Dare de seamă privind romanul Pierdut în Tulcea …
Astăzi, un articol scurt pe post de dare de seamă. Adică, un fel de raport privind starea de agregare a romanului Pierdut în Tulcea, primul din seria Misterele Dunării. În primul rând, vă aduc aminte (sau vă spun, dacă nu ştiaţi) că am început să pritocesc la scrierea lui din data de 15 ianuarie , anul curent şi era planificat să fie gata pe data de 15 iulie. Lucrurile au mers relativ conform graficului până acum aproximativ o lună în urmă, adică scrierea a două pagini A4 pe zi, patru zile pe săptămână. Am reuşit astfel, să ajung pe data de 15 iunie, la 300 de mii de semne scrise, adică după standardele unor edituri, la minimum pentru un roman. Pierdut în Tulcea ar trebui să aibă cam 350-400 de mii se semne. Din păcate, de pe 15 iunie am intrat într-un fel de vrie aviatică, adică examenele din şcoala la care lucrez să-mi strice toată organizarea şi să mă scoată complet din ritm. Din acest motiv, slabe speranţe că romanul să fie gătat pe 15 iulie, având în vedere că am ajuns fix la doar 320 de mii de semne şi sunt la scrierea finalului cărţii, care este şi momentul culminant al acţiunii. Chiar dacă romanul nu va fi gata pe 15 ale acestei luni, prea mult nu voi întârzia. Acestea fiind spuse, îmi face plăcere să vă întreb dacă aţi băgat de seama noul antet al blogului. Mi-a luat ceva timp să-l realizez (de fapt, au fost mai multe variante) şi mie îmi face o plăcere deosebită să-l urmăresc cum se mişcă. Parcă sunt beat tot timpul!
Nicolae C. Ariton
Cred ca s-a inteles gresit, antetul e fain, ca niste valuri care se sparg de malurile Dunarii. Suferinta vine din faptul ca paharele-s imaginare :-).
La cat chef de invatat am, si la cat cascat ma indeamna studiul, nu m-as mira sa inghit si monitorul intr-un moment de neatentie :-).
Astept noul capitol din roman, pana atunci incerc sa ma mobilizez cu niste marsuri ale ienicerilor. Poate reusesc sa starnesc vreun razboi la examenul de titularizare a suplinirii sau de suplinire a titularizarii, inca nu m-am lamurit :-).
merci, imi pare rau ca am reusit sa stirnesc suferinta cu noul antet, vom creea un remediu, ceva de genul unui analgezic (va trebui însă să inghititi monitorul) :-), un fel de gluma, scuze…cautam ceva mobilizator si pentru studiu… cred ca zilele astea va veni un capitol din roman…
merci de incurajare, intr-adevar, eu nu am nici o problema cu timpul, el insa are o problema cu mine :-), de exemplu, trece prea repede, de asemenea, a trecut prea mult 😦
Cu ochii pe noul antet, mi-am descoperit raul de mare, plus ca-mi tot vine sa dau noroc cu niste pahare imaginare. E clar ca nu mai pot emigra cu pluta spre tarile calde( fain insa si cu avionul).
Puteti, va rog, sa gasiti un antet mobilizator spre studiu?
Sunt sigura ca pe canicula din august va fi o desfatare sa citim despre aventurile lui Aristotel Platon Cantemir pe Dunarea inghetata, asa ca, inspiratie si putere de munca :-).
Timpul este o mica pauza intre excelari!
Dupa cat va cunosc Excelenta , timpul nu este o piedica pentru dumneavoastra , iar celebrul roman va fi gata intr-u totul , succes deplin in continuare si sper sa nu uitati ca nu va uit!