Skip to content

Cândva, fotograf tulcean (1)…

28 Aprilie 2013

2 fata Photographer  Stoino Apanzef Tulcea .Signed 30. 11. 1880

  Tânărul tulcean din fotografie, nici foarte fermecător, nici amețitor de elegant, a avut șansa să devină – lucru la care probabil nu s-a gândit nici o clipă – personajul celei mai vechi fotografii făcute într-un studio (atelier) foto tulcean. Cel puțin până la această dată.

  Puținătatea fotografiilor cu Tulcea și tulcenii de altădată are mai multe cauze, una din ele fiind migrația comunităților tulcene, în urma războaielor sau condițiilor economice, astăzi apărând câte o fotografie răzleață din colecții din Israel, Statele Unite sau Bulgaria, semn că emigranții tulceni și-au purtat în gematanele cu câteva lucruri și fotografii dragi cu orașul în care au trăit. O altă cauză este faptul că în perioada care ne interesează pe noi, în jurul anilor 1870, tehnica fotografică era la primii pași. Inventată prin 1839, de un francez, fotografia se numea inițial daguerréotype, după numele său, și este o ciudățenie chiar și pentru vremurile noastre. Ca suport se foloseau plăcile de oțel, tratate chimic pentru de a deveni fotosensibile, fotografia fiind o operațiune care dura în medie câteva ore de expunere. Principalul inconveninet era însă acela că în timp, aceste fotografii se degradau în contact cu lumina și aerul. Până când fotografii și clienții lor s-au dumirit despre această problemă tehnică, era deja prea târziu și majoritatea acetor imagini s-au pierdut. Deci, chiar dacă imagini din Tulcea au fost inmortalizate cu ajutorul acestei tehnici, șansele de supraviețuire în timp, undeva printr-o colecție particulară, sunt ca și inexistente. După aproximativ 1850, tehnica a progresat, și a fost inventat negativul, care se executa pe o placă de sticlă, care prin suprapunere pe o hârtie, la rândul ei fotosensibilă, se obținea fotografia sau fotografiile. Era deja un pas mare în domeniu, doar că plăcile de sticlă erau dificil de transportat și cel mai mic accident le putea transforma în cioburi inutilizabile. Cu toate aceste inconveninete, tehnica fotografiei folosind negativele din sticlă s-a dezvoltat în continuare și primele studiouri fotografice tulcene au folosit această tehnologie pentru a-i fotografia pe tulceni. Dacă pentru realizarea unui portret sau unei fotografii de familie, lucrurile erau relativ simple de realizat în încăperile atelierului fotografic, cu toate că electricitatea avea să fie introdusă în Tulcea abia din 1912. Cu fotografierea în exterior, lucrurile erau mult mai complicate, având în vedere că fotograful trebuia să transporte aparatul (care cântărea câteva kilograme bune) trepiedul și, cu foarte mare grijă, casetele cu plăcile de sticlă, ferite de lumină și senisibile la orice șoc. Abia prin 1890, avea să se inventeze celuloidul ca suport negativ flexibil și fotografia să intre cu adevărat în viața oamenilor.

  Din căutările pe care le-am făcut și luând în considerație înscrisurile făcute pe spatele unora dintre fotografii, am încercat să stabilim o ierarhie cronologică a fotografilor tulceni. Ordinea funcționării temporale a acestor fotografi este destul de strânsă, ținând cont de anii înscrișii pe aceste fotografii. Astfel, am reușit să stabilim, cel puțin până la această dată, că primul fotograf care a activat cu un cabinet (atelier) fotografic în orașul nostru a fost Stoino Apanzef, de la care a reușit să străbată în timp, din nefericire, doar o singură fotografie. Aceasta este portretul tânărului, cu care începe acest articol, și pe spatele căruia este scrisă data 30 noiembrie1880. Din colecția de fotografii de studio tulcene, aceasta este cea mai veche, cu specificația că acest clasament poate fi oricând modificat în funcție de noi decoperiri, chiar fotografia lui Soino Apanzef intrând relativ curând în această colecție și în lupta pentru primul loc. Nu știm absolut nimic despre tânărul bărbat din fotografie, poate doar unul din cititorii noștri, cunoscător de limba bulgară (sau rusă) să ne ajute și să descifreze cele câteva cuvinte scrise, care par a fi o dedicație.

  Și mai discret se dovedeșe a fi fotograful Stoino Apanzef, care în sigla studioului său fotografic apare doar numele său și al orașului, Tultscha, respectând dulcea derigolndă din ortografia numelului frumosului nostru oraș, care zeci de ani a fost numit în fel și chip. Nimic despre adresă, aceasta probabil și pentru faptul că era singurul fotograf din Tulcea. Sau poate fiind la doar doi ani de la plecare turcilor și trecerea Tulcei în admistrare românească, schimbările de nume de străzi, pe lângă toate celelalte transformări sociale, erau mai mult decât bulversate. Reținem însă frumusețea arabescurilor care încadrează numele artistului și a orașului.

Cam atât despre primul fotograf tulcean, Stoino Apanzef, despre care nici măcar nu putem garanta că a fost primul proprietar de studio foto din Tulcea, sau doar a avut șansa ca una din fotografiile sale să se rătăcească prin timp și să ajungă în zilele noastre, ca cea mai veche, dar să  arunce un mister și mai mare peste lumea minunată a artiștilor luminilor și umbrelor tulcene de acum aproape 150 de ani.

2 spate Photographer  Stoino Apanzef Tulcea .Signed 30. 11. 1880

  1. portretul tânărului tulcean. realizat de fotograful Stoino Apanzef, cea mai veche fotografie a unui tulcean, realizată într-un studio (atelier) foto din Tulcea.

  2. spatele fotografiei portret a tânărului tulcean, pe care apare sigla studioului Stoino Apanzef, cu denumirea orașului, Tultscha și înscrisul datrei 30 noiembrie 1880.

  Nicolae C. Ariton

Anunțuri
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: