Skip to content

Margarette de Tulcea

3 Aprilie 2013

   domnisoara margarette

  În ultimile zile ale lunii februarie 1929, domnișoara Margarette merge pe strada Isaccei, la studioul FOTO-ROYAL, unde își face fotografia pe care o reproducem și noi la începutul acestui articol. În ziua de de 24 februarie, îi oferă această fotografie verișoarei sale Ra(e)tca Dumitra(o)nof, cu următorul text: 24/II/1929, Tulcea. Păstrează acestă fotografie de la verișoara ta cari te iubește cu o pasiune supremă. Cu drag, Margarette. Printr-un devărat miracol, fotografia face o adevărată călătorie în timp și ajunge până în zilele noastre, într-o colecție particulară din Franța, fără să se știe alte detalii, fiind pusă în circulație cu specificația The photography has been made in Tulcha -Romania. There is some writing in Romanian on the back.

   Deci, de aici începe misterul Margarettei de Tulcea. Încercăm să-l deslușim.

   Iarna anului 1929, a fost deosebit de grea la Tulcea. Dunărea a înghețat pe 11 ianuarie și rămas încremenită precum o uriașă oglindă venețiană, până pe 29 martie, adică timp de 78 de zile. În acest răstimp, nici o navă nu a reușit să străbată drumul de la Galați sau Sulina, ținând Tulcea într-o sublimă izolare de aproape 3 luni de zile.

domnisoara margarette tulcea

   Viața în Tulcea într-o asemena perioadă era extrem de plictisitoare, mai ales pentru o tânără domnișoară ca Margarette. Acum, fie vorba între noi, nici în restul anului, orașul nu oferea cine știe ce distracție pentru tineri, dar, cel puțin se putea merge pe faleză și privi alunecarea vapoarelor pe Dunăre, sosirea și plecarea călătorilor de pe navele de pasageri Lloyd Austriaco. Plictistă până în adâncul sufletului, Margarette se hotărăște să rupă ritmul searbăd al scurgerii zilelor tulcene și să-și coloreze puțin viața cu o frumoasă fotografie alb-negru într-un studio foto. Alege cel mai modă studio din oraș, de la cea vreme, FOTO-ROYAL, situat pe strada Isaccei nr. 12, adică Vis-a-vis de hotel Continetal, și își face o fotografie artistică, așa cum apăreau divele epocii pe coperțile revistelor. Trebuie să recunoaștem cu sinceritate și mândrie locală că fotografia este superbă iar Margarette cu nimic mai prejos față de tinerele din orașe ca Paris, Roma sau Viena. Să nu neglijăm nici ținuta elegantă și nici șiragul de perle veritabile, care costau probabil o avere, având în vedere că perelele de cultură încă nu se inventaseră.

   Remarcabilă în toată această poveste este Limba română impecabilă în care este scris textul de pe spatele fotografiei, dovedint că tulceanca noastră avea și o educație aleasă pe lângă un gust desăvârșit în alegerea hainelor și a bijuteriilor. Fragmentul de text …cari te iubește cu o pasiune supremă… ne scufundă însă într-un mister și mai adânc. Fotografia și rândurile scrise par ceva mai mult decât cele ale unei tinere plcitisite dintr-un oraș dunărean încremenit sub iarnă, pare să ascundă un mesaj cifrat către un iubit misterios. Oricât de mult își iubea verișoara, pasiune supremă pare o afirmație ușor exagerată pentru o tânără educată, așa cum a fost cu siguranță Margarette. Tânăra noastră, care nu este exclus să fi făcut parte din comunitatea evreiască a orașului, poate a trimis de fapt această fotografie unui iubit secret, poate din comunitatea românească sau greacă, via verișoara la care face referire, totul fiind de fapt o frumoasă poveste de dragoste, Romeo și Julieta de Tulcea.

   Sau poate nu este vorba decât de o simplă fotografie, din zecile, pe care domnișoarele tulcene și le făceau cadou reciproc, în încercarea de a-și alunga plictisul iernilor Dunării încremenite, visând la ofițeri de marină care să le poarte  departe în Levant, Occident sau chiar America. Poate vom afla!

  Nicolae C. Ariton

22 comentarii leave one →
  1. 25 Iulie 2013 14:25

    Pentru Lenuta Samoschi… Totul este posibil, mai ales la Tulcea…Numai de bine!

  2. 17 Iulie 2013 0:12

    Mie mi se pare ca privirea acestei domnisoare,este coborata undeva in jos,nu prea se confirma cu pasiunea pe care o declara,mai ales verisoarei,cat despre vechimea si originea ei mi se pare interesant!:)

  3. 28 Aprilie 2013 18:43

    Pentru cuvinteinfinite… Mulțumesc pentru apreciere… aceiași pe care o am și eu pentru blogul dvs. http://www.cuvinteinfinite.wordpress.com … Numai de bine!

  4. 21 Aprilie 2013 20:15

    Nicolae , blogul tau este minunat. Iubesc Dunarea, misterele si povestile ei.

  5. 16 Aprilie 2013 12:02

    Pentru Imagine continua… Multumesc pentru reblogged și mă bucur că articolele mele sunt pe gustul dvs…. cât privește fotografia… eu zic că aveți destule :-)… cel puțin la fel de interesante și misterioase, motiv pentru care vă urmăresc cu atenție postările pe http://www.imaginecontinua.wordpress.com … Numai de bine!

  6. 16 Aprilie 2013 11:58

    Pentru d. Maria Dincov…Mă bucur că articolul și-a păstrat frumusețea până în îndepărtata Canadă… mai pregătim și altele… Mulțumesc și numai de bine!

  7. 15 Aprilie 2013 7:43

    Reblogged this on imaginecontinua and commented:
    FATA CU SIRAG DE PERLE ALBE
    Misterioasa, senzuala, rafinata si foarte sic.Asa arata o fata din Tulcea de altadata, in perioada interbelica, pe la 1929.Eleganta cu tunsoare moderna, guler si mansete de blana dar si cu o alunita deasupra buzelor.O fotografie interbelica pe care mi-as dori sa o am in colectia mea de fotografii vechi.Din pacate, Margarette, a trimis-o in alta colectie….

  8. 9 Aprilie 2013 9:25

    Frumoasa fata, frumoasa fotografia, frumoasa povestea !

  9. 7 Aprilie 2013 22:03

    Îl salut pe cel mai priceput în aflarea poveștilor dunărene!… domnu Tatu fiecare intervenție a dvs. este un adevărat regal pentru cititor, motiv pentru care îmi păstrez în continuare ideea de a strânge cândva comentariile dvs. într-un volum… sper că sunteți de acord cu acest lucru… Ca de obicei, precum un chirurg priceput, ați disecat la fix conținutul articolului, în care, și ca mai de obicei, am mai luat-o pe arătură cu imaginația pentru a fi mai spectaculos… Mulțumesc pentru intervenție și pentru reașezarea unor mici adevăruri la locul lor, dar nu pot să nu apreciez și glisarea dvs. spre francofilie, lucru care personal mă încântă foarte tare… Vă urez sănătate maximă și descătușare completă de energii în ale scrisului !

  10. 7 Aprilie 2013 21:56

    D. Alexandru… Ma bucur ca ati rămas un tulcean adevărat și vibrați la articolele de pe misterele dunării… ne vom strădui ca și viitoarele articole să fie la fel de interesante încât să vă ținem într-o vibrație continuă🙂 … Numai de bine!

  11. 6 Aprilie 2013 19:54

    Dragă Alexandrina… ne străduim, în continuare, să găsim povești frumoase și misterioase despre Tulcea noastră dragă… mulțumesc pentru comentariu și… numai de bine!

  12. 6 Aprilie 2013 19:52

    Domnul Paul… mulțumesc pentru comentariu… aveți pe deplin dreptate, am uitat în toată această poveste că studiourile foto ce se respecatu aveau în dotare un adevărat arsenal de butaforie, pe care îl foloseau la fel ca și teatrele, pentru arnajamentul scenei viitoarei fotografii… susțin însă că perlele sunt adevărate, iar cu hainele destul de complicat privind măsura, ultima linie a modei, privind pretențiile unei domnișoare educate, care nu se cădea să facă fotografii cu haine de împrumut într-un oraș așa mic ca Tulcea, unde se afla, probabil totul, în cel mai scurt timp… Ața cum spuneați, fotograful meșter mare… artist până în măduva oaselor… Numai de bine!

  13. 5 Aprilie 2013 11:50

    Doar un simplu comentariu, care s-ar putea sa estompeze un pic imaginația privitorului: costumul, basca, dar mai ales colierul de perle puteau foarte bine sa facă parte din recuzita unui studio foto (mai ales a unuia care se respecta, cum a fost Foto-Royal). Așadar, nu trebuia sa fii fiica vreunui bancher sau investitor de pe vremuri ca sa-ți faci o fotografie decenta. Am apreciat ca fotograful e un profesionist și a cerut clientei sale sa nu se uite la obiectiv.

  14. 5 Aprilie 2013 11:31

    Dra Elena… Mulțumesc pentru sesizare, greșeala a fost remediată, dacă mai sunt și altele nu ezitați să mă anunțați… Privind intriga, nu pot spune decât că în afară de fotografiile originale și cel fel de iarnă a fost la Tulcea în anul repesctiv, restul este o poveste menită să atragă cititorii… mă bucur nespus că ați picat în capcana întinsă… oricum, cu așa fotografie se poate fabula foarte mult🙂 …

  15. Dra Elena :) permalink
    5 Aprilie 2013 8:10

    Daca tot s-au facut referiri la greselile textului si la ortografia drei, cu respect va informez ca s-a mai strecurat o greseala suparatoare si anume „asi” din „în încercarea de ași alunga plictisul”. Va rog corectati-o! Cat priveste „intriga” textului, eu cred ca prea cautati povesti de amor acolo unde nu-i cazul. Daca fotografia a fost daruita verisoarei, prima ipoteza e aceea ca tocmai verisoarei ii fusese destinata. Cuvintele care noua azi ne par usor exagerate aveau alta rezonanta in acele vremuri. In plus, nu e musai ca fiece domnisoara sa viseze la ofiteri albi pe pereti. In general, nici nu e musai ca o domnisoara sa fie indragostita neaparat de un domn (oricat de multa plictiseala ar fi fost in acele timpuri)! Sa retinem asadar doar frumusetea fotografiei si calitatea ei de a provoca la fabulatie privitorul de peste vremuri.

  16. 4 Aprilie 2013 22:01

    S-a reîmpăraaat greșeeeaaallllaaaa… mulțumesc pentru intervenție, scăpase și avea toate șansele să rămână așa… plus că era și ciudată rău…

  17. 4 Aprilie 2013 21:58

    @Petre: îNnic iun ca z! Însăe ra pcăat…😉

  18. Petre permalink
    4 Aprilie 2013 20:46

    Sitamte Lviiu daor aatt ai ramecrat din atirocl ?

  19. 4 Aprilie 2013 20:33

    Poate vom ce?!🙂

  20. Huluba Turlica Alexandrina permalink
    4 Aprilie 2013 14:44

    Adevarat, minunata, poveste draga domnule Ariton,asteptam cu interes altele.Sanatate.

  21. Tatu T. permalink
    4 Aprilie 2013 9:48

    Draga Boierule spiritual de Tulcea
    Frumoasa din fotografie apartinea daca ar fi sa ne luam dupa numele destinatarei mai degraba natiei bulgaresti ori neamului lipovenesc, asa ca am putea exclude natia aleasa din lunga lista a celor care populau la acea data Tulcea.
    Caligrafia indica o domnisoara educata, cat in privinta ortografiei aceasta este caracteristica perioadei cand care era cari, putind banui chiar o descendenta moldava, i-ul inlocuind pe e in multe cazuri in limba vorbita.
    Expresia „pasiune suprema” indica putina pretiozitate, caracteristica domnisoarelor de pension, pension pe care sunt sigur ca frumoasa l-a urmat.
    Acest lucru se vede si din semnatura tinerei.
    Semneaza „Margarette” si nu simplu Margareta!
    Cert este ca Margareta a ajuns la Paris, poate la „Follies bergeres” ori o fi devenit o „curiozitate’ balcanica a cercurilor literar-artistice, a boemei, cafenelelor de pe malurile Senei.
    Era epoca de aur a pictorilor, dansatorilor, poetilor orasului lumina.
    Nu este exclus sa o fi cunoscut-o chiar si pe Gertrude Stein.
    Chipul ei si mai ales prea cunoscuta basca, ofera sprijin asertiunii noastre.
    Minunata poveste!
    Sanatate, iubire si spor la scris.
    Tatu T.

  22. 3 Aprilie 2013 15:06

    Ce-mi place! Atat articolul, cat si subiectul. Acest gen de articol te vrajeste, iar in imaginatia fiecaruia dintre noi, el capata nuante supreme*…..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: