Arta franceză a războiului

     Din lunga listă a cărților ce așteaptă să le citesc, L’art français de la guerre  de Alexis Jenni nu făcea parte pentru simplu motiv că a apărut relativ recent în librăriile franceze: 18 august 2011. Ceea ce m-a convins să o citesc a fost obținerea premiului Goncourt 2011, în valoare de doar 10 euro, dar care este cel mai prestigios premiu literar francez. În plus, era primul roman publicat al profesorului de biologie din Lyon, Alexis Jenni, asta după ce o perioadă scurtă de timp s-a crezut că în spatele romanului se află ascuns un scriitor francez consacrat, lucru care s-a mai întâmplat în 1975, când Romain Gary, l-a câștigat pentru a doua oară, după reușita  din 1956, de data aceasta sub pseudonimul  Emile Ajar.

     Bineînțeles, că l-am citit în format electronic, pe Kindle 3, versiunea electronică de la Amazon.fr costând doar 14,99 euro, în timp ce ediția tipărită depășea 20 de euro. După ce (aproape) am cumpărat cartea, am purces cu mare entuziasm la lectură, pentru că știam că premiul Goncurt se acordă pentru cea mai bună și imaginativă operă în proză a anului… și cât pe ce să abandonez lectura după primele 20 de pagini. Continuă lectura

Sulina, Hyde Parker, Aristide Christoveri și… carabina Minié

        Recunosc că am făcut o adevărată pasiune pentru povestea căpitanului englez Hyde Parker, împușcat mortal la Sulina, în anul 1854. Nu revenim cu întreaga poveste, întrucât ea poate fi citită în postarea https://mistereledunarii.wordpress.com/2011/09/23/sulina-si-englezii-cei-rai, ci doar facem un mic rezumat, pentru introducerea în atmosferă. În plin Război al Crimeei, o mică escadră din 3 nave de război engleze și una otomană, condusă de locotentul Hyde Parker, primește misiunea de a bloca Gurile Dunării, cu scopul de a opri aprovizionarea armatelor rusești. Războiul Crimeei a fost unul din cele mai urâte războaie purtate vreodată, dintre Imperiul Rus, cu noi pretenții de extindere și Imperiul Otoman, cam pe ducă, dar sprijinit de englezi și francezi, intrați în alianță cu otomanii deoarece își simțeau coloniile orientale amenințate de Marele Urs. A fost un război urât (de parcă ar fi și războaie frumoase ?!), întrucât pe lângă luptele sângeroase, au pierit un mare număr de soldați datorită epidemiilor de ciumă și holeră care au bântuit în ambele tabere, aproape toată perioadă războiului. Deoarece la Sulina era o garnizoană de soldați ruși, în ziua de 28 iunie 1854, escadra condusă de Hyde Parker atacă și acesta este ucis, alături de alți câțiva soldați răniți.

Continuă lectura

Morile de vânt de altădată… în imagini

   Intervențiile prietenilor Dan-Cristian Munteanu ( www.rapas.wordpress.com ) și Aurel Stănică ( www.blog.noviodunum.ro ) m-au convins să postez o urmare la Morile de vânt… de altădată. Aceștia mi-au trimis câteva link-uri la câteva imagini cu mori de vânt, la care am adăugat ce am mai găsit și eu. Deci:

    1. O gravură reprezentând Tulcea în anul 1877, din publicația engleză The Illustrated London News. Dacă priviți cu atenție se pot zări două mori de vânt pe Colnicul Horea (unde se află acum Monumentul de Independență), cunoscut în acea perioadă și sub denumirea de La trei mori. De asemenea, în stânga se pot zări alte câteva mori, pe Dealul Carierei.

Continuă lectura

Morile de vânt… de altădată

     De câte ori vine vorba de mori de vânt, gândul alunecă în primul rând la personajul lui Cervantes, Don Quijote și la expresia „Să te lupți cu morile de vânt”. Asta, ca să vedeți că uneori literatura bate realitatea :-). Abia, după aceea, gândul este purtat la morile de vânt propriu zise, mai ales la cele olandeze și mai puțin la cele românești. Simbolul nostru național, în domeniul morilor, dacă poate fi vorba și de așa ceva, sunt morile de apă, cu toate că și cele de vânt au fost destul de utilizate. Există însă o regiune în țară, unde morile de vânt au fost un adevărat simbol local: Dobrogea, căreia i se mai spunea și „Țara morilor de vânt”, astfel marele geograf Constantin Brătescu spunea că „Dobrogea este drumul vânturilor,… Grație permanenței vânturilor, peisajul dobrogean se caracterizează și prin mulțimea morilor de vânt…Continuă lectura

The Britsh NEWSPAPER Archive

     Pentru pasionaţii de istorie, butoiul cu miere a veştilor bune este plin ochi :-). De curând, British Library a deschis on-line centrul său de arhive, prima fază a unui proiect amplu care intenţionează să pună la dispoziţia publicului numai puţin de 65 de milioane de articole din ziarele britanice, despre evenimentele majore ale istoriei (şi nu numai), din ultimii 300 de ani. Pentru moment, aproximativ 3 milioane de pagini sunt puse la dispoziţia celor interesaţi, din ziare naţionale, regionale şi locale din Regatul Unit şi Irlanda, începând cu secolul XVIII. După o înregistrare pe site (în doar câteva clipe) poţi căuta ce te interesează. Pentru a putea accesa în întregime articolele respective trebuie să îţi faci însă un abonament, care poate avea diferite forme, în funcţie de câţi bani şi ce intenţii studioase ai. Continuă lectura