Chipuri tulcene (1)

       Azi nu mai vorbim de clădiri. Discutăm despre oameni, despre tulcenii noștri dragi. Inițial, intenționam să facem o schimbare completă de decor și să abordăm o temă diferită, în ideea ca o nouă cronică vizuală ar putea plictisi. Descoperirea pe care am făcut-o însă ne-a entuziasmat atât de tare, încât am dat la o parte planificarea făcută și așa am ajuns la Chipuri tulcene, episodul 1.

Publicitate

Cronica vizuală a Tulcei vechi (1)

  Una din cele mai frumoase clădiri care le-a avut Tulcea a fost cea din imaginea de mai sus. Trebuie să recunoașteți că este superbă și nu-ți rămâne decât să regreți nespus că în zilele noastre nu mai există.

Vânzătorul de vise tulcenilor de la 1870

    Unul din personajele cele mai pitorești, care bântuia printre coloanele bazarului tulcean, pe la 1870, era vânzătorul de vise. Aceasta în condițiile în care concurența pentru un loc în panoplia de figuri pitorești tulcene, la 1870, era de-a dreptul cruntă, lupta dându-se între sacagii, zapcii, zarafi, pazargii, zapcii, cafegii, și mulți alții.

    Negustoria de vise era un fief evreiesc și în Tulcea acelor ani, doar că numărul de negustori era doar de unul-doi, în comparație cu zecile, față de alte orașe mai mari. Poate pe timp de iarnă, mai apărea, în plus, unul sau doi.

Un an 2013 mai bun!

    

     Cu scuzele de rigoare pentru întârzierea postării urării unui an nou 2013 mai bun, vă urez, din toată inima, un sincer UN AN CÂT MAI BUN!

     Imaginea din articol este o fotografie dintr-un cartier mărginaș al Constanței, din anii 1890. Remarcați, vă rog ținuta copilașilor, neaoș românească, cu cămășuțe sau rochițe din bumbac și clopuri (la băieți), asemănătoare cu cele alte taților și bunicilor lor, așa cum purtau mocanii stabiliți în Dobrogea.

     Nicolae C. Ariton