Skip to content

Cerchezii

29 Septembrie 2011

    Din unele documente păstrate, reiese că una din etniile cele mai „înfricoșătoare” din Dobrogea, până în anul 1878, au fost cerchezii. Aceasta, în condiţiile în care această margine a Imperiului Otoman, denumită Rumelia, unde se află şi Tulcea, era un adevărat mozaic de naţionalităţi: români, turci, ruşi, bulgari, greci, tătari, evrei, armeni, germani etc., ce se împăcau bine, fiind organizaţi în oraşele mari pe cartiere etnice.

 

     Cerchezii s-ar părea că au fost singurii care au reuşit contra performanța de a intra în conflict cu toţi locuitori din zonă. Lucrurile nu sunt însă atât de simple pe cât par la prima vedere, pentru că există alte documente din care reiese o latură mai puţin cunoscută a cerchezilor. Dar să discutăm organizat!

     În primul rând, trebuie spus că cerchezii sunt un popor caucazian străvechi, din aceiaşi familie cu cecenii şi abhazii. Prin secolul al XV-lea au fost islamizaţi, după ce, cu ceva vreme înainte, încercaseră şi o creştinare, fără prea mult succes. După Războiul Ruso-Caucazian, încheiat în 1864, în care Rusia ţaristă şi-a întins Imperiul peste Armenia, Georgia, Abhazia, Cecenia şi alţii din zonă, cerchezii bat palma cu turcii şi nu mai puţin de jumătate de milion dintre ei se stabilesc în Balcani, dintre care aproximativ zece mii în Dobrogea. În localitatea Slava Cercheză s-au stabilit nu mai puţin de 500 de familii, dar şi în alte localități: Horia, Isaccea, din judeţul Tulcea, dar şi în Cerchezu, din Constanţa.

     În comparaţie cu etniile creştine deja stabilite în zonă, cerchezii au primit o serie de avantaje, printre care animale de povară şi scutirea pe mai mulţi ani de la dări către statul otoman. Ciobanii şi meşteşugari pricepuţi, organizaţi însă după modele medievale primitive, au intrat rapid în conflict cu vecinii lor, cărora le jefuiau satele în permanenţă, având chiar o predilecţie pentru satele germane din zonă, care erau cele mai avute. Toate aceste sub privirile îngăduitoare ale turcilor, cu care cerchezii împărţeau religia, victimele fiind simpli creştini, care în aceea perioadă se ridicaseră cam peste tot pentru a scutura jugul otoman.

      Interesant este faptul, că la câţiva ani de la stabilirea în Dobrogea, o delegaţie de „bei” cerchezi se deplasează la Istanbul, cu o mare sumă de bani pe care o donează Sultanului, în semn de mulţumire pentru primirea în Imperiu şi neacceptând să nu-şi plătească dările către un stat care fusese atât de generos cu ei. Contrar obiceiului, în care orice monedă de aur se pierdea în visteria Înaltei Porţi, uriaşa sumă de bani este returnată sangeacului Tulcea, şi cu aceştia se construieşte la Tulcea: Konak-ul mutesarifului (actualul muzeu de artă), geamia şi clădirea şcolii turceşti (actualmente sediul Deltacons), precum şi alte edificii importante din alte localităţi ca Măcin, Isaccea sau Rusciuc.

     În timpul războiului de independență din 1877, cerchezii îşi dau însă în petic complet, distrugând sate întregi cu populaţie creştină, fiind mai răi şi producând mai multe victime în rândul populaţiei civile decât războiul în sine. După încheierea războiului, la Congresul de la Berlin, se hotărăşte expulzarea cerchezilor în zona asiatică a Imperiului Otoman, şi interzicerea revenirii vreodată pe aceste meleaguri. În urma lor a rămas o filă de istorie cu câteva clădiri ce au rezistat până în zilele noastre, două localităţi ce le poartă numele, dar nu şi urmaşii: Slava Cercheză şi Cerchezu şi câteva zeci sau sute de nume de familie Cerchez, care probabil nu prea ştiu cine au fost cerchezii şi cu s-au ocupat. Acum, noi ştim !

    Nicolae C. Ariton

Anunțuri
4 comentarii leave one →
  1. 28 Ianuarie 2014 10:39

    Pentru d. Vlad Petru… Personal sunt adeptul teoriei că adevărul este undeva la mijloc, întodeauna… Cu siguranță că cerchezii au făcut lucruri oribile în Dobrogea, altfel nu erau expulzați, în același timp, au murit între 100 și 200 de mii în timpul primei expulzări din Caucaz, până la urmă femeile și copiii nu au avut nici o vină în conflictul dintre ruși și o mână de șefi de trib cu apucături feudale… Zic și eu!…

  2. Vlad Petru permalink
    20 Ianuarie 2014 17:25

    Citez: „si va dati seama ce poate sa faca un om mort de foame si poarta arme”
    Ha ha. Ce scuza. Oamenii astia nu erau ca tiganii plecati la furat de gaini. Sa fim seriosi, faceau crime oribile, nu furau de mancare. Ca turcii erau vicleni nu este o scuza.
    Nu prea sa-au impacat cu ortodoxia si au devenit musulmani. Ma intreb cine il cunoaste pe Hristos si se face apoi musulman? Mai bine spuneti cinstit ca au dat iama in saracii ghiauri omaorand si violand, violand de foame bineinteles.

  3. 8 Septembrie 2013 19:05

    Pentru domnul Basslan Abdzakh… Excepțional comentariul dvs. privind articolul dedicat cerchezilor. Dacă îmi permiteți, aș vrea să îl transform în articol de sine stător, la care aș vrea să adaug și o fotografie a dvs… În concluzie, aștept un răspuns de la dvs., cu 1 accept sau două… după cum doriți. Am fost foarte impresionat de comentariu, motiv pentru care vă solicit cele mai de sus. Numai de bine!

  4. basslan abdzakh permalink
    6 Septembrie 2013 13:42

    Pentru Domnul Nicolae C.Ariton

    In primul rand ,as vrea sa va multumesc pentru informatiile bogate care i-at ararat depre Cerchezii in Dobrogea in perioada 1864-1878.
    Si in aldoilea rand ,as vrea sa mi permitet sa raspund si sa adaug niste informatii depre Cerchezii in Balcan in perioada respectiva. aceste informatii sunt luate de la arhiva Britanica, si care confirma ca Cerchezii n-au fost cum au zis istorici, dar au fost victeme conflictului dintre Rusia tarista si imperiul Otoman.
    Si in atlreilea rand ,as vrea sa ma prezint , numele meu este Baslan Abdzakh,am terminat facultate (Engineer) in Timisoara (1983),de aceea stiu limba Romana, si sunt Cerchez,
    am vizitat Dobrogea de multe ori,dar am aflat tarziu ca strabunicul meu ,cind a parasit Cerchezia ( in Caucaz)in 1864 a ajuns in primul rand in Constanta ,dupa aceea s-a mutat cu familia lui in Bulgaria. Dobrogea si Bulgarea au fost numite Vilaiat ( Rumelia ) atunci.
    Iesirea lui de la Cerchezia afost dela orasul Sochi (Capitala istorica a Cercheziei).
    In orasul Sochi se va avea loc jocurile Olimpice de iarna in 7/2/2014, si este aniversarea trecerii (150) de ani de sfirsitul razboiului Caucazo- Rusesc in 1864.
    Si aceste sunt unele textele din arhiva Britanica scrise de obzervatori Britanici ,care au fost in orsul Varna ( in Bulgaria ) in 1864.
    (( Cerchezii care au ajuns dela Caucaz in varna erau aproape (80)de mii,dar cei care au ajuns in Constanje (Constanta) erau (200) de mii , alti au ajuns in Burgaz. In Varna au suferit toate feluri de dificultatiile : Bolii, ,foame ,obseala extrema,moartea in sute in fiecare zi, numai un singur doctor ,si fara medicamente.Nimeni de la officiali otomani nu exista.
    In comparatie cu emigrarea Tatariilor de la Kerem in 1859 ,care au fost ( 200) de mii si au ajuns in Varna ,sitiuatia era complet diferita , oficiali otomani asteptau pe ei ,dupa un timp au fost distribuit in mod organizat in Rumelia in comune turceste sau Bulgare , incepind dela Tulcea pina in Varna . fiecare familia de tatar a primit un pamint , si a impartit animale cu locuitori comuniilor.
    Dar ajunjerea Cercheziilor in pensula Balcanica a fost complet diferita. Numarul lor era mai mare ( 500- 600 ) de mii. Otomanii poate n-au fost pregatiti pentru acest numari mari, Cerchezii nu stiau limba Turca ( cum stiau Tatari) ,pentruca limba lor a fost caucaziana ( diferita). Mii si mii au morit in Vana .moartea a acoperit litoralul .
    Autoratiile Otomane au fost frica de raspandirea boliilor ( holera si fibra tifoida) in coasta marii , deci a scos afara pe prizonierii de la inchisorii , si i a obligat sa ingroapa pe Cerchezi , sau sa arunca pe cadavrele lor in marea neagra.
    Dupa un timp, cei care au scapat de la moartea, au fost obligati sa se mute in interiorul bulgariei , iar cei care au ajuns in constanta au fost mutati in Nordul Bulgariei si in Sirbia.
    Cerchezii in locuri noi ,unde s-au asezat ,n-au primit nici un fel de ajutor( cum a fost sitiuatia cu Tatarii ). in schimb autoritatiile otomane l-au dat arme , si l-au facut sa lupte ca ( basbozacii), si va dati seama ce poate sa faca un om mort de foame si poarta arme.
    Cerchezii care au fost in conditiile ( or mor de foame , or lupt ) ,au gasit in fata lor revolutionarii Bulgarii si Sirbi ,care luptau pentru independenta impotriva otomaniilor, deci rezultatul afost ,Cerchezii si Bulgarii pierdau suflete , si Otomaii se uitau la ei zibindu-se.))
    Aici se sfirseste textele luate de la arhiva Britanica.
    Statistica oficiala a numarul cercheziilor care au parasit Rumelia si Sirbia( Sangeacul Nis) a fost ( 150 ) de mii.
    dar cei care au ajuns in Balcan in perioada 1864-1876 au fost (500-600) de mii.Cu exceptia cei care au ramas in Kosovo si in Macedonia pina in secolul (20) care erau (50) de mii ,rezultatul (300-400)de mii de Cerchezi si-au pierdut viata in parioada 1864 -1878,datorita politica Otomana timpita.
    Mii si mii de copii cerchezi au pierdut parentii si au ramas orfani ,si au fost sub riscul de rapire de la diferite bande Balcanice si Otomane.
    strabunicul cu familia lui aveau noroc sa scape , dar alti nu..

    Baslan abdzakh
    Montreal – canada
    Basslink2012@yahoo.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: