Skip to content

Trăiască Cuza !

16 Septembrie 2011

    Fișier:Scrisoarea lui Neacsu.jpg În primul rând vreau să vă zic că sunt dependent de calculator şi internet. Fără ele parcă sunt închis într-o cuşcă. Când acestea îmi lipsesc câteva zile, intru în sevraj cu manifestări extreme de genul: degete tremurânde, conexiuni neuronale cu toate reţele wi-fi din jur (inclusiv cele criptate), puseuri 3G etc.

    Pe la începutul verii, am fost şi eu ca tot românul trei zile în Bulgaria, într-o staţiune litorală, all inclusive, să văd cum este, că nu fusesem niciodată. Trecem peste trăirile vacanciere bulgăreşti, despre care aproape toată lumea povesteşte de bine şi să vă spun cât am pătimit digital şi virtual, dacă pot să mă exprim aşa.

    În primul rând, cuvântul de ordine la plecarea de acasă a fost „fără nimic cu taste”, aşa că a trebuit să renunţ la lap-top şi chiar telefon, în favoarea unui singur mobil antic, doar pentru situaţiile de avarie. Nu vă mai spun că  a doua zi de vacanţă începuseră deja primele manifestări de sevraj, despre care citisem că pot ajunge chiar la DTS (delirium tremens) ce produce o adevărată confuzie temporară în organism. Cum eram din ce în ce mai panicat, într-o adevărată apariţie de miraj saharian, zăresc două calculatoare instalate în foaierul hotelului, ascunse destul de discret într-o zonă destul de crepusculară. Exaltat de descoperire, m-am îndreptat către ele, unul din ele fiind ocupat de o bulgăroaică blondă ce scria de zor pe mess. Al doilea PC era mai liber decât Republica Bulgaria după debarcarea lui Teodor Jidkov (un fel de Ceauşescu mai mic), aşa că m-am aşezat timid în faţa tastaturii, ca un pianist în faţa unui Steinway and Sons. Stupoare, însă! Tastele erau cu litere chirilice, în bulgăreşte! Am încercat nişte manevre doar cu mouse-ul, dar totul zadarnic. M-am ridicat înjurându-l în gând pe Alexandru Ioan Cuza, cel care între 1860 şi 1862 a legiferat schimbarea alfabetului slavon (chirilic) de scriere a limbii române, cu cel latin. După ce am servit un pahar mare de „rakie” (adică rachiu) de la unul din automatele de băuturi all inclusive, am revenit la sentimente mai bune şi mi-am spus, tot în gând, că nu merită ca pentru trei zile de vacanţă ale mele să sufere o naţiune întreagă românească, rămânând adeptă a alfabetului slavon. Mai ales că de-a lungul istoriei, românii s-au tot ciondănit privind alfabetul de scriere. S-ar părea că primele documente au fost redactate în latină (secolele X-XII), pentru ca apoi slavona să impună încet datorită creşterii influenței popoarelor slave din zonă (ruşii şi bulgarii). O cotitură importantă a fost pe vreme lui Alexandru cel Bun, care sfătuit de mitropolitul său, aflat la rândul lui sub influenţa schismei dintre biserica catolică şi cea ortodoxă, porunceşte arderea tuturor cărţilor bisericești scrise în latină şi impune alfabetul slavon. Au trebuit să treacă aproape 400 de ani, pentru a apare primele voci care cereau reintroducerea alfabetului latin, având în vedere latinitate limbii române. După mai multe încercări, variante şi versiuni, Cuza legiferează această adevărată reformă a limbii naţionale. Pentru aceasta, un sincer: Trăiască Cuza!

Nicolae C. Ariton

Anunțuri
2 comentarii leave one →
  1. 19 Septembrie 2011 9:18

    multumesc, si te mai astept printre valurile pline de mister ale Dunarii…

  2. 16 Septembrie 2011 10:37

    imi plac incursiunile tale in istorie cauzate de o tema foarte contemporana…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: