Skip to content

Tunuri, flinte și praf de pușcă, la Tulcea, anul 1877

5 Aprilie 2012

  

   Astăzi un episod cu situații extreme, escadrilă de război, tunuri, flinte, guvernatori otomani stresați, briganzi cerchezi și mult praf de pușcă. Adică acțiune sută la sută, doar că spațiul nu ne permite, așa că vom face un rezumat al filmului adevărat desfășurat la Tulcea, în anul 1877, în plin Război de Independență.

   Începând cu 1875, o serie de conflicte au început de-a lungul și latul Balcanilor, pe fondul creșterii naționalismului. Dobrogea și Tulcea au fost prinse și ele în cleștele acestor evenimente, astfel încât un eminent război plutea și în curatul aer tulcean.

   Pentru a nu ne pierde în hățișul de detalii al acestui război crunt, ne limităm doar la regiunea Dobrogei. Așa cum s-a întâmplat și în restul Balcanilor, tonul conflictelor locale l-au dat bulgarii, puternic sprijiniți de ruși. Astfel, un fel de miliții din satele bulgărești au început să atace satele musulmane, într-un adevărat război de guerilă. Reacția otomanilor a fost pe măsură, sprijinind la rândul lor milițiile musulmane, numite generic bașbuzuci și fiind forțe neregulate, alcătuite din cerchezi și tătari crimeeni, în zona Tulcei, ostilitățile fiind conduse de către cerchezi, stabiliți în preajma Babadagului.

   Războiul avea să declanșeze în aprilie 1877, dar deja din luna martie o escadrilă de război otomană sosește în raza portului tulcean. Situația era extrem de tensionată, datorită spionilor și instigatorilor care bântuiau în oraș și în satele din Dobrogea, majoritatea fiind greci, care se dădeau negustori, vorbeau mai multe limbi și lucrau pentru ruși, dar și pentru otomani (câteodată pentru ambele tabere) și mai rar pentru români. Guvernarea sangecului Tulcea, care cuprindea întreaga Dobroge, fusese preluată de Said Pașa, un militar de carieră, destul de rigid  și incapabil să gestioneze conflictul interetnic local. Trimite la Istanbul o serie de rapoarte pline de fatalism, din care reieșea că orașul Tulcea era un adevărat fief al complotiștilor și cerea puteri depline de acțiune. În acest timp, satele creștine din preajma orașului erau vandalizate de trupele neregulate de cerchezi, care așa înțelegeau să-și manifeste atașamentul față de otomanii care îi aduseseră în Dobrogea, după ce fuseseră deportați de ruși, în 1864.

   Stresat, dar fericit, mutesariful Said Pașa convoacă la Konak (actualmente Muzeul de Artă) reprezentanții comunității locale și le face cunoscut conținutul iradea-lei (document oficial otoman) primite de la Stambul, prin care obținuse acceptul bombardării orașului de către flota de război. Mărinimos, le oferă tulcenilor 48 de ore pentru a evacuare și fără să țină cont de protestele reprezentanților comunității, suspendă ședința. Șansa tulcenilor au fost diplomații străini ce funcționau la Tulcea, pe lângă Comisiunea europeană. Aceștia, împreună cu mitropolitul Nichifor al Tulcei, care l-a contactat telegrafic pe Patriarhul de la Constantinopol, reușesc să anuleze ordinul de distrugere a Tulcei, emis de Înalta Poartă și chiar să-l destituie, telegrafic, pe Said Pașa.

   Din nefericire, lucrurile nu se opresc aici, în locul lui Said Pașa este numit Fahri Bei, care mai guvernase Tulcea cu ceva vreme înainte. Între timp, războiul se declanșase, iar Tulcea, cu toate că era relativ departe de teatrul acțiunilor, suferă din nou. În iunie 1877, un grup de bașbuzuci cerchezi, conduși de hanul Aslan Bey, sosesc în Tulcea, după ce devastaseră zeci de sate creștine din regiune. Îl obligă pe mutesariful Fahri Bey să deschidă arsenalele de arme și muniție ale garnizoanei otomane, ce părăsise deja orașul. Înarmați până în dinți, cerchezii au jefuit mahalalele creștine din oraș, au incendiat și ucis zeci de tulceni. Au părăsit orașul, după câteva zile, continuând jafurile în satele bulgărești și germane din zonă. Ostilitățile au continuat și după încheierea războiului. Sub ocupația vremelnică a rușilor, milițiile bulgare s-au răzbunat, atacând satele turcești și tătare, mii de familii musulmane părăsind Dobrogea în această perioadă. Evenimentele s-au liniștit complet abia după intrarea Dobrogei sub administrația românească. Cerchezii, actorii cei mai sângeroși ai acestui război, au fost deportați din Dobrogea și Balcani, pentru totdeauna, în urma unei hotărâri a Congresului de Pace de la San Stefano.

    Nicolae C. Ariton

   1. prima imagine este o gravură din 1877, ce surprinde Tulcea, văzută de pe Dunărea plină de ambarcațiuni de război și civile, gata de război. Sursa imaginii este http://romaniaforum.info

   2. a doua imagine, de sus, este un tablou ce zugrăvește martirul femeilor bulgare, realizat de pictorul rus Konstantin Makovsky și intitulat The Bulgarian Martyresses. Imagini de acest gen au reușit să sensibilizeze întreg occidentul și mai ales Rusia, care declară război Imperiului Otoman, motivând apărarea bulgarilor, sursă www.wikipedia.org;

  3. a treia imagine este tipică a unui bașbuzuc cerchez, puțin probabil că se ocupa cu negoțul sau artele, sursă www.wikipedia.org ;

  4. a patra imagine este din ziarul englez The Illustrated London News și prezintă un grup de conducători cerchezi (hani), care în 1853 negociau cu Înalta Poartă. Cam așa arătau și cei care au venit în 1877, în Tulcea și au cerut deschiderea arsenalelor de arme ale orașului.

Anunțuri
4 comentarii leave one →
  1. 12 Aprilie 2012 10:46

    S-au schimbat doar cetele de basbuzuci cerchezi… acum nu se mai foloseste flinta si iataganul, mult mai eficiente sunt ordonantele si reducerile 😦

  2. 11 Aprilie 2012 18:18

    Crunte vremuri… şi ale noastre nu se deosebesc prea mult.

  3. 7 Aprilie 2012 10:37

    Ideea filmului este interesanta, dar de unde luam cerchezii, sturionii, corabiile, săcărarii, telegraful, piroscafele, muzeinul, mutesariful, zapcii, sacagii, bragagii, fanfara otomană, evreii, armenii, scopitii, molocanii, comisionarii, consulii… deci mari probleme cu decorurile, butaforia și actorii:-) …

  4. 6 Aprilie 2012 7:51

    Maestre de ce nu incercati sa scrieti un scenariu de film bazat pee realitatile Tulcei de la 18oo.Dupa parerea mea ariesi o telenovela de mare succes imbinarea dintre istorie si cateva personaje (reale sau fictive) ar avea ca rezultat un film mai bun decit Pe aripile Vintului!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: