un alt cartier al Brăilei, Hipodrom. Populaţia locală continuă să existe în zonă, dovadă cimitirul dac din sec. IV e.n. descoperit în perimetrul vechi al oraşului. Începând cu sec. VI e.n. pătrund primele triburi de slavi ale căror urme s-au descoperit mai la sud de oraş, în satul Chiscani. Aici s-au găsit 54 de morminte de incineraţie slavă. Redescoperirea Brăilei se realizează tocmai la începutul evului mediu. Atunci în sec. al XIV-lea aşezarea se transformă dintr-un sat, într-un târg sau oraş, iar dacă izvoarele menţionează anul 1368 ca an al apariţiei, mai mult ca sigur că transformarea s-a efectuat cu mult timp înainte. Numele actual al Brăilei datează însă din această perioadă şi apare pentru prima dată într-un document oficial la data de 20 ianuarie 1368 în tratatul comercial pe care voievodul Ţării Româneşti Vlaicu Vladislav (1364-1377) îl încheie cu negustorii braşoveni la data de mai sus. Documentul confirmă „păstrarea tuturor libertăţilor pe care le-au avut din vechime în tara noastră muntenească”, hotărând scutirea de vamă pentru mărfurile care vor apuca drumul Brăilei, „per viam Braylam”.
    Evident, voievodul, prin acordarea acestui avantaj urmărea să favorizeze traficul de mărfuri către acest port, trafic efectuat atât de braşoveni cât şi de negustori străini care veniţi cu corăbiile la Brăila vor găsi marfă scutită de vamă. Demn de menţionat este şi faptul că documentul menţionează într-un pasaj, că aceste drepturi ale braşovenilor erau mult mai vechi în comerţul din această zonă şi deci o dovadă indirectă a vechimii mult mai mare a localităţii. Menţiuni ulterioare din aceeaşi perioadă atestă rolul predominant al oraşului în legăturile economice ale Ţării Româneşti. Brăila este pomenită în tratatul încheiat de către Mircea cel Bătrân din 1402 şi confirmat în 1413 de negustorii polonezi, ca şi în cel din 1409, încheiat tot cu braşovenii. Alte acte parafate de Dan al II-lea în 1424 şi Vladislav al II-lea 1451 fac referire la importanta comercială a Brăilei. Toate aceste date ce dovedesc importanta deosebită a oraşului l-au făcut pe Nicolae Iorga să afirme mai târziu că: „Nu Brăila este fiica principatului Ţării Româneşti, ci ea este maica acestui principat, care prin existenta şi dezvoltarea ei a făcut necesară întemeierea şi dezvoltarea principatului”.
    Aceasta referitor la rolul statului în raport cu factorul economic. Primul străin care îi menţionează numele, este francezul Walerand de Wawrin care a luat parte la o expediţie cruciată în anul 1445 şi care scrie că pe Dunăre la Brilago era un port în care se întâlneau corăbii din Grecia şi Bizanţ. Iar cronicarul grec Laonic Chalcocondil scrie că în expediţia efectuată în 1462 de Mohamed al II-lea contra lui Vlad Ţepeş, ostile acestuia au ars Brăila în care se făcea un comerţ mai mare decât în toate oraşele ţării. Tot în timpul acestui voievod se relatează că a fost capturat şi tras în ţeapă, trimisul sultanului, Hamza beg lângă un lac de la marginea Brăilei în 1459.
    Un alt eveniment al istoriei Brăilei s-a petrecut din 1470. Cronicarul Grigore Ureche prezintă astfel acest eveniment: „Strâns-au Ştefan-Vodă ţara şi slujitorii săi şi au intrat în Ţara Muntenească de au prădat marginea, februarie 27 şi au ars Brăila în săptămâna albă, marţi”. Oraşul s-a refăcut destul de repede, fără însă ca locuitorii să uite ceea ce păţiseră din partea voievodului moldovean.
    Astfel, când după 11 ani, Ştefan le solicita sprijinul pentru a aduce pe tronul muntean un voievod favorabil lui, brăilenii i-au răspuns cu mândrie şi patriotism local prin următoarea scrisoare:
    De la toţi boierii brăileni şi de la toţi cnezii şi de la toţi rumânii scriem ţie, domnului Ştefan Voievod. Ai tu oare omenie, ai tu oare minte, ai tu creier de-ţi prăpădeşti cerneala şi hârtia pentru un copil de curvă, pentru fiul Călţunei ce zici că-ţi este fiu ? Dacă ţi-e fiu şi zici că vrei să-i faci bine, atunci lasă-1 să fie domn după moartea ta, iar pe mumă-sa Călţuna ia-o şi ţine-o şi tu să-ţi fie doamnă. Şi învaţă-ţi ţara cum să slujească, iar de noi să te fereşti, căci de cauţi duşman, ai să-1 găseşti. Şi aşa să ştii: domn avem, mare şi bun şi avem pace în toate părţile şi să ştii că toţi pe capete vom veni asupra ta şi împreună vom sta pe lângă domnul nostru, Basarab Voievod măcar de-ar fi să ne pierdem capetele”.
    Primele decenii ale sec. al XVI-lea, au reprezentat o nouă epocă, aceea a stăpânirii turceşti, care cu scurtele recuceriri române a oraşului, a durat aproape 300 de ani.
    E bine sa cunoastem si de cand este datata istoria Brailei ,marea majoritate scot in evidenta istoria Brailei de la Imperiul Otoman incoace.
    Domnilor istoria trebuie prezentata asa cum este ea nu doar cum o cunosc unii.

  6. StafidutZ permalink
    20 Decembrie 2012 19:17

    Interesant articol, felicitari!

  7. 14 Iunie 2011 11:16

    asta am observat şi eu în urmă cu doi sau trei ani, centrul vechi al oraşului arăta deplorabil… am înţeles că acolo sunt nişte litigii între foştii proprietari de case şi primărie şi totul stagnează în procese făcăr capăt… până una alta, centrul vechi era o ruină totală… nu mai ştiu recent…

  8. 14 Iunie 2011 11:13

    mi se pare normal, doar nu erau să se lase tulcenii mai prejos ca brăilenii :-)… redevenind serioşi, chiar erau vremuri grele şi sărmanii oamenii trebuiau să fie pregătiţi tot timpul… mulţumesc pentru informaţie… pe unde vine strada cu pricina?

  9. 10 Iunie 2011 18:41

    Si Tulcea are „catacombe” ei. Unele stiute, altele nu . . . In urma cu 6 ani am descoperit pe o proprietate de pe str. Tmisoare, din Tulcea o astfel de „tunel”, care ducea spre Dunare. Aceste sisteme de hrube au avut rolul lor intr-o perioda in care turcii si rusii se luptau neincetat si bagasera in populatia locala.

  10. 10 Iunie 2011 15:59

    Istoria orasului Braila este interesanta, dar prezentul seamana cu un labirint. De fiecare data cand trecem prin Braila de la Bac spre Buzau, admiram „faimosul” indicator rutier – TOATE DIRECTIILE INAINTE – care zapaceste si GPS-ul si ne ghideaza pe drumuri neasfaltate pana sa gaseasca drumul bun spre Buzau. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: