Skip to content

Paradoxul science-fiction (1)

14 Iunie 2011

      De astăzi, dragi prieteni, o dăm niţel pe science-fiction, un gen literar foarte drag mie, lucru care sunt mai mult ca sigur că nu este la fel de valabil şi pentru voi. Foarte mulţi îl consideră un gen literar minor (unii chiar că nu ar fi literatură !), alţii că este o literatură a inginerilor, iar alţii, pentru copii. Având o oarecare experienţă în domeniu, m-am hotărât să scriu rândurile de mai jos, ca să vedeţi că în spatele romanului nostru Pierdut în Tulcea stă şi o anumită doză de SF, cu toate că este un thriller istoric.     

      Dacă o iei la pas prin lumea întreagă, ca fan SF, vei descoperi că peste tot se scrie literatură SF sau, mă rog, aproape peste tot. Fanii din întreaga lume, dacă discuţi cu ei, recunosc că cel mai bun SF se scrie în ţările vorbitoare de engleză. Unii dintre ei, mai cârcotaşi, afirmă cu nu neapărat „cel mai bun”, ci, mai bine spus, „cel mai mult”, cu mii de titluri publicate de fiecare an, şi, de obicei, unde este „mult”, se găseşte şi „bun”. Toţii scriitori de SF însă, fără nici o excepţie, visează că într-o zi vor câştiga unul din marile premii : Nebula sau Hugo, fie că locuieşte în Ţara de Foc, fie la Tulcea. În mod logic, acest lucru înseamnă recunoaşterea valorii în fandomul internaţional, deschiderea uşilor editurilor de peste tot, celebritate, bani şi, aproape în majoritatea cazurilor, renunţarea la o slujbă plictisitoare pentru a se dedica în totalitate scrisului.
        Cum ar trebui însă să scrie un scriitor de SF ,ne anglofon şi ne anglofil, pentru a avea şanse de a câştiga unul din marile premii ale genului, sau, coborând puţin ştacheta, să publice în marile reviste şi edituri de peste ocean, care domină autoritar genul. Răspunsul ar fi : „cu talent”. Hai să luăm însă un caz concret şi să presupunem că textul este scris de un SF-ist din Babadag, arătând cam aşa :
          Personajul principal este Ahmed Ivanov, copilul din flori unui lipovence din Sulina şi a unui căpitan de vas iranian. Fost poliţist de frontieră în zonă, a fost dat afară din slujbă deoarece devenise un fel de pastor pentru o comunitate de credincioşi ortodocşi de rit vechi, pe care biserica ortodoxă de stat, obligatorie în România, nu-i recunoştea ca religie, persecutându-i şi vânându-i cu sălbăticie. Ocupaţia lui este cea de pirat de Dunăre, atacând din când în când şlepuri încărcate cu stuf modificat genetic, care treceau pe marele fluviu, pentru a ajunge la Porto Franco din Sulina, unde o uzină subacvatică separă anumite secvenţe ADN din care se obţine o super proteină de care depind alimentar şi energetic coloniile umane de pe Lună şi Marte. De pe astroportul din Sulina, nave spaţiale spre miile de colonii, construite pe cei doi aştrii.
Întreaga Deltă a fost reterraformată în câmpuri nesfârşite de stuf transgenetic, stăpânite de două super concerne : Agricola Bacău şi Crevedia. Un grup de mafioţi ucraineni, foşti constructori la canalul Bâstroe, închis şi colmatat de cele două concerne, îi oferă lui Ahmed o sumă frumoasă, plătită în ruble de aur, pentru a-l aduce în Sulina pe Oedip Mihăilescu, un cercetător evadat din Institutul de Cercetări Genetice din Tiraspol şi care trăia ascuns undeva în orăşelul ucrainean Ismail. Acesta reuşise să decodifice secvenţa ADN a super proteinei şi să o producă artificial, cea ce ar fi fost un dezastru pentru cele două concerne agricole, eliberarea coloniilor spaţiale, bogăţie şi putere pentru cine punea mâna pe formulă. KGB-ul, CIA-ul şi temutul SRI se sfâşie între ele pentru al descoperi pe misteriosul inventator.
         În final, Ahmed Ivanov îl descoperă pe Oedip Mihăilescu, care pentru a nu fi demascat îşi făcuse operaţie de sex, acum numindu-se Ofelia Mihăilescu şi se ascundea pe un submarin atomic sovietic, dezafectat şi ancorat în portul din Ismail. Trăia fabricând viruşi umani în boli exotice, scriindu-le codul genetic pe computer şi imprimându-i apoi pe hârtie biologică. Amatorii cumpărau peticul de hârtie care era suficient să fie apoi dizolvat într-un pahar cu băutură (mai puţin votca), iar cel care consuma se căptuşea cu boala respectivă.
Cei doi se cunosc, se îndrăgostesc şi îşi unesc forţele pentru fabricarea faimoasei super proteine în laboratoarele din Chişinău, banii câştigaţi urmând a fi folosiţi pentru plata datoriile externe ale Republicii Moldova şi pentru independenţa acestei ţări faţă de Rusia şi România.
Îmi place chiar să cred că rezumatul de mai sus, este un posibil exemplu de text SF românesc, scris într-o manieră clasică, făcând parte uşor din sub genul distopic.
      Motivele pentru care nu ar avea un succes fulminat printre fanii SF anglomani sunt mai multe , dar despre aceasta în postarea de mâine.

        Nicolae C. Ariton

Anunțuri
4 comentarii leave one →
  1. 15 Iunie 2011 9:38

    eu am început două romane… şi n-am terminat nici unul… asta mi se pare şi mai grav 🙂

  2. 15 Iunie 2011 9:34

    Deoarece răspunsul este mai amplu, am să-i dedic un post azi, sau cel târziu, mâine… multumesc pentru intervenţie şi interes.

  3. Mitzaa Biciclista permalink
    15 Iunie 2011 9:22

    Stilul SF este un stil mult mai greoi decât celelalte, aparte că trebuie să ai foarte multe cunoştinţe în fizică, îţi trebuie şi o imaginţie care să depăşească anumite graniţe, dar absolut tot ce scrii trebuie să uimească la maxim dar să fie şi plauzibil în acelaşi timp.
    Începusem să scriu o poveste SF la un moment dat 😀

  4. 15 Iunie 2011 7:23

    Hmmm, din descriere mie nu mi-e clar de ce e romanul SF. Mai exact, de ce ar trebui in fapt sa chiar fie, pentru ca partea de SF pare mai degraba adaugata decat centrala ideii. Sau ca sa pun altfel intrebarea: care e propriu-zis ideea SF pe care o exploreaza/prezinta/discuta cartea?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: