Skip to content

Eu şi monsieur Jourdain… adică, despre advertoriale

24 Noiembrie 2011

      Am avut aceiași revelaţie sublimă ca şi personajul lui Moliere, din Burghezul gentilom, monsieur Jourdain, care a descoperit cu uimire că vorbeşte în proză. Cam acelaşi lucru mi s-a întâmplat şi mie, când am descoperit, că participând, la concursul SuperBlog2011, scriu advertoriale. Până atunci, habar nu aveam de existenţa acestui tip de articole pe bloguri, sau chiar dacă bănuiam că există asemenea postări, nu ştiam că se numesc aşa. Probabil că dacă aş fi ştiut mai multe despre nu m-aş fi prins în această horă media organizată de cei de la PC News, intitulată SuperBlog2011 şi având nu  mai puţin de 33 de etape (în aproximativ 2 luni) în care concurenţii primesc o temă (un produs sau o gamă a unei firme) trebuind să scrie un articol de 300-600 de cuvinte pe care să-l publice pe blogul personal, până la o anumită dată. La prima vedere, nu pare prea dificil: texte scurte, timp de scriere destul de generos (în medie, o săptămână). Lucrurile au început să se complice când au început să curgă temele, la câteva zile alta, atât de diverse, încât te simţi de fiecare dată aruncat din perete în perete: calculatoare şi tehnologii IT, automobile, bijuterii, închirieri auto, modă etc. A fost însă un risc asumat, ca şi o participare la maraton, când începi însă să gâfâi după primii kilometri parcurşi! Înainte de a continua, haide să vedem şi o definiţie: Advertorialul reprezintă un mix intre publicitate si jurnalism, în care clientul  plătește  editorul (bloggerul) să scrie despre produsul lui, în stilul revistei, promovându-l. Deci, un advertorial poate fi numit reclama ce arată ca un editorial. Majoritatea au un disclaimer in partea de jos prin care se precizează ca este un articol plătit. Iar conform unor voci autorizate, în scrierea unui advertorial trebuie să urmezi următorii paşi: a. Definește exact ceea ce vinzi înainte de a începe sa scrii. Având o buna idee despre serviciul sau produsul tău te ajuta sa găsești mult mai ușor povestea potrivita. b. Găsește povestea care se potrivește. c. Întrepătrunde povestea cu mesajul de vânzare astfel încât advertorialul sa se termine cu povestea. d. Nu folosi sloganuri sau clișee. Luând in considerare ca un advertorial este o forma ușoara de publicitate, iar aceste elemente sunt tipice publicităţii, este indicat sa nu fie folosite. De asemenea, advertorialul trebuie sa fie interactiv, sa capteze atenția cititorului in special prin elemente noi, cu lucruri pe care nu le citește in fiecare zi. După ce le captivezi atenția, oferă-le date de contact la finalul articolului, dar nu si preturi. Prețul conferă advertorialului prea mult aer de reclama.

     Trebuie să recunosc că nu citisem aceste sfaturi înainte de a mă apuca produs advertoriale, dar din instinct am simţit că trebuie o ca acesta să cuprindă o mică poveste. Şi am început să emit povestioare împănate cu mai mult sau mai puţină publicitate pentru diferite produse. Unele au fost apreciate, altele nu, de juriul firmei pentru care am scris. Am constatat că unii membri jurizanţi, ca şi paricipanţii, nu prea au citit înainte regulile pe care trebuie să le îndeplinească un advertorial, răsplătind generos o simplă înşiruire de date tehnice ale produsului, împănate cu adjective şi comparaţii terne, dar fără ca aceasta să fie o regulă, ci mai degrabă excepţii. Ceea ce i-a ucis însă pe concurenţi, a fost însă ritmul, după zece etape, mai mult de jumătate dintre aceştia abandonând. Personal, rezist cu stoicism, în continuare, cu toate că mi s-a cam aplecat de atâtea advertoriale, dar am ambiţia să particip la toate cele 33 de etape, cu toate că după primele 17 etape punctate, sunt pe un mizerabil loc 41, asta după ce am fost şi pe 125 şi pe 23. Răsturnările de clasament fac parte din regula jocului, cu toate că de la etapă la etapă, aceste schimbări de locuri şi-au pierdut din spectaculozitate.

     Un concurs de advertoriale are o mare calitate şi un mare defect. Calitatea este aceea că te învaţă să scrii la comandă, indiferent de starea în care eşti, cu timpuri limită, transformându-te dintr-un blogger boem într-un advertorialist programat. Defectul este că ai toate şansele să-ţi transformi blogul tematic (cum este http://www.mistereledunarii.wordpress.com) într-un mare ghiveci, prin care fanii să caute cu îndârjire articolele tematice. Cred că aici am greşit cel mai mult, când nu am ştiut să delimitez din start cele două activităţi din cadrul blogului. Omul cât trăieşte, învaţă (din greşeli).

     Nicolae C. Ariton

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: