Skip to content

Despre scrisori de dragoste

17 Octombrie 2011

   Să ne imaginăm (o activitate umană care încă un este impozitată !) că sunteţi fericitul posesor al unui pachet de scrisori de amor pe care vi le-a adresat cu ceva ani în urmă Angelina Jolie. Acesta, când actriţa era abia la începutul carierei iar tu erai un poet în plină efervescenţă creatoare. De atunci, anii au trecut, Angelina Jolie a devenit celebră şi apoi vestită, după ce s-a măritat cu Brad Pitt, iar tu, ai intrat în criza publicistică mondială şi te zbaţi la limita supravieţuirii creatoare, departe de a câştiga premiul Nobel pentru literatură (nici măcar la cota de pariuri de 1 la 40 cât a avut Mircea Cărtărescu anul acesta).

    Un editor află de comoara epistolară pe care o ai în sipet şi îţi face o ofertă publicistică pe care nu ai avut-o nici măcar în visele cele mai frumoase. Bateţi palma, scrii plin de emoţie cartea comandată şi care conţine cele 24 de scrisori ale Angelinei către tine. Când totul este pe cale de-a se transforma într-un adevărat bestseller mondial, Angelina Jolie află şi te trezeşti chemat în instanţă de una din cele mai celebre case de avocatură occidentală, care cere, nici mai mult nici mai puţin decât interzicerea apariţiei cărţii. Angajezi şi tu un avocat cu care mai beai câte o bere sâmbăta şi care după două săptămâni îţi citeşte şi traduce (şi la propriu şi la figurat) sentinţa primită (justiţia se poate mişca cu viteză maximă când pe rol se află un caz cu Angelina Jolie sau Elena Udrea 😦 ).

    Conform Codului de proprietate intelectuală, destinatarul şi proprietarul unui pachet de scrisori nu este şi titularul asupra drepturilor de autor ale expeditorului. Într-un cuvânt, destinatarul nu are dreptul să publice respectivele scrisori decât cu acceptul expeditorului, întrucât o scrisoare este alcătuită dintr-o parte materială, care aparține de drept destinatarului, dar şi de o parte intelectuală, care aparţine expeditorului în totalitate.

    Prima parte a acestui mesaj este ficţiune, a doua este cruda realitate privind drepturile de autor. Astfel – de adevăratelea de data aceasta – în data de 9 iunie 2011, Curtea de casaţie din Paris a dat un verdict negativ privind publicarea unui roman epistolar, publicat de Agathe Borne, iubita poetului francez René Char (1907-1988), pe motivul că proprietarii intelectuali ai scrisorilor din roman sunt poetul (decedat) şi familia acestuia. Pe acest temei, Înalta Curte a hotărât că eventuala publicare a scrisorilor are reprezenta un act de „divulgare a corespondenței amoroase a scriitorului Rene Char”. În aceste condiţii, Agathe Borne şi editorul acesteia vor trebui să aştepte 70 de ani de la moartea poetului, pentru ca opera şi corespondenţa acestuia să intre în domeniul public.

    Nicolae C. Ariton

Anunțuri
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: