Cronica vizuală a Tulcei vechi (1)
20 ianuarie 2013
Una din cele mai frumoase clădiri care le-a avut Tulcea a fost cea din imaginea de mai sus. Trebuie să recunoașteți că este superbă și nu-ți rămâne decât să regreți nespus că în zilele noastre nu mai există.
Așa cum ne-am obișnuit, imaginea este apărută relativ de curând în colecția neoficială de imagini a orașului nostru, destul de săracă așa cum am mai spus-o și cu alte ocazii și care se îmbogățește trist de încet cu alte descoperiri. Atunci când a apărut prima oară, în mediul on-line, sun formă de ilustrată veche, am privit-o cu suspiciune, crezând că este vre-o confuzie, sau un fals, atât de frumoasă mi se părea clădirea, pe care o vedeam, cu ochii minții, amplasată pe undeva pe malul Dunării prin Austria. Doar înscrisul cu Salutari din Tulcea și Agenția Austriacă Danubiana, care nu are nici o noimă, m-a convins cât de cât. În afară de faptul că se specifica că este o clădire tulceană și faptul că am regăsit imaginea și pe siteul oficial al DDSG, care confirma acest lucru, nimic altceva despre frumoasa clădire. Cum misterele dunării au un spirit aparte de detectivist scotocitor am purces la căutări, cercetări, asociații combinații și chiar permutări pentru a o identifica și afla cât mai multe detalii.
Așa cum am mai scris și în alte articole pe blogul nostru, clădirea a fost construită de către societatea austriacă cu un nume imposibil de pronunțat pentru noi, ceva mai latini, Donaudampfschiffahrtsgesellschaft, adică într-o engleză mai pământeană: Danube Steamboat Shipping Company, prima companie de transporturi de pasageri pe Dunăre, înființată de doi englezi în 1929, o dată cu liberalizarea circulației pe Dunăre, considerată până atunci doar marele râu împărătesc și proprietate absolută a Imperiului Otoman.
A trebuit să frunzărim bine paginile volumului Dobrogea în pragul secolului XXI, a căpitanului M.D. Ionescu, pentru a descoperi cu emoție o imagine destul de neclară a falezei tulcene pe la 1900. Privind cu atenție această imagine, lângă fosta Gară fluvială a orașului (clădirea albă cu un cat), am găsit, poziționată în partea stângă, clădirea noastră, pe care tulcenii preferau, probabil, să o numească mai pe limba lor Agenția Austriacă Danubiana. Sperând că nu ne înșelăm prea mult făcând această afirmație, mai adăugăm descoperirii locației pe faleză a acestei clădiri, o a treia imagine și chiar o a patra. Una din ele, pe care o prezentăm la dublu, din două surse, este o fotografie care surprinde pe lângă clădire și un grup numeros de tulceni și călători, probabil, care așteptau sosirea vreunei nave de pasageri. Penultima imagine este un souvenirs de la Tulcea, adică o ilustrată ce se putea trimite prietenilor, un gest frumos și romantic, până la apariția sms-ului și a e-mail-ului. Această imagine are calitatea de a spulbera orice urmă de îndoială privind localizarea clădirii pe faleza prin faptul ca este o fotografie făcută de la bordul unei nave, fiind surprinsă în cadru și puntea de acces cu balustrade. Pe această ilustrată, din 1900, se specifică că ar fi sediul Administrației Bălților din Dobrogea, o instituție care preluase clădirea de la DDSG.
Clădirea a fost distrusă în Primul război mondial, victimă a bombardamentelor sau a dinamitărilor făcute de armatele de ocupație. Tot atunci au fost distruse peste jumătate din clădirile orașului, Monumentul de Independență (refăcut ulterior) și statuia lui Mircea cel Bătrân. Dacă memoria nu mă înșeală, clădirea Gării fluviale a rezistat urgiei războaielor, până la sfârșitul anilor 1960, devenind și gara CFR. A fost demolată și ea pentru a face loc noii gări și noului plan urbanistic.
Încheiem colecția de imagini, provenind din perioada anilor 1895-1900, cu un afiș al societăți de transporturi DDSG.
Nicolae C. Ariton
10 comentarii
leave one →
Pentru Savedanube… mulțumesc pentru sesizare :-)… între timp câțiva cititori mi-au trimis câteva linkuri cu alte imagini cu mori pe Dunare si detalii tehnice de constructie, care vor fi material pentru cel putin o postare viitoare… Numai de bine!
ApreciazăApreciază
ma bucur 🙂 intr-un spot apare o imagine cu morile acelea de pe Dunare, despre care ati scris intr-un post mai vechi
ApreciazăApreciază
Pentru Valentina… Am accesat linkul, am urmărit cu atenție video clipul… Super!… Mulțumim mult și… mai vrem!… Numai de bine!
ApreciazăApreciază
Pentru o cronica audio & video a Dobrogei va invit sa ascultati http://www.youtube.com/watch?v=YuU63oEkWwk . Sunt melodii populare vechi, insotite de fotografii foarte frumoase.
ApreciazăApreciază
Majestate, numai dvs. puteati sa faceti o asemenea abordare a problemei istoriei vechi a Tulcei. Adica, sa fim fericiti ca nu stim prea multe, exact ca in Biblie… Oricum, aceasta abordare complet originala, ma face sa fiu mai putin trist si melancolic privind atit de multe cladiri si documente ale Tulcei vechi, pierdute probabil pentru totdeauna si sa ma bucur nespus de mult cind mai descoperim cite ceva pe ici, pe colo. multumesc pentru comentariu si pentru indicarea unei noi cai in activitatea de bloger si de ce nu, chiar in viata 🙂
ApreciazăApreciază
Domnule Profesor, tocmai faptul ca multe dintre cladiri emblematice pentru Tulcea sfarsitului de secol XIX nu mai exista ne face sa punem atata pasiune pentru reinvierea acelui spirit, acelei atmosfere in care, uneori, ne face bine sa ne retragem la o bere. Ce-am fi facut daca toate aceste personaje, intamplari si cladiri despre care povestiti cu atata jind ar fi fost cunoscute si accesibile publicului larg inca de la inceput? Unde ar fi fost farmecul redescoperirii trecutului, misterul care se naste atunci cand chiar si arhivele nu prea au raspunsuri pentru multele intrebari care apar? Unde ar fi entuziasmul celor care cauta in trecut si unde ar fi fost emotia celor carora li se prezinta acestea?
Multa sanatate si toate cele bune! Sper sa ne auzim cat de curand.
ApreciazăApreciază
D. Maria Dincov,
Intr-adevar, frumos oras Tulcea noastra!…Din pacate, 50% din cladirile vechi au fost distruse in Primul razboi mondial, si dupa aceea, inca aproximativ 30%… Ce vedem acum sunt mici oaze, cladiri razlete dintr-o tulcea care nu va mai fi niciodata…Acum, aici, ninge…In Canada?
ApreciazăApreciază
Frumoase imagini ! Cu vechile cladiri, Tulcea arata ca un adevarat port la Dunare . Mare pacat ca au fost distruse ! Ar fi fost prea frumos , sa poata fi adevarat !
ApreciazăApreciază
Maestre Tudose Tatu,
Oh, ce propuneti dvs. ar mai insemna o viata de om, de cautari si cercetari. Greu de facut… asa ca ma rezum doar la scinteia cite o idee si, eventual, cineva sa o preia si sa o dezvolte… Multumesc mult pentru idei si sfaturi… Oricum, se vede de la prima privire ca a fost o cladire frumoasa foc… pacat ca nu mai este, si daca ar fi fost numai aceasta, mai treaca, mearga, dar cind stim ca s-au topit mai mult de jumatate din ele in Primul razboi si mai apoi, inca jumate in planurile de urbanism comuniste, mai ca te apuca plinsul… asta-i viata, insa (o expresie tipic romaneasca, ce se aseamana mult cu lehamitea turceasca: asa a vrut Allah…)… macar sa facem un mic inventar a tuturor acestor pierderi, pina nu-i prea tirziu si nu-si mai aduce nimeni aminte de ele… Numai de bine, maestre!… si spor!
ApreciazăApreciază
Draga prietene
Felicitari pentru documentatul articol referitor la DDGS de Tulcea.
Ar fi interesat de aflat cand anume a preluat statul roman proprietatea companiei austriece din Tulcea, si care anume companie s-a instalat in sediul acesteia.
S-ar putea ca aceasta sa fi fost Serviciul Hydraulic Roman, undeva dupa primul razboi mondial.
Nu stiu daca cineva din Tulcea a rascolit resturile de arhiva ramase dupa retragerea armatelor aliate germano-turco-bulgare in prima conflagratie.
Ar merita de completat si detailat istoria acestei frumoase cladiri, astazi disparute.
Cand a fost construita, cine au fost constructorii, ce servicii au existat acolo.
Toate acestea s-ar putea gasi la Viena, in arhivele nationale ale fostului imperiu.
Daca poti ia legatura cu cineva din vecinatate, poate cu prietenii tai din Elvetia.
Povestea merge mai departe ….
ApreciazăApreciază