Skip to content

Monumentul din curtea Bisericii Sf. Nicolae, Tulcea – secretul dezlegat (2)

23 Mai 2013

   tulcea biserica sf. nicolae inedit   După încă un război, cel al Crimeei, din anii 1853-1856, Tulcea pur și simplu înflorește, după stabilirea pe malurile Dunării tulcene a Serviciului tehnic a Comisie Europene a Dunării. Acest eveniment însemna foarte multe locuri de muncă, comerț și interese politice, care aveau să transforme Tulcea într-un oraș plin de importanță. Sub aceste auspicii, comunitatea română din Tulcea se hotărăște să construiască o biserică trainică și frumoasă, din piatră, așa cum aveau deja grecii și bulgarii tulceni. În demersul lor sunt ajutați de către guvernatorul otman al sangeacului Tulcei, mutesariful Ahmed Rezim Pașa, care face demersurile la Constantinopol pentru obținerea iradelei (act de autorizație otomană) de construire a unei biserici cu turle, lucru nemaivăzut în Imperiul Otoman, unde erau interzise clopotele și biserici mai înalte ca geamiile. Prin 1867, Biserica Sf. Nicolae este aproape gata, lucrările mergând însă din ce în ce mai greu, din cauza lipsei banilor, Comisia Europeană a Dunării retrăgându-și Serviciul tehnic de la Tulcea. Probleme și mai mari apar pentru frumoasa biserică Sf. Nicolae, construită în stil bizantin (spre deosebire de bisericile Grecească și Bulgară, realizate în stil grec), începând cu 1870. În acest an, biserica bulgară se desprinde de Patriarhia de la Constantinopol în Exarhatul Bulgar (biserica bulgară autocefală), românii tulceni ajungând miza unui adevărat război politico-religios purtat de mitropolitul grec, Dionisie și cel bulgar, Grigorie, care și-i doreau sub tutela lor, cu biserică cu tot. Lupta dintre cele două bisericii reușește să dezbine comunitatea românească și să se ajungă chiar la acte de violență. În aceste condiții, guvernatorul otoman (valiul) al Provinciei Dunării (Tuna Vilayet) ordonă închiderea bisercii, în 1872, acțiune făcută fără aprobarea mutesarifului Tulcei, din acea vreme, Ismail Pașa, care nu era de acord cu acest lucru.

   Cel mai dramatic moment din istoria bisericii Sf. Nicolae se petrece însă în 8 noiembrie 1877, în plin Război de Independență. Turcii plecaseră în grabă, conducerea orașului fiind preluată de către ruși, guvernator fiind numit fostul consul rus la Tulcea, Beloțercovici. Acesta se încăpățâna să facă hatârul bisercii bulgare și să păstreze ușile bisericii Sf. Nicolae încuiate, cu toate că trecuseră mai bine de 5 ani de când turcii le sigilaseră. Comunitatea română, în frunte cu mitropolitul grec Nichifor de Carpat, pune la cale cel mai dramatic scenariu în care a fost implicată Tulcea vreodată. Astfel, fără știrea celorlalte comunități, Nichifor de Carpat, urmat de o mulțime de români, rup sigiilile ușilor încuiate ale Bisericii Sf. Nicolae și desfășoară slujba religioasă în incinta acesteia, în acest timp, un grup de tulceni vajnici, doboară cu topoarele bisericuța de lemn, într-un gest disperat menit a-l convinge pe guvernatorul rus că biserica cea mare este singura biserică a românilor. În foarte scurt timp, acesta este informat de gestul făcut de românii conduși de Nichifor de Carpat, și își face apariția val-vârtej, în fruntea a câțiva zeci de ofițeri și soldați ruși, poruncind ca toată lumea să părăsească biserica. Nichifor de Carpat îi răspunde cu o energie nebănuită pentru cei 70 de ani ai săi, arătându-i guvernatorului icoana Sfinților Apostoli, spunându-i: Sfântul Apostol Petru este cel care mi-a dat cheile să deschid ușile bisericii! Apoi, cu un gest plin de autoritate, l-a invitat pe Belțercovici și ofițerii săi să părăsească biserica pentru a îngădui continuarea Sfintei Liturghii. Guvernatorul rus s-a retras, obligat de mulțimea de români amenințători. De atunci, biserica Sf. Nicolae a mai fost închisă doar cu ocazia lucrărilor de construcție și reparații.

   Astfel, am dezelegat misterul monumentului din curtea Bisericii Sf. Nicolae, din Tulcea, care marchează existența primei biserici românești, în acest loc, dar și desfășurarea unor evenimente atât de dramatice în toamna anului 1878.

   Povestea Bisericii Sf. Nicolae este mult mai bogată pentru a putea fi curpinsă în acest mic articol, motiv pentru care toate evenimentele din acea perioadă, precum și alte întâmplări, la fel de interesante petrecute în frumosul nostru oraș, veți putea citi în cartea ce va apare în luna iulie 2013: Tulcea la 1870 – Nemaipomentele întâmplări trăite de Nichifor de Carpat și Said Pașa.

1

  1. imaginea de la începutul articolului este o fotografie a Bisericii Sf. Nicolae, din anii 1900;

  2. imaginea de la sfârșitul articolului este monumentul ridicat în amintirea bisericuței de lemn, construită în acest loc de românii din satul Beștepe, în anii 1830, precum și în memoria dramaticilor evenimente din toamna anului 1878.

   Nicolae C. Ariton

3 comentarii leave one →
  1. 4 Iunie 2013 9:47

    Pentru Alexandrina Turlica Huluba… Multumesc, ne straduim…

  2. Huluba Turlica Alexandrina permalink
    27 Mai 2013 11:17

    Bravo,imi place,la mai multe.

Trackbacks

  1. AMPRENTE SI AMINTIRI(20) | imaginecontinua

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: