Skip to content

Zaraflâcuri, piaștrii și multe alte parale

16 Aprilie 2012

   Dacă legile și obiceiurile otomane din sangeacul Tulcei erau întortocheate, circulația banilor era o mare zăpăceală. În principiu, emiterea și cursul banilor era o problemă de stat a Înaltei Porți, în facto, cei care se ocupau de circulația acestora erau zarafii (un fel de cămătari mai lustruiți sau bancheri mai sărăntoci), care manevrau banii, operațiune ce se numea zaraflâc, în zărăfii, un fel se sedii de bănci, mai amărâte, sau, cum era la Tulcea, sub coloanele Bazarului, pe un scăunel, unde zarafii făceau să sune monedele de aur și argint, ca o invitație la afaceri.

   Moneda de referință era galbenul din aur, dar cum aceștia erau de mai multe tipuri: galbenul de Istanbul (Istanbul altunu), galbenul grecesc (Rummy altunu), Kreuzeurul (galbenul austriac), sau cel unguresc (Madjar altunu), la care se adăugau alți zeci de galbeni, din occident până în Africa, pentru toți aceștia Sultanul impunea un curs de schimb oficial. Nerespectarea lui atrăgea pedepse grele, dar cum zarafii erau unii din cei mai bogați otomani, de cele mai multe ori fentau cursul oficial.

   Galbenii din aur nu circulau ca monedă curentă deoarece se toceau ușor și își pierdeau din valoare, motiv pentru care moneda care circula din mână în mână a fost asprul, adică akce sau guruș (kuruș), cum îl numeau otomanii. Bătut inițial din argint, cursul asprului a scăzut în timp din cauza stării economice a Imperiului dar și a politicii financiare, otomanii începând să amestece argintul asprului cu cupru, până când aceștia ajunseseră să fie din cupru suflat cu argint, de unde și expresia de a-ți da arama pe față, provenită din proasta calitate a acestor monede. Mai târziu, otomanii au bătut piastrul (kurus), o monedă mare de argint care avea 120 de aspri. Din 1844, otomanii au introdus lira de aur (sub influența englezilor), piastrul scăzând în dimensiuni si devenind subunitate a lirei. Pe la 1870, la Tulcea, oficial, exista ca monedă oficială lira de aur turcească, alcătuită din 100 de kuruși (piaștri), un kuruș având 40 de parale, iar 1 para avea 2 lescaie, de unde și expresia „nici o lescaie”. Pentru a vă da seama mai bine de valoarea acestor bani, o zi de muncă ca săcărar (hamal în port) era plătită în medie cu 2 kuruși.

   Chiar și în 1870, tot zarafii făceau legea banilor la Tulcea. Aici, și în întreg Imperiul circulau în jur de 90 de monede din întreaga lume. Pentru cele mai cunoscute, se făceau oferte pe loc și se negocia până se ajungea la țipete și lacrimi. Pentru monedele mai exotice se folosea balanța, strânsul în dinți și pilirea ușoară pentru a analiza cantitatea de aur, argint și alte metale din compoziție. După de se încheia tranzacția, dacă cei doi erau creștini mergeau să bea adălmașul, dacă erau musulmani, luau un sugiuc, iar ovreii o felie de pandișpan. Zaraful era cel care plătea bacșișul zapciului care veghea cu flinta pe umăr corectitudinea schimbului valutar.

   Nu am putu să rezist ispitei și să nu introduc în articol câteva versuri ale marelui poet Vasile Voiculescu, fără a avea nici cea mai mică legătură cu subiectul nostru, în afară de zaraf și aur.

 

Îmi spui zaraf ? Schimb versuri pe-o dragoste de aur ?

Pentru-ai iubirii tale ducați iți dau sonete ?

Viclean, iți iau aleanul și dorul amanete,

Cu camăta închise-n avarul meu tezaur ?

Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară de V. Voiculescu

1. prima imagine, de sus, reprezintă tabloul pictorului Octav Băncilă, Zaraful, anul 1914

2. a doua imagine, stânga, sus, este un galben grecesc (Rummy altunu), din anul1824

3. monedele din dreapta, sunt cele care circulau în Tulcea, și întreg Imperiul Otoman, la 1870, prima monedă, dreapta sus, sunt 100 kuruși, din aur, echivalentul la 1 liră turcească, din aur; a doua monedă este una de de 20 de kuruși, din argint; a treia, una de 40 de parale, din cupru, echivalentul a 1 kuruș… pentru ultima monedă un docher în port, muncea jumătate de zi, pentru cei 20 de kurusi de argint, 10 zile, iar pentru cei 100 de kuruși de aur, 50 de zile, fără sărbători…

Nicolae C. Ariton

Anunțuri
3 comentarii leave one →
  1. 22 Aprilie 2012 17:06

    multumesc 🙂

  2. 21 Aprilie 2012 11:55

    Scuze pentru raspunsul tirziu, dar am fost plecat din Tulcea, intr-un loc fara net… am vazut diferite oferte de monede, cel mai accesibil loc mi se pare siteul de licitatii romanesc okazii.ro, de unde am cumparat si eu diferite chestii… aici am gasit citeva zeci de oferte de monede turcesti, atentie insa la anul de emisiune… linkul este cel de alaturi http://www.okazii.ro/cautare/turcia/numismatica-monede-moderne-straine.html?autoc=write… preturile nu sunt imposibile, pentru cine estre pasionat… kurusi de argint sunt destul de valororosi, dar paralele din cupru sunt un adevarat chilipir… in aceasta pagina am vazut citiva kurusi din vremea lui mahmud al II-lea, sultan pina prin 1827, parca… dar sunt mai multe pagini, pe alese …

  3. 18 Aprilie 2012 12:16

    cam cat ar valora astazi o moneda de 20 kurusi pentru un colectionar ?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: