Eu şi monsieur Jourdain… adică, despre advertoriale

      Am avut aceiași revelaţie sublimă ca şi personajul lui Moliere, din Burghezul gentilom, monsieur Jourdain, care a descoperit cu uimire că vorbeşte în proză. Cam acelaşi lucru mi s-a întâmplat şi mie, când am descoperit, că participând, la concursul SuperBlog2011, scriu advertoriale. Până atunci, habar nu aveam de existenţa acestui tip de articole pe bloguri, sau chiar dacă bănuiam că există asemenea postări, nu ştiam că se numesc aşa. Probabil că dacă aş fi ştiut mai multe despre nu m-aş fi prins în această horă media organizată de cei de la PC News, intitulată SuperBlog2011 şi având nu  mai puţin de 33 de etape (în aproximativ 2 luni) în care concurenţii primesc o temă (un produs sau o gamă a unei firme) trebuind să scrie un articol de 300-600 de cuvinte pe care să-l publice pe blogul personal, până la o anumită dată. La prima vedere, nu pare prea dificil: texte scurte, timp de scriere destul de generos (în medie, o săptămână). Continuă lectura

PRIMA ZI, de Marc Levy… un roman care m-a frânt

    Împreuna vor calatori din fundul desertului Atacama pâna în mijlocul Chinei, trecând prin Africa de Est, Grecia, Amsterdam, Paris si Londra si vor trai o aventura ce va schimba atât cursul vietii lor, cât si pe cel al istoriei.Am terminat, de puţin timp, Prima zi, de Marc Levy şi sunt frânt, frânt. Adevărul că este un roman pe care este bine ca înainte să începi să-l citeşti, să te echipezi cu trening şi pantofi de sport, ca să poţi să ţii ritmul alergării literare. Adevărul este că de mult nu am mai avut senzaţia de alergare nebună în timpul unei lecturi, cred că de la Codul lui DaVinci, al lui Dan Brown, dar în aceasta parcă aveam pauzele de hidratare mai dese şi personajele se învârteau într-o arie geografică mai mică. În romanul (romanele) lui Marc Levy, cele două personaje principale: un astronom şi o arheologă sunt când în Namibia, când în Chile, Paris, Londra, când împreună 🙂. Fiecare cu viaţa lui: unul cu gâtul sucit după stele, alta adusă de spate prin tot felul de gropi din site-uri arheologice. Prin studenţie, a fost o poveste de dragoste între ei, de cam două pagini din cele 1000 ale celor două volume ale lui Marc Levy, dar ce-i doi abia se mai recunosc, acum, după ani. Soarta, dar şi dragostea, îi uneşte din nou, datorită unui pandantiv misterios primit de tânăra arheolog, în Africa. Acesta se dovedeşte a fi un fragment dintr-o misterioasă hartă celestă, pe urma căreia sunt reprezentanții unor servicii secrete foarte secrete 🙂. Continuă lectura

Assasin of Secrets de Q.R. Markham, un plagiat plin de succes

     Dacă citiţi în engleză şi aţi cumpărat Assasin of Secrets de Q.R. Markham, puteţi să o citiţi şi să o returnaţi pentru a vă primi banii înapoi, deoarece, autorul este acuzat de plagiat. Editura engleză Little, Brown and Company a anunţat că retrage din librării tirajul cărţii, adică 6.500 de exemplare, dintre care o parte sunt deja vândute. La acestea se adaugă şi un număr neprecizat de exemplare în format digital, comercializate de Amazon.com. Editorul specifică că mai multe pasaje din roman sunt pagini plagiate din mai multe cărţi despre spionaj, contemporane. Cartea a fost publicată pe data de 3 noiembrie 2011 şi ocupa un onorabil loc 43.996 în topul vânzărilor în format electronic pe Amazon.com. Ce este ciudat, că după anunţul privind plagiatul, s-a înregistrat o adevărată explozie privind vânzările, cartea ajungând în câteva zile pe locul 174 (spun unele voci). Eu am găsit-o azi doar pe locul 17.990, dar scoasă deja din lista de vânzări a celor de la Amazon, fiind valabilă o singură ofertă de vânzare, pentru 84 de dolari, prețul de 16 dolari fiind anulat. Scriitorul, Q.R. Markham este la primul roman publicat şi este un fost agent de vânzări şi basist într-o formaţie rock.

     Când piaţa de carte este sufocată de numărul uriaş de apariţii, s-ar părea că şi plagiatul este o soluţie de a creşte vânzările :-), :-(.

     Sursă: Publisher Weekly

     Nicolae C. Ariton

 

Cartea de tutun

    Nu este vorba despre o nouă tehnologie în care hârtia să fie înlocuită cu coala de tutun tipărită. Cu toate că dacă ne aducem aminte, s-ar părea că ţigaretele au apărut pentru prima oară în timpul Războiului Crimeei, când soldaţii turci şi cei ruşi (principalii combatanţi) au inventat „trabucul de hârtie” folosind pagini de cărţi (o pradă de război extrem de căutată 😦) şi foarte puţin tutun, pe care nu şi-l puteau permite să-l risipească fumându-l în pipe sau narghilele. Deci legătura dintre carte şi tutun are rădăcini adânci în istorie, dacă putem să ne exprimăm aşa 🙂.

Continuă lectura

Aşa arată cartea electronică a viitorului!

         Într-o postare anterioară, mai precis în CUM VA ARĂTA CARTEA ELECTRONICĂ (EBOOK)?, îmi dădeam cu presupusul cam cum credeam că va arăta o carte peste câţiva ani buni. Aceasta, luând în considerare apariţia ebook-urilor în ofertele majorităţii editurilor (chiar din România), a avântului pe care l-au luat distribuitori de carte electronică precum Amazon.com, dar şi frustrarea cititorilor care pentru cam aceiaşi bani ca şi pentru o carte tipărită pe hârtie, primesc ca ebook un fişier de câteva sute de Ko, într-un format  de cele mai multe ori ciudat ( .epub sau .mobi ), în majoritatea cazurilor cu DRM ( o formă de protecţie anticopiere ilegală ), care face din carte un fel de sipet încuiat.

Continuă lectura

Ce se mai fură din librării ?

      În primul rând, vreau să specific că este o statistică preluată de la americani. În al doilea rând că şi la noi în librării se fură în disperare, poate chiar mai abitir ca în ale lor, dar nu stă nimeni să facă asemenea statistici. Cu toate că nu s-a încercat un clasament în acest sens, cu aproximaţie, acesta ar fi cam aşa: pe primul loc, s-ar fura casa de bani, pe locul doi, vânzătoarele sub 20 de ani şi abia pe locul trei cărţile, mai ales iarna, pentru aprinderea focului şi ceva mai puţine vara, pentru coifuri parasolare. În statistica naţională mai apar unele librării de cartier în care se fură cărţi pentru cornetele de seminţe (bomboane agricole). Înainte de a continua, trebuie să specific că această statistică naţională a fost o tristă metaforă.

Continuă lectura