Skip to content

Meteahna sforăitului la tulceni

23 Decembrie 2012

    In repaos Ion Theodorescu-SionPe la 1870, toți bărbațiii din Tulcea știau povestea sforăitului în somn și a țânțarilor. O cunoșteau și femeile și copiii, din toate mahalalele orașului, chiar și din cea turcească, cu toate că diferitele variante ale acesteia circulau mai ales prin cârciumi. Dar cum gura lumii este slobodă, iar a tulcenilor și mai abitir, se știa că cei care sforăie noaptea în somn, dorm cu gura căscată, astfel încât țânțarii pătrundeau nestingheriții și își depuneau ouăle în gâtul acestora. Dimineața, când se trezeau, o dată cu prima înghițitură de mâncare, acestea alunecau în burtă și apoi se împrăștiau în întreg corpul, fiind cauza tuturor îmoblnăvirilor tulcenilor. Așa apăreau frigurile, tifosul, holera și câteodată chiar ciuma. De la acest adevăr aproape științific, pentru care puteau depune mărturie chiar doftorii și spițerii din Tulcea, calea până la exagerări și fabulații era nemăsurat de scurtă. Astfel, în fiecare casă exista cel puțin un membru al familiei care să poată jura că fusese martor, cu o anumită ocazie, când un tulcean necunoscut (dar pe care ar fi putut să-l recunoască la nevoie) a tras un vânt, și un nor de țânțari au ieșit din dosul acestuia, spre groaza lui și a celor care se aflau în preajma sa. Cele mai strașnice povești erau cele despre lipovenii care exagerau cu băutul votcii, astfel încât în întreg orașul erau cel puțin o duzină de tulceni gata să depună mărturie în fața cadiului că fuseseră martori la un pârț de orgine rusească, în urma căruia un val de țânțari beți turtă au ieșit din dosul acestuia, zburătăcind turmentați prin prejur.

    la circiuma satului nicolae vermontSpițerii se lăudau tot timpul că aveau prafuri speciale pentru a lecui această meteahnă pe care putea să o capete orice tulcean, indiferent dacă era hamal în port sau mutesarif la Konak, cu condiția doar să sforăie în somn. Erau însă scumpe și majoritatea tulcenilor cărpănoși cât venea vorba să dea banii pe prafuri și leacuri de spițer. Cel mai bun remediu îl descoperiseră singuri, fără să se mai știe cine a fost inventatorul, nici măcar din ce mahala se trăgea. Tot secretul era ca dimineața, imediat după trezire, pe stomacul gol, să înghită o ceașcă de rachiu sau votcă, care să omoare eventualele larve de țânțari. A doua ceașcă, sau chiar a treia, era o garanție în plus că acestea aveau să fie distruse definitiv și iremediabil. Cum majoritatea tulcenilor nu țineau butoaie cu vin în gospodărie pentru că le venea greu să fugă cu ele când începeau războaiele dintre turci și ruși, preferau, ca în drum spre munca din port, la pescuit sau felurite negustorii prin bazar, să dea peste cap o dușcă sau mai multe la una din cele 170 de cârciumi din oraș, cam câte existau pe la 1870. Puțin mai complicat era cu turcii, care nu consumau băutură de nici un fel. Ei se lăudau că o cafea fierbinte de dimineață făcea cât zece păhărele de rachiu, dar asta nimeni nu putea garanta. Nu se știa nimic despre cum se tratau evreii – care nu consumau nici băutură, nici cafea -,un lucru care a rămas complet învăluit în mister până în zielele noastre.

   Nicolae C. Ariton

   P.S. – imaginea este tabloul In repaus, de Ion Theodorescu-Sion

Anunțuri
6 comentarii leave one →
  1. 10 Ianuarie 2013 22:09

    D. Maria Dincov, La multi ani si multa sanatate! Va asteptam cu drag la Tulcea, dar la primavara, ca acum este la fel de ger ca in Canada 🙂

  2. 10 Ianuarie 2013 22:05

    Dl. Suhov, Bine v-am regasit in aceasta atmosfera glaciala specific climei temperat continentale 🙂 … Sper ca anul acesta sa recidivam cit mai des cu articole bune si foarte bune… Numai de bine !

  3. 9 Ianuarie 2013 21:37

    LA multi ani ! …si bine v-ati intors acasa ! Fie ca in anul 2013 – sa aveti parte numai de sanatate, bucurii , mult noroc si prosperitate , alaturi de intreaga familie , prieteni si tot ce va este drag . Sa aveti spor in continuare la scris si inspiratie cat mai multa , pentru bucuria suporterilor „Misterelor Dunarii” si nu numai . Cheers!

  4. 9 Ianuarie 2013 12:16

    Bine ati revenit domnule Ariton ! Interesant articolul, ca de obicei 🙂

  5. 8 Ianuarie 2013 15:30

    Salutare prietenului meu, Senior al istoriei Dunării, domnul Tudose Tatu… Scuze pentru răspunsul târziu, dar așa cum v-am spus, am fost plecat o perioada… Interesanta reteta medicala a evreilor, dar cred ca nu era la fel de placuta ca cea a creștinilor 🙂 … Vă urez și eu un 2013 plin de succese scriitoricești, multă sănătate și zăpada pastorală ce se așterne îna ceste clipe să vă inspire condeiul… Numai de bine…

  6. Tatu T permalink
    23 Decembrie 2012 20:33

    Salutare bun prieten
    Cred ca natia lui Iahve, folosea panaceul prea bine cunoscut pe atunci, usturoiul pe care-l preparau spiterii lor cu ceva rachiu distilat de doua ori. Doar asa era cuser, potiunea!
    Povesti frumoase, pentru care musai ar trebui sa sarbatorim odata cu trecerea iernii, anotimp bogat in amintiri, rememorari si datorita gerului aspru, vreme de stat in casa, la mansarda mea batuta de vanturi si scris.
    Sarbatorile Saturnaliilor sa te faca fericit.
    Solstitiul a trecut, sfarsitul lumii n-a venit, asa incat ceea ce ne mai ramane de facut este sa pritocim alte povesti, bazaconii, minunatii, istorii ….sau cum bine voiesti a le numi spre bucuria copiilor mici, mijlocii, mari si batrani.
    Dreptate-Fratie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: