Skip to content

Secretul lui Nifon Bălășescu

12 Ianuarie 2012

   Nifon Bălășescu a fost un ilustru om de cultură, care a trăit între 1806-1880. Născut la Hașag, Sibiu, a făcut studii de drept, filologie și teologie. În 1852 se călugărește la Mânăstirea Neamț, devenind ieromonah, adică călugăr-preot. Aproape toată viața a ctitorit școli românești și a fost în preajma evenimentelor care au dus la formarea României. În anul 1870, la vârsta de 64 de ani, când majoritatea aventurierilor îți pun armele în cui, iar fețele bisericești se retrag în schituri pentru a negocia cu divinitatea trecerea cât mai onorabilă în lumea celor drepți, Nifon Bălășescu pășea într-o nouă lume, deloc sfântă, ba chiar putem spune că, dimpotrivă, într-una păgână, ajungând în Dobrogea otomană.  Înfăptuirile sale sunt cunoscute din corespondența bogată pe care a avut-o cu pașoptistul ardelean George Barițiu. Astfel, în câțiva ani, reușește să construiască 21 de școli românești în localitățile românești din Dobrogea și să întocmească mai multe studii și rapoarte privind situația românilor din zonă. Care este motivul adevărat pentru care Nifon Bălășescu a venit în Dobrogea la o vârstă atât de înaintată? O față bisericească plină de evlavie, mai ales spre sfârșitul vieții, ctitorește biserici, iar în satele dobrogene era o lipsă cruntă de lăcașuri de cult românești. Cu toate acestea, ieromonahul Nifon este numit de către Ismail Bey, mutesariful Tulcei, directorul școlilor din Dobrogea, și nu pregetă nici un efort să construiască școli, să numească învățători și să caute susținători pentru cauza sa la București și Istanbul. Trebuie să recunoașteți că această pasiune și devotare pentru școală în defavoarea bisericii, este mai mult decât un semn de întrebare pentru personalitatea unui om ca Nifon Bălășescu. În plus, marele om de cultură a fost mereu în apropierea evenimentelor majore care au dus la formarea statului român.<!- Cu câțiva ani înainte de Revoluția de la 1848, Nifon Bălășescu sosește în București, unde devine un apropiat al domnitorului Alexandru Ghica și unde înființează primul seminar din Țara Românească. De aici scrie în permanență prietenilor din Ardeal privind pregătirile revoluționare. Participă efectiv la Revoluția din 1848, în Transilvania, fiind obligat după aceea să plece în Moldova, în preajma unirii sub Cuza. Apoi, vine din nou în București, pentru ca după câțiva ani să plece în Dobrogea, într-o perioadă în care lucrurile începeau să se miște și în această zonă privind ruperea de Imperiul Otoman. Acesta ar fi un al doilea secret al lui Nifon Bălășescu. Și ultimul, ieromonahul Nifon dorea să-și petreacă ultima parte a vieții la Muntele Athos, un loc greu de ajuns pentru un român, după secularizarea averilor mânăstirești, din 1863, știindu-se că în urma acestei legi a lui Cuza, mânăstirile de la Muntele Sfânt au pierdut cele mai importante surse de venituri, care veneau din România. Tulcea era singurul loc unde Nifon găsea un mare număr de români, oficiali otomani puternici, precum și o comunitate greacă activă și bogată, care l-ar fi putut ajuta să-și îndeplinească acest vis. Despre toate acestea, și multe altele veți putea citi în cartea pe care am început s-o scriu: Tulcea la 1870 – Adevărata viață a lui Nifon Bălășescu, Ismail Bey și Charles Hartley, în lipsă de ocupație până când va fi publicată Misterele Dunării – Pierdut în Tulcea, care este într-o perioadă de excursii pe la edituri 😦

     Nicolae C. Ariton

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: