Skip to content

Arta franceză a războiului

26 Decembrie 2011

     Din lunga listă a cărților ce așteaptă să le citesc, L’art français de la guerre  de Alexis Jenni nu făcea parte pentru simplu motiv că a apărut relativ recent în librăriile franceze: 18 august 2011. Ceea ce m-a convins să o citesc a fost obținerea premiului Goncourt 2011, în valoare de doar 10 euro, dar care este cel mai prestigios premiu literar francez. În plus, era primul roman publicat al profesorului de biologie din Lyon, Alexis Jenni, asta după ce o perioadă scurtă de timp s-a crezut că în spatele romanului se află ascuns un scriitor francez consacrat, lucru care s-a mai întâmplat în 1975, când Romain Gary, l-a câștigat pentru a doua oară, după reușita  din 1956, de data aceasta sub pseudonimul  Emile Ajar.

     Bineînțeles, că l-am citit în format electronic, pe Kindle 3, versiunea electronică de la Amazon.fr costând doar 14,99 euro, în timp ce ediția tipărită depășea 20 de euro. După ce (aproape) am cumpărat cartea, am purces cu mare entuziasm la lectură, pentru că știam că premiul Goncurt se acordă pentru cea mai bună și imaginativă operă în proză a anului… și cât pe ce să abandonez lectura după primele 20 de pagini. Lucru care mi s-a mai întâmplat cu unele cărți în franceză, din cauza limbii întortocheate folosite de unii autori, sau a unui verbiaj excesiv, de care francezii sunt în general recunoscuți. Nu este însă cazul lui Alexis Jenni, care la cei 48 de ani ai săi, și la primul roman, folosește o franceză clasică și elegantă, cel puțin după părerea mea de francofon amator. Explicația tentativei de abandon a fost faptul că romanul este alcătuit din 13 capitole, dintre care șase sunt superba poveste a veteranului de război Victorien Salagnon, iar 7 (cei drept, mult mai scurte) un fel comentarii care cuprind angoasele autorului privind starea de spirit din Franța contemporană. Romanul începe cu unul din aceste comentarii (literare), care nu sunt deloc cele mai reușit lucruri din carte.

     Pe scurt, povestea este cam așa: într-un oraș Lyon, un tip angoasat de o viață franceză și mai angoasantă, întâlnește un veteran de război Victorian Salagnon, foarte priceput în arta picturii în cerneală. Cei doi fac un târg, veteranul să-l învețe să picteze în schimbul scrierii unui roman despre toate războaiele la care a participat. Adică, la al doilea război mondial, războiul din Indochina și cel din Algeria, aproape jumătate de secol de război. Cele șapte capitole care alcătuiesc viața de războinic și pictor a lui Victorian Salagnon sunt superbe, dovedind că autorul profesor lyonez este plin de talent, motive pentru care francezii se vor bate, probabil, pe următorul roman.

     Poate că L’art français de la guerre nu este cel mai bun roman despre război scris vreodată, având în vedere că autorul nu a participat la nici unul dintre ele, dar cu siguranță este unul din cele mai bune romane care le-am citit. Totul este atât de real, de veridic și lucrurile se succed atât de rapid, încât atunci cât sfârșești romanul, ai impresia că ai stat în fața televizorului o săptămână întreagă și ai urmărit non stop filme de război. Dar toate, filme de Oscar !

    Nicolae C. Ariton

Anunțuri
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: