Skip to content

De la thriller istoric la science fiction, via scufiţa autorului…

16 Iunie 2011

      Înainte de a continua cu Paradoxul SF, partea a doua (şi ultima), intervin cu acest post, menit să fie un răspuns noii noastre prietene Diana Coman, precum şi altor cititori ai Misterelor Dunării, care au intrat puţin în ceaţă privind componenta science fiction ce se potriveşte ca nuca în perete blogului nostru. În primul rând, vreau să vă asigur că primul volum Pierdut în Tulcea, din seria Misterele Dunării, nu are nici cea mai mică legătură cu literatura SF, el fiind o ficţiune istorică de cea mai înaltă speţă. Autorul Nicolae C. Ariton are însă foarte multe în comun cu genul literar science-fiction, care, pur şi simplu, l-a consumat pe pâine o lungă perioadă de timp (şi-l mai consumă încă, dar în cantităţi mai moderate, pentru că de la o anumită vârstă, trebuie să fii mai cumpătat în toate 🙂 ). Motivul pentru care am inclus Paradoxul SF şi probabil, vor mai şi altele pe tema sf-ului este acela că blogul Misterele Dunării se doreşte a fi un spaţiu în care să participăm împreună la scrierea romanelor din această serie, în momentul de faţă strofocându-ne (mai ales eu) la primul volum Pierdut în Tulcea. Chiar dacă blogul pare la prima vedere un „ghiveci”, care cuprinde istoria mai veche sau mai nouă a Tulcei, Deltei şi Dunării, ceva istorie otomană, ceva cancan literar (vezi postările cu romanele lui Steig Larsson), câteva „respiraţii” politice, alături de sinopsisul romanului, mici destăinuiri privind tehnica scrisului ( că nu pot să spun „meşteşugul scrisului” !), intenţia mea a fost aceea de a realiza un tablou complet a atmosferei în care se desfăşoară acţiunea romanului (vă aduc aminte că aceasta are loc la 1871), alături de starea de spirit a autorului, care oricât s-ar da el de „trăitor” într-un turn de fildeş, scriitura romanului este în mare parte sub efectul vieţii cotidiene: bugetar, politic, emoţional, lecturi, vizionări, discuţii etc.
      În contextul celor spuse mai sus, postările pe teme SF fac parte din categoria „scufiţa autorului”, adică ce mai circulă pe sub ea în această perioadă, pe lângă romanul Pierdut în Tulcea. Micul sinopsis din postarea Paradoxul SF (1) nu are nici o legătura cu volumul I al Misterelor Dunării, acesta fiind doar un exerciţiu de imaginaţie a unui roman care nu există şi probabil nu va exista niciodată. Dacă cineva doreşte chiar să construiască un roman pe baza lui, este liber să o facă, nu am nici o pretenţie ( poate o bere?!).
Acestea fiind spuse, vă ameninţ cu ideea că pe lângă partea a doua a Paradoxului SF, care va fi publicată azi-mâine… vor mai fi şi alte intervenţii pe teme science-fiction, alături de cele pe care deja le ştiţi. Hai, lectură plăcută! Apropo, Pierdut în Tulcea a ajuns la 300 de mii de semne, motiv pentru care am intenţionat să fac cinste tuturor fanilor (scăpam ieftin, că nu sunt mulţi 😦 ), dar o serie de evenimente cotidiene, m-au obligat să-l „parchez” aproape două săptămâni. Dar nu-i nici un risc privind terminarea lui în termenul propus, poate doar 1-2 săptămâni în plus, adică pe la sfârșitul lui iulie. Această mică întârziere raportată la macrocosmos, chiar nu reprezintă nimic!
        Nicolae C. Ariton

Anunțuri
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: