Tulcea între frig și friguri…

   tulcea vapor inghetat

   Cu multă vreme în urmă, cam în acestă perioadă a anului, soseau la Tulcea primele semne de primăvară… ca și acum :-). În primul rând, se dezgheța Dunărea, care rar se întâmpla an să nu înghețe bocnă, astfel, în 1863, deci acum 150 de ani, frumosul nostru fluviu a înghețat în primele zile ale lui decembrie și a rămas în această stare de agregare fizică timp de 59 de zile, până spre sfârșitul lui februarie. În 1913, acum fix 100 de ani, Dunărea a fost înghețată doar 12 zile, începând cu luna februarie. Dar trebuie să luăm în seamă și ani, cum a fost în 1880, când Dunărea a fost oglindă de gheață timp de 101 zile, până la sfârșitul lunii martie. Continuă lectura

Campania de primăvară (2)…

    IMG_3118

   Abia azi am aflat că ieri, pe data de 20.03.2013, a fost ziua fericirii. Este primul an când se sărbătorește o asemenea zi, la o inițativa ONU. Nu știm cum a fost pe la alții, dar la noi această zi a trecut precum acceleratul printr-o gară mică, adică repede și inutil. Nu același lucru pot să spun despre Școala Gimnazială Nr. 12 unde fericirea este la ea acasă. Continuă lectura

Campania de primăvară (1)…

   DSCN1411

   În data de 20.03.2013, pe la orele prânzului, la Școala Gimnazială Nr. 12 Tulcea, s-a petrecut o nouă lansare de Tulcea, la 1870 – Povestea adevărată a lui Nifon Bălășescu, Ismail Bey și Charles Hartley. Lansare este impropriu spus, având în vedere că este a noua sau a zecea lansare a acestei cărți și nici o navă nu o poți lansa la apă mai mult de o singură dată… doar dacă ești perseverent și vrei neapărat să faci acest lucru 🙂

Continuă lectura

Tulcea, fals cu iz de trădare… pe la 1901

   portul sulina1  

   Poveste noastră începe în ziua de 22 martie, 1901, în gară la Pitești. Un distins domn german cumpără o carte poștală ilustrată cu intenția de a o trimite în Germania. Fire romantică, ce putea să aleagă din zecile de ilustrate românești decât ceva reprezentativ, care îi lega pe nemți și români, Dunărea. În plus, ce putea fi mai interesant decât o imagine cu Sulina, locul unde marele fluviu se vărsa în Marea Neagră, adică un mesaj simplu și frumos, izvoarele Dunării în Germania și sfârșitul acestuia la Sulina, România. Suflet dichisit, alege o carte poștală cu Sulina, în care se vede faleza și mai mulți cetățeni veseli, care salută de la bordul câtorva bărci, probail într-o zi de sărbătoare. Timbrează ilustrata cu o marcă de 10 bani, cu efigia Regelului Carol I, scrie câteva cuvinte cu o caligrafie tipic germană, plină de bucle și cu literele ca niște mici valuri ale Dunării, și o expediază de la oficiul poștal din gara Piteștiului. Pe data de 24 martie, deci numai după două zile, carte poștală ajunge la destinație, la Baden, așa cum reiese din ștampilele aplicate pe spatele acesteia. Elegant, romantic și eficient, am putea spune pentru anul 1901, ba chiar și pentru vremurile noastre. Continuă lectura

Misterul ceasului Bisericii Sf. Gheorghe, din Tulcea…

   biserica sf gheorghe tulcea   Frumoasa biserică tulceană Sf. Gheorghe este cunoscută de tulceni, fie cu denumirea hramului pe care îl poartă, fie ca Biserica bulgărească, fie ca Biserica cu ceas. Unul din motive pentru aceste trei denumiri poate fi acela că Tulcea este un oraș mic, iar tulcenii, din dorința de a-i impresiona pe turiști au dat trei nume aceluiași obiectiv.

   Ca mai toate bisericile din Tulcea, biserica actuală este ridicată pe locul unei foste bisericuțe din lemn, de primii bulgari basarabeni veniți în Tulcea în urma Războiului ruso-turc din 1828-1829. Veniți în Tulcea este impropriu spus, deoarece luptele din acest război au distrus complet Tulcea, aceasta renăscând prin aducerea românilor din satele Beștepe și Prislav (Nufăru), bulgarilor din Basarabia, care s-au adăugat tulcenilor de diferite etnii care erau existau deja: români, ruși, ucraineni, turci, tătari etc. Continuă lectura