Skip to content

Proto internetul tulcean, pe la 1857

23 Februarie 2012

        Metafora mașinii timpului fiind deja uzată, vă propun astăzi să ne transformăm într-o mică gașcă de canguri și să țopăim în timp, an peste an, până pe la 1858, puțin mai devreme de 1870, cum ne-am obișnuit deja. Scopul călătoriei noastre în timp este să aruncăm o privire asupra acestui adevărat proto internet care a fost telegraful. Apropo, veți vedea că nu exagerez foarte tare!

   În primăvara anului 1857, Comisia Europeană a Dunării purcede la primii pași în organizarea lucrărilor la șenalul navigabil al Dunării. O parte din Serviciul tehnic al Comisiei este stabilit la Tulcea, cu misiunea de a pregăti infrastructura viitorului șantier hidrologic, cu un accent deosebit pe un sistem de comunicații rapid. Acesta era telegraful. Până la acea dată se folosea poștalionul (diligenta poștei) într-o rețea de stații de poștă, numite în turcește menzilhan, situate la aproximativ 50 de km distanță una de cealaltă, unde se schimbau caii obosiți. Bineînțeles, că pentru localități precum Sulina, sau, mai departe la Stambul, poșta era transportată cu bastimente.

    Prima lucrare efectivă a Comisiei Europene a Dunării, când aceasta era încă la faza de organizare și nici nu se hotărâse la ce canal să înceapă lucrările: Sulina sau Sf. Gheorghe, a fost construirea unui telegraf între Galați și Sulina, via Tulcea. Lucrările în lungime de 200 km  au început în primăvara lui 1857 și au fost finalizate în 2 noiembrie a aceluiași an. Lucrarea a fost executată de specialiști englezi și austrieci, cu muncitori valahi. Prețul a fost inclus într-un deviz mai mare de 1 milion de franci, în care intrau și alte lucrări. În octombrie 1858, Comisiunea a predat linia de telegraf autorităților tulcene pentru a o administra, după ce, între timp, au executat o extensie către Ismail.

    Telegraful nu era doar un serviciu tehnic, în jurul lui mișunând un număr mare de oameni, pentru a afla noutăți, în condițiile în care ziarele ajungeau după câteva zile, în cel mai bun caz. Iată o mărturie extrasă din Memoriile lui Ismail Bey, unul din mutesarifii Tulcei, în data de 15 august 1870, în plin război Franco-prusac: „…Întreaga populație din jurul nostru era nerăbdătoare de a afla vești cât mai repede posibil, cheltuind sume considerabile cu abonamente la agenția telegrafică, unde soseau aproape din minut în minut telegrame de la locul luptelor, care erau transmise mai întâi Comisiuni și altor centre, prin telegraful internațional…”.

    Trebuie să recunoașteți că abonamentul la telegraf și interesul oamenilor pentru această formă de comunicare, face din acest instrument de comunicare un adevărat proto internet. Dacă ne închipuim, mai departe, cum acești fericiți cu abonament la telegraf plecau către cele peste 150 de cârciumi și 40 de cafenele din oraș, unde erau așteptați de mușterii nerăbdători să afle noutăți, putem bănui de unde a apărut expresia de „telefon fără fir” , cu foarte multă vreme înaintea celui mobil.

    Nicolae C. Ariton

    P.S.1 – Prima imagine este dintr-un afiș publicitar al binefacerilor telegrafului, alături de transporturi.

   P.S.2 – Imaginea de jos prezintă lucrările la o linie de telegraf, muncitori poziționând stâlpii, în timp ce un curier poștal călare îi salută, scoțându-și pălăria în plină goană a calului. De apreciat politețea timpurilor și inconștiența curierului care avea să devină șomer, după punerea în funcțiune a liniei de telegraf. Imaginea este de undeva din lumea largă.

Anunțuri
2 comentarii leave one →
  1. 24 Februarie 2012 12:58

    Multumec pentru apreciere. Mi-ar place sa rasfoiesc nitel tomurile Comisiei Europene a Dunarii, nu de alta dar am inceput sa ma satur de versiunile digitale ale documentelor… Mai avem si alte articole interesante, care vor sosi incet, incet, pe blog…

  2. Denisa Apostol permalink
    23 Februarie 2012 21:53

    Citesc cu placere articolele dvs. despre viata orasului Tulcea pe cand Comisia Europeana a Dunarii era o prezenta vie si o institutie importanta pentru urbe. Imi aduc aminte de uriasele tom-uri ale Comisiei Europene ale Dunarii cand lucram la Arhivele Nationale Tulcea. Le aveam in biblioteca si chiar raspundeam de ea. Aratau f. bine (cu coperti din piele) chiar daca trecuse timpul peste ele si erau scrise in limba engleza si franceza daca nu gresesc ! Ne mandream cu ele si as putea spune ca erau cele mai frumoase carti din biblioteca Arhivelor tulcene !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: