Skip to content

Trilogia New York-ului, Paul Auster

16 Ianuarie 2012

      O carte pe care am citit-o cu o reală plăcere, rare fiind momentele de plictiseală în timpul lecturii. Este considerată de mulți critici una din cele mai reușite realizări literare și sincer să fiu, chiar cred că este. Cartea este alcătuită din trei mini romane (novella după cum le clasifică americanii, adică, după numărul paginilor, situându-se între roman și nuvelă), în aparență fără nici o legătură între ele. De asemenea, tot la prima vedere, cele trei novella par a fi genul detectivist, scrise după regulile genului în care cititorul este ținut cu sufletul la gură până la ultima pagină pentru a afla deznodământul. Numai că, Paul Auster nu este doar un simplu autor de romane polițiste, el reușind să grefeze pe trama polițistă probleme existențiale, care reușesc să acceadă mintea cititorului la nivele superioare. Astfel, mini romanele sunt un aliaj din cele mai strălucite idei detectiviste, filozofice și existențiale, amestecate de un adevărat alchimist. Există și un fel de top al celor trei mini romane, în funcție de reușita literară, un lucru păgubos după părerea mea, având în vedere că autorul nu s-a gândit nici o clipă că Trilogia New Yorkului va fi analizată ca trei romane diferite, mai ales că finalul cărții oferă un fir extrem de fin de legătură între cele trei părți ale cărții sale. Mulți afirmă că partea cea mai reușită ar fi prima, respectiv Orașul de sticlă, în care un scriitor de romane polițiste devine detectiv particular în urma unei greșeli de telefon (sau cel puțin așa pare). A doua parte, Fantome, un detectiv particular este angajat de un necunoscut să urmărească un alt necunoscut, fără să știe motivul. A trei parte, Camera încuiată, mi-a plăcut cel mai mult, fiind cea mai densă și palpitantă, cu un ziarist angajat de soția unui fost prieten din copilărie să-l găsească, după ce a dispărut subit, dar și să-i publice opera literară. În concluzie, o carte superbă, cu o densitate peste medie de idei și acțiune, fără să poată fi încadrată strict în genul polițist sau modern. Probabil că dacă Paul Auster ar fi cedat ispitei de a scrie doar în genul polițist ar fi reușit cel puțin două romane detectiviste, considerate capodopere ale genului. Cu Trilogia New Yorkului a reușit doar o capodoperă a romanului modern, plăcută la citit (lucru din ce în ce mai rar la autorii moderni), profundă și care îți rămâne adânc întipărită în memorie, după încheierea lecturii. Bravo lui Paul Auster, bravo și celor care citesc această carte.

      Nicolae C. Ariton

Anunțuri
2 comentarii leave one →
  1. 13 Mai 2012 13:37

    Merita, dupa parea mea este una din cele mai bune carti contemporane…

  2. 6 Mai 2012 23:29

    Da, o carte intr-adevar excelenta. Am pe scurt acum ceva mai mult timp despre ea, insa ma tot bate gandul s-o recitesc si s-o analizez ca lumea pe blog 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: