Skip to content

Morile de vânt… de altădată

8 Decembrie 2011

     De câte ori vine vorba de mori de vânt, gândul alunecă în primul rând la personajul lui Cervantes, Don Quijote și la expresia „Să te lupți cu morile de vânt”. Asta, ca să vedeți că uneori literatura bate realitatea :-). Abia, după aceea, gândul este purtat la morile de vânt propriu zise, mai ales la cele olandeze și mai puțin la cele românești. Simbolul nostru național, în domeniul morilor, dacă poate fi vorba și de așa ceva, sunt morile de apă, cu toate că și cele de vânt au fost destul de utilizate. Există însă o regiune în țară, unde morile de vânt au fost un adevărat simbol local: Dobrogea, căreia i se mai spunea și „Țara morilor de vânt”, astfel marele geograf Constantin Brătescu spunea că „Dobrogea este drumul vânturilor,… Grație permanenței vânturilor, peisajul dobrogean se caracterizează și prin mulțimea morilor de vânt…     Astfel, într-o statistică din 1901-1902, sunt numărate 639 de mori de vânt, din care marea majoritate în partea de nord a Dobrogei, respectiv Tulcea și satele din jur. Dacă stema actuală a Tulcei are ca elemente componente doi delfini (care fie vorba între noi, nu prea au ajuns pe Dunăre niciodată… dar să nu discutăm despre simboluri!), în urmă cu peste 100 de ani, simbolul tulcean era cu siguranță moara de vânt. Astfel, naturalistul francez Boucher de Pertes, în Voyage a Constantinopole, spunea în 1853: „La stânga, pe țărmul turcesc, pe coline, apare o altă priveliște și anume una din cele mai plăcute din care se poate întâlni. E vorba de o armată de mori de vânt… Număr vreo patruzeci, afară de cele pe care nu le văd.” Marea majoritate a acestora erau amplasate pe Dealul Carierei din Tulcea, aproximativ în spatele Școlii Nr. 3, căruia i se spunea Dealul Morilor dar și pe Colincul Horea, pe care este amplasat Monumentul de Independență și numit de localnici, în aceea perioadă, La trei mori, după cele trei mori de vânt construite aici și aparținând unui lipovean.

     Nu intrăm în detalii tehnice privind tipurile de mori de vânt, cu toate că sunt lucruri interesante. Important este faptul că acestea aveau palele din lemn (șindrilă) sau pânză, în număr de 4 sau șase. Unele erau cu etaj, dar majoritatea doar cu un nivel. Statul încasa impozite frumoase de la proprietarii de mori, mărimea acestuia fiind stabilit în funcție de numărul și  dimensiunea pietrelor de măcinat, cu cât aveau diametrul mai mare, cu atât impozitul era mai consistent. Din păcate, morile de vânt nu au reprezentat construcții de orgoliu, care să reziste în timp, precum palatele sau castelele, o moară de vânt de mari dimensiuni avea toate șansele să nu fie urnită de vânturile mai slabe care erau în anumite perioade ale anului.

     Apariția morilor mecanice, care aveau și avantajul producerii de ulei, a însemnat dispariția înceată a morilor de vânt, până la extincție. În Tulcea, ultima moară de vânt a existat ca decor și tabelă de marcaj pe stadionul Delta, dar a dispărut și aceasta. Interesant este faptul că una din cele mai importante colecții de mori de vânt europene, în număr de cinci, aflate la Muzeul Satului din Sibiu, sunt aduse din zona Tulcei, în anii 70.

  Cu trecerea timpului, informațiile privind morile de vânt încep să devină din ce în ce mai confuze, astfel, am găsit pe un blog românesc imaginea unei mori de vânt de la Muzeul Satului din Sibiu, în care moara respectivă era prezentată ca Moară de vânt Căciulata, adică originară din Vâlcea. De fapt, este vorba despre una din morile din județul Tulcea, tip „moară cu căciulă”, sau „căciulate”, numite și „tip olandez”.

     În zona Tulcei, mai există o moară de vânt, ca decor, la mânăstirea Celic-Dere. Bună și aceasta în lipsă de mai multe, mai ales că Sibiul este destul de departe pentru tulcenii nostalgici, care doresc să-și mai vadă o dată morile de vând de odinioară. Pentru cei mai puțin romantici, le stau la dispoziție sutele de eoliene care se construiesc în fiecare an în Dobrogea, într-un parc energetic eolian care s-ar părea că va fi cel mai mare din Europa. Deci, tot un fel de mori de vânt, doar că macină curent electric 😦

     Nicolae C. Ariton

Anunțuri
6 comentarii leave one →
  1. 5 Aprilie 2012 9:48

    Multumesc pentru oferta, chiar sunt interesat de imaginea de care spuneti. Multumesc pentru atentia acordata blogului și articolelor.

  2. Marinela Toncea permalink
    3 Aprilie 2012 23:53

    …Am si eu o imagine cu mori de vant, care nu apare printre imaginile dumneavoastra.
    Este de la inceputul secolului XX si prezinta…opt mori alaturate, cu sase si patru pale.
    Nu mai stiu exact cum mi-a parvenit…Din cate imi amintesc, acum cativa ani faceam o activitate – cu clasa la care eram diriginta – despre istoria orasului nostru si imaginea (xeroxata) a fost adusa de un elev…

  3. 9 Decembrie 2011 19:22

    Mult mai bine asa 😀

  4. 9 Decembrie 2011 11:44

    Posibil ca morile de pe Dealul Carierei sa fie cele din imaginea nr. 3.

  5. 9 Decembrie 2011 11:43

    Ceva gasiti si aici: http://www.info-delta.ro/blog/arhiva-foto-imagini-diverse-si-orasul-tulcea/ sunt niste imagini gasite de minte in urma cu ceva vreme si pe care le-am regasit si intr-un ppt., care circula si pe net.

  6. 8 Decembrie 2011 19:46

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: