Skip to content

Pedepse, cotonogeli și alte ciomăgeli la Tulcea, pe la 1870

25 Noiembrie 2012

    Fiecare comunitate tulceană își avea sfatul său de conducere, care se ocupa și de judecarea pricinilor între cetățenii din aceiași mahala.

    Doar otomanii aveau un judecător oficial, numit cadiu, care judeca neînțelegerile dintre turci, dar și dintre aceștia și celelalte comunități, după Sharia (legea sfântă), care avea ca bază Coranul, fiind de fapt o culegere de vreo 6000 de spețe (cazuri juridice), care puteau sta la baza tuturor pricinilor din Imperiu.

   Creștinii și evreii nu prea aveau șanse să-și afle dreptatea în fața cadiului, dacă aveau vreo pricină cu un musulman, de aceea, de multe ori, apelau la un fel de Curte Supremă, care se afla la reședința de vylaiet (Vylaietul Dunării), în cazul Tulcei la Rusciuk (Russe), pe la 1870.  Nici aici nu aveau șanse prea mari, pentru că judecata se făcea tot după Sharia, care specifica că unui împricinat turc îi trebuiau 2 martori să-l susțină în cauză, pe când la creștini sau evrei, aveau nevoie de 10 martori.

   Dacă la procese otomanii nu erau prea pricepuți, sau o trăgeau pe turta lor, sau a celui care plătea mai mult, la aplicarea pedepselor erau mari maeștri. Astfel, povestea negustorului prins cu ocaua mică, din timpul lui Cuza, este împrumutată din practică turcă, când negustorul care era prins înșelând la măsurat, era plimbat prin centrul orașului de câte un zapciu, care îl croia pe spate cu o nuia lungă de alun, și cu unitatea de măsură măsluită agățată de gât. Negustorii  cu prăvălie prinși cu asemenea practici erau pedepsiți prin prinderea de urechi, de ușa prăvăliei, prin baterea într-un cui, nefercitiul rămânând agățat așa până la chemarea de seară la rugăciune a muezinului.

   Pentru faptele mai grave se aplica Falaka, în care pedepsitul avea tălpile legate de un fel de proțap și cu o vână de bou, zapcii îi aplicau un anumit număr de lovituri, în general, cuprinse între 10 și 50, în funcție de gravitatea faptei.

   Pentru pirateria pe Dunăre, pedeapsa era teribilă. Făptașii erau legați de trunchiurile de sălcii de pe marginea Dunării, unși cu miere de albine și lăsați până a doua zi dimineața, când erau găsiți morți în urma țânțarilor.

   După instalarea Comisiei Europene a Dunării la Tulcea, otomanii au trebuit să renunțe la această practică barbară, precum și la decapitare sau strangulare. Cel mai des se utiliza plutonul de execuție, din cadrul garnizoanei orașului.

   Mai trebuie să specificăm că orașul avea și o închisoare, destul de cunoscută în zonă, unde dacă erai închis, familia sau prietenii trebuiau să-ți asigure hrana și toate cele trebuincioase, pentru că otomanii nu concepeau să cheltuiască bani pentru tâlhari, indiferent de felul acestora.

   Grea și complicată viața delicvenților tulceni, pe la 1870.

   Nicolae C. Ariton

    Imaginile de mai jos sunt desene realizate la Constantinopol (Istanbulul de azi) în perioada 1586-1591, de un desenator necunoscut, dar la comanda ambasadorului Împăratului Rudolf al II-lea, Bartolemeo von Pezzen. Scopul era să-i arate împăratului occidental scene din viața capitalei otomane. A rezultat un volum care se află în Bibiloteca Națională din Viena, din care noi am extras doar câteva imagini, care ne interesau pentru articolul cu pedepsele otomane. Poate distanța dintre Tulcea la 1870 și Constantinopol, la aproximativ 1600, vi se pare cam mare, dar cum otomanii au fost extrem de conservatori cu obiceiurile lor, cu foarte mici diferențe, aceste pedepse s-au aplicat și pe meleagurile tulcene până în 1877. Imaginea de sus, de la începutul articolului este din presa vremii și prezintă executarea unei bastonade, sau falaka, constând în bătaia la tălpi.

Anunțuri
30 comentarii leave one →
  1. Anonim permalink
    8 Ianuarie 2013 17:35

    Nu stiam ca Braila este oras atat de vechi.

  2. Anonim permalink
    8 Ianuarie 2013 17:32

    La multi Ani!

  3. 8 Ianuarie 2013 15:17

    Scuze pentru raspunsul nitel cam tirziu, dar am fost plecat… cruzimea făcea parte din cotidianul vietii dina cele timpuri, eu zic ca o parte din acele pedepse ar merge tare bine si în ziua de azi 🙂 … un an nou bun !

  4. Tita Lucretia permalink
    21 Decembrie 2012 0:02

    cruzime, biciul e de preferat, ne consideram democrati.

  5. 20 Decembrie 2012 11:50

    Am inteles că un detinut costa aproximativ 25 de milioane lei vechi pe luna… solutia ar fi metoda otomana, in care respectivul condamnat nu prima aproape nimic, folosita cu succes si azi in unele tari arabe si din america de sud…

  6. savedanube permalink
    19 Decembrie 2012 18:29

    as vrea sa nu mai trebuiasca sa platim pentru intretinerea celor intemnitati …

  7. 11 Decembrie 2012 19:26

    Destul de sigura, dar nu 100%… uneori, avionul este mai sigur… parerea mea…

  8. Tita Lucretia permalink
    7 Decembrie 2012 19:46

    mai sigur e cu imaginatia.

  9. 7 Decembrie 2012 18:57

    Uneori cu imaginația, alteori cu avionul, distanțele numai sunt atât de imposibile…

  10. Tita Lucretia permalink
    6 Decembrie 2012 21:30

    prea departe canada

  11. Tita Lucretia permalink
    6 Decembrie 2012 21:29

    rugaciunea sa fie baza

  12. 6 Decembrie 2012 19:05

    Mulțumesc foarte mult pentru interesul față de blog, carte și pentru autorul tulcean din spatele lor. Misiunea mea a fost mult mai ușoară, grație unei istorii fantastic de frumoase a întregii zone, care merită cu prisosință să fie prezentată în cărți sau online. Mă bucur că sunt citit în frumoasa și foarte îndepărata Canadă… Volumul, chiar volumele următoare sunt în pregătire și cel puțin unul va fi publicat în primăvara-vara 2013. Până atunci, lectură plăcută pe paginile blogului. De asemenea, vă urez Sărbători fericite, cu sănătate maximă și bucurii numeroase !…

  13. 6 Decembrie 2012 18:59

    Frumoasa tara, harnica natiune, bravo românilor care au ajuns în Canada!

  14. 6 Decembrie 2012 18:57

    Corect, și eu am auzit că vine pe 21 decembrie… și criza continuă și mai rău în 2013… deci, pentru optimiști, două variante, la alegere… 🙂

  15. 5 Decembrie 2012 2:54

    Ps-Am citit cu sufletul la gura- „Tulcea la 1870” si nu numai eu .Aproape toti ai mei – din marea familie de aici s-au invoit sa o citeasca, intr-o ordine dinainte stabilita , ca mai apoi -cartea sa ajunga la Biblioteca Campului Romanesc -la dispozitia romanilor de aici. Am recomandat-o tuturor prietenilor mei tulceni , galateni sau…dunareni , de pe unde s-or afla ei ,aici in Canada ,in tara sau oriunde in lume, ca pe un ultim trofeu de carte achizitionat de curand. Istoria orasului Tulcea ,cat si a celorlalte orase de la Dunare ,este indisolubil legata de batranul fluviu ,considerat de antici „fluviul sacru” , simbolizand curajul, indrazneala, forta, vitejie, bogatie. Dumneavoastra le aveti pe toate,D-le Ariton , pentru ca a-ti baut apa din Dunare si a-ti fost inspirat sa scrieti „Misterele Dunarii” – un adevarat succes inca de la lansarea primului volum ,” Tulcea , la 1870″ . Vamultumim din suflet ca v-ati gandit la noi , iubitorii de Dunare, de Dobrogea, de Tulcea. Asteptam cu nerabdare , volumul urmator! Pentru ca suntem deja in sezonul sarbatorilor Craciunului si a Noului An -care se apropie, va dorim dv. si familiei, sanatate deplina, un noian de bucurii si nobile impliniri !

  16. 4 Decembrie 2012 22:44

    …se practica si in Canada sub diferite forme, dar…mai mascat , ca deh!… Canada e una dintre „campioanele democratiei” …cica !

  17. Anonim permalink
    4 Decembrie 2012 17:45

    ceva va fi in decembrie asta….

  18. Anonim permalink
    4 Decembrie 2012 17:38

    De ce atata regim, vine apocalipsa

  19. 4 Decembrie 2012 11:38

    Bune si dulci, putin mai complicat pentru cei care tin regim…

  20. Tita Lucretia permalink
    2 Decembrie 2012 20:01

    Turcoaicele inca fac baclavele bune, originale

  21. 2 Decembrie 2012 13:23

    Corecta observatia. Cred si eu ca pedeapsa cu legatul de salcii este mai veche si nu le apartine otomanilor. Cu siguranta insa ca ei au adus imbunatatirea cu unsul cu miere, avind in vedere pasiunea lor deosebita pentru serbet, baclavale, sirop si condamnati dati cu miere, pentru a fi pedeapsa mai dulce… Multumesc pentru lectura si comentariu… si eu abia astept sa bem un ceai englezesc (cu rom)…

  22. 30 Noiembrie 2012 16:57

    Din cate stiu eu, pedeapsa primita pentru piraterie a ramas destul de puternic intiparita in constiinta colectiva, fapt pentru care aceasta a fost folosita si in istoria mai recenta. Cred, de asemenea, ca aceasta n-a fost nascocita de otomani; presupun ca a fost utilizata din cele mai vechi timpuri in aceasta zona. Insa, cu siguranta am mai vorbit cu dumneavoastra despre acest lucru.

    P.S. Felicitari pentru toate realizarile din ultima perioada, multa sanatate, si astept sa ne vedem cat de curand la un ceai (ca tot vine iarna)!

  23. 27 Noiembrie 2012 11:03

    Observatia este corecta, mai ales ca am inteles ca pretul lunar de intretinere a unui puscariabil este de vreo 2000 lei… prin comparatie, pretul de scolarizare a unui elev este dcam 2500 lei pe AN, insa. Multumesc pentru comentariu

  24. 27 Noiembrie 2012 11:00

    metodele eficiente se copiaza de la o cultura la alta, tehnic numindu-se interculturalitate… cotonogeala insa tot cotonogeala a ramas… intrebarea este daca a ajuns si in Canada? 🙂

  25. 27 Noiembrie 2012 10:56

    In imaginile incluse, se vede mina de occidental, otomanii erau adeptii, cel putin in acea perioada, a miniaturii chineze…

  26. 27 Noiembrie 2012 10:55

    Multumesc… si ma bucur ca va place…

  27. Vas Rusu permalink
    27 Noiembrie 2012 9:46

    Mda,inclusiv acea prevedere cu ….asigurarea mancarii si a celor necesare de catre familie,priteni,etc este de consemnat si de luat in considerare pentru eventuale legi in domeniu,nu? De ce oare cel care m-a talharit ,furat,etc sa fie hranit si intretinut de mine,nu cumva sint furat,talharit de doua ori(odata chiar cu voia mea?)?

  28. 27 Noiembrie 2012 2:06

    Se pare ca erau eficiente – „cotonogelile „aplicate pe atunci delincventilor ,caci unele metode s-au pastrat pana in zilele noastre ( lovituri la talpi cu bastonul de cauciuc ).
    Bineinteles , celor in culpa !
    Good to know!

  29. Tita Lucretia permalink
    25 Noiembrie 2012 19:57

    ce poze colorate. E ciudata istoria turcilor ce sau perindat pe aici

  30. Tita Lucretia permalink
    25 Noiembrie 2012 19:54

    Foarte interesant, surprinzator chiar.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: