Skip to content

Tulcea veche, inedit…

10 Decembrie 2012

   Kingdom of Romania original photo of the shop and slaughterhouse for meat in the Romanian town Tulcea. The photograph is dated from around 1890 and is made in the photo shop Panaiotoff in Tulcea, size 204106 mm.   Documentele și imaginile cu Tulcea veche sunt rare. Motivele acestei sărăcii, cauzate de o adevărată criză în domeniu, sunt mai multe. În primul rând, arhiva otomană a Tulcei a fost pierdută rătăcită în 1877, la plecarea oficialilor turci, care conduseseră sangeacul tulcean până la Războiul de Independență. După spusele domnului Dan Arhire, convoiul care transporta aceste arhive a fost atacat de briganzi, prin zona Bulgariei de astăzi, crezând că sacii purtați de asini ascundeau cine știe ce bogății. Domnul Aurel Stănică ne-a sesizat faptul că o parte dina aceste documente se găsesc în fondul arhivistic din Sofia, problema fiind dificultatea descifrării acestora din turca veche in care au fost redactate. Arhiva română de documente, strânsă până în preajma Primului Război Mondial, a fost distrusă parțial, la rândul ei, în timpul ocupației germano-turce-bulgare, când Tulcea și locuitorii săi au pătimit, probabil, cele mai mari atrocități din lunga sa istorie.

   La aceste semi dispariții oficiale, se adaugă migrarea masivă exodul  cetățenilor tulceni de etnie turcă, bulgară, greacă, evreiască în diferite perioade ale istoriei locale, din motive politice, economice sau sociale, ducând ei, în cele patru zări ale lumii, albume cu fotografii, documente, tablouri și povești, care s-au pierdut poate pentru totdeauna.

   Din aceste motive, numărul imaginilor vechi cu Tulcea este destul demic, astfel că atunci când se descoperă ceva nou este motiv de foarte mare bucurie.

   2În articolul de azi, vă propunem o descoperire inedită despre Tulcea, o fotografie datată cu aproximație 1890, realizată de un fotograf tulcean, pe nume Th. R. Panaiotof, patron al cabinetului foto Fotografia Națională, Str. Elis – Domna Nr. 63, probabil la comanda patronului măcelăriei care apare apare în fundal și este de fapt subiectul principal al fotografiei. Analizând imaginea, în prima fază am crezut că este vorba despre un colț al celebrului bazar tulcean, demolat în anul 1963. De fapt, este o clădire construită în același stil oriental, cu coloane, și care adăpostea cel puțin o măcelărie.

   Mult mai interesant decât clădirea în sine sunt figurile ce apar în această fotografie. Un domn îmbrăcat într-un costum nemțesc și pălărie de pai, probabil distinsul patron de măcelărie Russeff. Un cetățean cu barbă și o armă agățată de umăr, în haine ponosite, care era probabil un fel de gardian particular ce păzea măcelăria. Acestor două personaje principale, li se adugă mai mulți gură-cască, printre care și copii, privind ușor uimiți către mașinăria minune a lui Panaiotof, care făcea fotografii. Farmecul și tristețea acestei fotografii este că toți acești oameni surprinși într-o clipă a vieții lor de aparatul fotografic, acum numai există. Unii probabil au murit de tineri, prin războaiele carea au urmat anilor 1890, alții de holeră, friguri sau tifos sau, poate chiar de bătrânețe. În urma lor a rămas doar această fotografie îngălbenită de timp.

   Fotografia unicat face parte dintr-o colecție particulară a unei familii bulgare și a  fost scoasă la vânzare pentru suma de 79 de dolari.

   Nicolae C. Ariton

Anunțuri
17 comentarii leave one →
  1. 3 Ianuarie 2013 17:02

    D-le Tatu, politicile de cercetare nu sunt stabilite de autoritatile locale si nici de institutele de cercetare/muzee. Lipseste cu desavarsire o institutie, in speta Academia Romana, care ar putea indica directiile de cercetare si astfel, se pot forma specialisti in diverse domenii. Eu am organizat in 2011 un simpozion, care a avut ca tema principala Tulcea (505 ani de atestare documentara), iar in particular s-a urmarit aspecte din Istoria Dobrogei din Evul Mediu pana in perioada contemporana si care a reunit specialisti care au preocupari in domeniu. Este un inceput … De asemenea, am incercat sa directionez tineri absolventi catre anumite teme ce puteau fi abordate, dar …. Ce s-a intamplat cu documentele ajunse la Varna? Se afla la Sofia (Biblioteca Nationala Sfintii Chiril si Metodiu). Sunt specialisti bulgari, ce au publicat documente referitoare la Istoria Dobrogei intr-un mod foarte tendentios. Atat cat citesc si inteleg din limba bulgara, pot sa va spun ca mare parte din acele studii nici nu pot fi citate. Au o tenta nationalista etc. In alta ordine de idei, nu as dori sa implicam politica in discutia de fata, mai ales ca ICEM-ul trebuie sa ramana o institutie apolitica, mai presus de intereselele personale si incompetenta cu care unii cred ca pot creiona destinele unei institutii. In zece ani de ICEM am facut nenumarate incercari, mare parte sortite esecului de a reda publicului larg, „farame” din istoria zonei de nord a Dobrogei si cauza nu a fost de natura politica. Eu sper, ca si d-vostra, cat de curand sa vedem publicate documentele aflate in diverse colectii/arhive, ca astfel sa avem o imagine de ansamblu pentru Evul Mediu, Epoca Moderna etc.
    Preocuparea mea principala este arheologia si perioada cuprinsa intre secolele X-XV, dar nu am renuntat la perioada care urmeaza secolului al XV-lea, incercand sa recuperez toate informatiile posibile, atat pentru Tulcea, Isaccea, Macin, Babadag si alte locatii din judetul Tulcea.

  2. Tatu T permalink
    15 Decembrie 2012 16:03

    Pentru „Asociatia Pro Noviodunum”
    In atentia distinsului Domn Aurel Stanica
    Ca si dumneavoastra nu ma pot abtine sa comentez cele inserate de persoana dumneavoastra cu privire la soarta arhivei Tulcei si a teritoriului Dobrogei. Nu sunt un specialist turcolog, dar in privinta istoriei Dunarii am ceva experienta. Este binevenita informatia dumneavoastra cu privire la „numele generic de Arhiva Dobrogei” aflata la Biblioteca Sfintii Chiril si Metodiu din Sofia. NU cred ca pana in prezent cineva de la Tulcea, orasul unde traiti si activati dumneavoastra a avut ideea si taria, da taria domnule, sa cerceteze in amanunt acest fond si de ce nu in colaborare cu institutia numita sa editeze un inventar al tuturor documentelor aflate in posesia acestei biblioteci cu privire la Dobrogea.
    Asemenea proiect cultural nu cred ca intra in atributiile, nici in proiectele institutiei la care lucrati.
    Despre parcursul facut de arhiva pana la Varna ” in linii mari sunt cunoscute informatii”
    V-as ruga sa aveti bunavointa de a le transmite celor interesati. Chiar in linii mari.
    Cele cu privire la Arhivele Nationale si restul, aceste lucruri se stiu.
    Nu stiu insa detalii despre ce s-ar putea afla la Varna, fapt pe care dumneavoastra il neglijati.
    Despre istoricii Dobrogei ei imi sunt cunoscuti, si sunt cunoscuti.
    Ce nu este cunoscut este faptul ca o importanta colectie de documente cu privire la istoria Tulcei se afla in arhiva MAE din Bucuresti, rapoartele fiind expediate de reprezentantul Principatelor Unite din Tulcea in intervalul 1862-1877, Dl.Stoianovici. O parte daca nu toate rapoartele sale au fost studiate de Dl. Dan Arhire care are si copii xerox. Nu stiu insa daca autoritatile din Tulcea, conducerea vestitului ICEM Tulcea a avut bunavointa de a-l contacta si de a gasi o modalitate pentru a le publica integral.
    E greu de facut niste copii, si mai ales de a citi rapoartele scrise cu alfabet latin, nu chirilic.
    In rest specialistii turcologi de care vorbiti dumneavoastra e adevarat ca sunt ocupati.
    Sunt si extrem de putini. Doar Tahsin Gemil, gonit de la Constanta la Cluj, si Mihai Maxim gonit de banda, gasca, sleahta iudeo-pdl-ista de la conducerea institutului cultural Dimitrie
    Cantemir.
    Ca si fostul director al ICEM Tulcea Dl. Topoleanu, de banda de partid locala.
    Mai sunt cativa specialisti in formare dar nu cred ca numarul lor depaseste degetele de la o mana. Cu totii.
    Prin pozitia pe care o detineti faceti diligentele necesare pe mlanga comunitatea de limba turca din Tulcea pentru a va ajuta in traducerea documentelor de arhiva. Din araba acestea ar putea fi transcrise in turca de cunoscatorii acestei limbi, care pot fi gasiti cu usurinta printre „refugiatii” din tarile arabe, sau de ce nu de studentii de la Universitatile din tara, de la sectia araba sau limbi orientale daca mai exista asa ceva dupa decembrie 1989.
    Un alt imens izvor de informatii il constituie rapoartele reprezentantilor consulari austrieci, francezi, englezi etc. din Tulcea de dupa 1848 dar pentru aceasta este nevoie de bani si deplasari in capitalele respectivelor state sau in arhivele aflate acolo.
    Pentru cultura cunosc ce vi se va raspunde de autoritatile locale.
    In rest numai de bine, in proiectele dumneavoastra cu privire la Isaccea si mult, mult mai putin Tulcea orasul in care daca nu ma insel inca traiti.
    Cu deosebita consideratie
    Tudose Tatu – prieten de Dunare

  3. 14 Decembrie 2012 14:22

    Mulțumesc pentru invitație. Chiar ar trebui să vă fac o vizită, în general, și să răsfoiesc biblioteca ICEM, în particular. Aceasta, în condițiile în care și dvs. sunteti mai relache cu programul și lucrările la Isaccea au intrat puțin la iernat. Mergând mai departe cu divagația, poate ar merge și una „coaptă” adică, eu un ceai fierbinte și dvs. ce doriți … 🙂

  4. 13 Decembrie 2012 21:03

    D-le Ariton, revin cu o invitatie. Biblioteca ICEM Tulcea este deschisa si pentru d-voastra. Oricand puteti sa ne vizitati si va punem la dispozitie cu mare drag „un strop de stiinta”. 🙂 Adica, titlurile recomandate o sa le gasiti …
    Un alt aspect care il apreciez la d-voastra, este faptul ca incercati sa interpretati informatiile istorice in cel mai corect mod, asa cum o face un veritabil istoric.
    P.S. De curand, intr-un volum dedicat orasului Tulcea, rasfoit din curiozitate, am observat ca sunt persoane, care merg in arhiva, copiaza zeci de tabele si pah … un „articol” de 30-40 de pagini. Introducere? Nu exista! Interpretare a datelor si informatiilor? Nu exista! In fine, poate sunt eu prea pretentios …

  5. 13 Decembrie 2012 20:02

    Cred ca m-am grabit cind am spus ca pare o cladire separata de bazar, construita in acelasi stil arhitectonic, mai sigur cred ca este vorba de unul din capetele bazarului, motiv pentru care pare o cladire mai mica. Si cum, bazarul tulcean era localizat pe strada Grivitei, asa cum reise si din celebra fotografie din 1920-1921, atunci ajungem la ideea dvs. ca este vorba despre macelaria lui Russe I. Russeff. Une autre biere ! 🙂

  6. 13 Decembrie 2012 19:53

    Am notat cu scrupulozitate toate titlurile oferite, un lucru nemaipomenit pentru un amator ca mine, care in felul acesta nu mai este nevoit sa caute turbat tot felul de combinatii de cuvinte prin motoarele de cautare ale netului, pentru a mai descoperi cite un volum. In concluzie, adaugam inca o bere 🙂

  7. 13 Decembrie 2012 19:48

    Multumesc mult pentru aprecieri. De asemena, sunt bucuros ca am intrat in mica echipa de entuziasti de tulcea veche, unde am gasit citiva super tulceni (printre care si dvs.)… In rest, acum lucrez la un volum care se va intitula probabil Extraordinara viata a lui Nichifor de Carpat, un personaj pentru care am facut o pasiune brusca in urma unor lecturi pasagere… motiv pentru care am abandonat nitel celalalt volum Prin timp, cafenele si taverne, cu toate ca era destul de inaintat… sper sa nu mai apara si altceva pe firmament, mai ales ca ma chinuie destul de tare si alte idei… oricum, dau o bere pentru aprecierile oferite, care sunt de multe ori combustibil pentru munca…

  8. 13 Decembrie 2012 14:15

    Pentru localizarea macelariei, initial as fi propus Piata Sf. Gheorghe, unde exista hala de carne. Totusi, in 1904/1906, pe str. Grivitei, nr, 7, exista o macelarie a lui Russe I. Russeff. Posibil sa fie locatia cautata?

  9. 13 Decembrie 2012 10:47

    Am sa fac cateva precizari privind documentele otomane. La Arhivele Statului, la Bucuresti, exista fondul Tapiuri – acte referitoare la reginul funciar din Dobrogea. Dintre colectiile de documente edite, mentionez Catalog al documentelor turcesti, publicat de M. Guboglu, referitori si la romanii raya (din Dobrogea), iar volumul Documente privind istoria Dobrogei (1830-1878), publicat de Tudor Mateescu, oglindeste fluxul demografic peste Dunare, istoria scolii si a bisericilor din provincia dintre Dunare si Mare. Pentru momentul 1877 informatii importante sunt cuprinse in volumele de Documente privint istoria Romaniei. Razboiul de independenta, aparute in 1952 si 1954. Istoria unor localitati, toponimia unor locuri, tabloul etnic etc, se pot desprinde din studiile publicate de: Ion Ionescu de la Brad, Brutus Cotovu, Gh. Dumitrascu, Anca Ghiata, Nicolae Iorga, Tudor Mateescu. Un studiu pe baza documtelor din arhivele otomane aici: Tahsin Gemil, Regimul timariot şi aplicarea lui în ţinuturile româneşti administrate de Poarta otomană, Ovidius University Pres, Constanţa, 2004, 148 p. Sunt doar cateva exemple …

  10. 13 Decembrie 2012 10:26

    D-le Ariton, aveti meritul ca ati mai gasit si publicat o fotografie cu Tulcea. Articolele d-voastra sun excelente si va urmaresc cu placere postarile. Cartea publicata de curand, a fost citita de trei ori si ma gandeam cat de bine ati reusit sa integrati realitatea istorica si fictiunea, oferind un tablou coeerent al Tulcei de odinioara. Si asa sunt putine imagini, una in plus este ca mare victorie o unui grup de entuziasti, care isi doresc din tot sufletul ca istoria orasului nostru sa fie cat mai cunoscuta.

  11. 12 Decembrie 2012 20:20

    Dar fotografia v-a plăcut?…

  12. 12 Decembrie 2012 20:10

    Multumesc de interventie. Din cind in cind mai este nevoie de o voce autorizata care sa frineze nitel elanul prea literar in unele afirmatii pe care le facem vis a vis de temele istorice serioase. Imi pare rau ca m-a cam luat valul, probabil si dintr-o frustrare pentru faptul ca se gasesc atit de greu documente despre Tulcea veche… motiv pentru care voi face modificarile de rigoare in textul articolului. Adevarul este ca a fost scris pe baza unor discutii pe aceste teme, mai vechi si cum memoria incepe sa mai joace si feste la o anumita virsta, totul se explica destul de simplu 🙂 … In rest, misterele dunarii vor continua in acelasi stil, jumatate literar, jumatate istoric, motiv pentru care va asteptam cu interventii atunci cind considerati ca am depasit masura istorica in favoarea celei de fictiune. Numai de bine!…

  13. 12 Decembrie 2012 20:02

    Multumesc mult. Acelasi lucru va urez si eu. Ideea cu volumul dedicat lui Nichifor de Carpat a inceput sa prinda contur, asa ca proiectul romano-elen are toate sansele sa se concretizeze. Numai de bine…

  14. 12 Decembrie 2012 20:00

    Bine spus… problema este ca daca poza respectiva nu este bine developata si mai ales fixata, nu are nici o sansa sa ramina ceva din ea in timp…

  15. 12 Decembrie 2012 17:27

    D-le Ariton, nu ma pot abtine, dar trebuie sa fac un comentariu la afirmatia ca “arhiva otomana a Tulcei a fost pierduta in 1877″. Arhiva Dobrogei, exista … Va pot indica si locul, dar nu inteleg de unde aceste “legende” 🙂 Biblioteca Nationala Sfintii Chiril si Metodiu din Sofia este istitutia care detine fondul arhivistic, numit generic “Arhiva Dobrogei”. In linii marii sunt cunoscute informatii despre parcursul facut de arhiva, cum a ajuns pe la Varna … Exista un fond de microfilme, la Arhivele Nationale, care contine serii de documente din arhelele turcesti, de la Istanbul si Ankara, dar si copii ale documentelor ce se regasesc la Biblioteca Sfintii Chiril si Metodiu din Sofia. Din pacate, nu avem specialisti care sa citesca in turco-osmana (turca veche, cu caractere arabe, in care au fost concepute aceste documente). Cei 4-5 specialisti, au teme de cercetare bine definite, care urmaresc anumite aspecte (economic, politic, juridic, social etc). In urma cu doua luni a fost descoperit un nou document din secolul al-XVI-lea, care are in prim plan Tulcea otomana. Istoriografia bulgara, care abordeaza istoria Dobrogei (intr-un stil ultranationalist si foarte tendentios), citeaza documente din arhiva aflata la Sofia. Legat de afirmatia “Arhiva română de documente, strânsă până în preajma Primului Război Mondial, a fost distrusă, la rândul ei, aproape în totalitate în timpul ocupației germano-turce-bulgare …”, si aici va pot contrazice. Exista fonduri arhivistice, anterioare Primului Razboi Mondial, din care se pot extrage informatii despre Tulcea … Ca istoric, care tangential a abordat Istoria Tulcei, mi-am permis sa fac aceste completari.

  16. Valentina Stupineanu permalink
    12 Decembrie 2012 13:31

    Foarte interesant!Sa aveti putere si sanatate sa ne bucurati cu tot ceea ce ne dezvaluiti.

  17. 11 Decembrie 2012 21:35

    Cu toţii lăsăm în urmă un fel de poză, pe undeva…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: