Skip to content

Hora pe deal… sau Dealul Hora

3 Iunie 2013

   dans turcesc

   Titlul acestui articol este destul de ambiguu, având în vedere că trei sferturi din Tulcea este situată pe dealuri. De fapt, astăzi încercăm să discutăm despre Dealul Monumentului și să mai dezlegăm un mic mister despre orașul nostru drag. De-a lungul timpului, cel puțin în ultimii 200 de ani, dealul pe care se află astăzi Monumentul de Independență s-a numit Dealul Monumentului, Dealul Morilor (datorită morilor de vânt care erau construite pe el) sau Colnicul Hora (Horea). Astăzi vom încerca să aducem lămuriri despre ultima titulatură, dacă este corect Hora sau Horea, având în vedere că și eu am picat la un moment dat în această capcană lexicală. Dar să purcedem cu începutul.

   Dealul Monumentului poate fi considerat punctul de referință a Tulcei, deoarece încă de pe vreme romanilor aici s-a construit o cetate puternică, menită să apere această parte a Imperiului Roman. Bineînțeles, că este vorba despre celebra Aegyssus. Nu știm însă ce nume purta colnicul nostru în acea perioadă, cum nici în prima parte a ocupației otomane, începând cu anii 1500. Cu timpul, însă, în jurul cetății se formează și o comunitate, așa cum se întâmpla peste tot, locuitorii deservind soldații garnizoanei cu diferite servicii, iar aceștia apărându-i de răufăcători. Lucrurile se complicau pe timp de război, când și populația civilă aciuită în jurul fortului, suferea din cauza luptelor purtate. Oricum, printr-un registru vamal din 1506, cetatea și localitate de lângă ea apar cu denumirea de Tulcsa, fiind prima referire scrisă despre orașul nostru, cu o ortografie relativ asemănătoare, dar înconjurată de misterul încă neelucidat al provenienței acestui nume. De la această istorie până la denumirea Colnicul Hora, distanța este însă destul de mare. În primul rând, denumirea corectă este Hora, de la horă, cea de Horea, provenind de la legătura cu vestitul răsculat Horea, din numai puțin celebrul triumvirat Horea, Cloșca și Crișan, fiind greșită, cu toate că în perioada comunistă, autoritățile s-au complăcut în această situație, deoarece denumirea de Horea a dealului pe care se afla Monumentul de Independență, era mult mai impozantă.

   Adevărul este însă că denumirea colnicului vine din turcă, Hora-Tepe, adică Dealul horei, legat de faptul că în zilele de sărbătoare, comunitatea otomană, care îți stabilise mahalaua în această zonă, organiza aici hore specifice etniei. Cu trecerea timpului, o dată cu strămutarea populațiilor, în urma războaielor, zona Colnicului a devenit locuită preponderent de românii din satul Prislav (Nufărul), care au continuat tradiția de a organiza jocurile de sărbători în același loc, situat undeva în partea de jos a dealului, în dreapta, la aproximativ 200 de metri de la intrarea în parcul actual al Monumentului de Independență.

   O dată cu extinderea orașului și cu construirea Monumentului de Independență, obiceiul desfășurării sărbătorilor dansante la poalele Colnicului s-a diminuat, apărând și alte zone similare. Cu toate acestea, oficialitățile au construit un foișor pentru fanfară sau orchestră, semn că obiceiul de a dansa, sau cel puțin de a asculta muzică, a persistat multă vreme.

   Privind etimologia cuvântului Hora, în dicționare el apare, la prima vedere, ca provenind din limba bulgară, la un studiu mai atent se poate descoperi că el provine din limba turcă, cu aceiași fonetică și în limba greacă, sârbă sau maghiară. În concluzie, Monumentul de Independență a Tulcei este construit pe Colnicul Hora, numele dealului, care este mai mult decât un simbol al orașului, provenind de la obiceiul localnicilor de a organiza serbări dansante la baza lui.

tulcea 1920

ROMANIA - AK139513 Tulcea - Monumentul comemorativ cu Pacul

   1. Prima imagine din articol este un dans (hora) turcească dintr-un sat din Dobrogea, asemănător celor organizate cândva pe Dealul Monumentului.

   2. Prima imagine, de jos, este o vedere panormaică a orașului Tulcea, prin anii 1900… în stânga se poate vedea foișorul în care cânta fanfara, orchestra sau lăutarii, precum și locul pentru dans.

   3. A doua imagine, de jos, prezintă Monumentul de Independență, dar în prim plan se află foișorul și terenul pentru desfășurarea horei.

   Nicolae C. Ariton

6 comentarii leave one →
  1. 25 Iulie 2013 14:22

    Pentru d. Filon Aurel… Privind marmura si granitul rosu, mai exista in Tulcea citeva locuri cu asa ceva, strada gloriei, cu borduri si ceva fragmente de trotuar si in fata bisercii Sf. Nicolae, plus trotuarul din jur, pavat cu placi de granit sau marmura de culoare roscata, cu nervuri albe… din cite am citi pina acum, fara sa fiu un specialist, Tulcea a avut o cariera de marmura rosie, dar care s-a epuizat, de asemenea, la Turcoaia a fost o vina de granit rosu, foarte apreciat in toata tara, dar care, de asemenea, s-a epuizat… a mai rama sa stabilim exact ce fel de piatra este si de unde provine… cu toate ca ar mai fi multe de spus… Numai de bine!

  2. 17 Iulie 2013 2:36

    D-l Nicolae ma bagati in ceata.Ma intereseaza subiectul marmurei rosii de Tulcea sau al granitului rosu de TurcoaiaSpuneti mai multe despre subiect.

  3. 26 Iunie 2013 13:32

    Pentru domnul Vasile Dumitru… Frumos spus că Dobrogea este un minicontinent! Piatra de care spuneti se afla si pe strada Gloriei si pe trotuarul din jurul bisericii Sf. Nicolae și chiar mi-am propus sa scriu un articol, doar ca nu stiu daca este marmura rosie de Tulcea, sau granit rosu de Turcoaia, sau altceva… Numai de bine!

  4. 19 Iunie 2013 6:55

    Jos palaria pentru privirea de ansamblu asupra orasului si imprejurimilor… Pe mine m-au fascinat SI detaliile, sunt curios cati au remarcat colilia care imbraca acea colina, sau cati au mers cu privirea in jos pe strada Mahmudiei (si nu e singura!), sa vada sparturile de marmura rosie cu care a au fost pavate trotuarele, sau ceata care se aduna pe varfurile dealurilor Bestepe, creind un peisaj montan, sau picioarele goale ale preotilor de la biserica ruseasca…
    De cate ori am avut ocazia, am spus ca Dobrogea este un minicontinent, are caracteristici care il personalizeaza fata de „restul lumii”!

  5. 4 Iunie 2013 9:46

    Pentru Gabriela… ma bucur ca mi-ati confirmat faptul ca hora vine din turca, cind aproape toata lumea sustine ca provine din alte limbi, considerate, probabil, mai elegante…

  6. 3 Iunie 2013 17:28

    Cuvantul hora vine din limba turca, la fel ca si dansul, pe care acum, folcloristii spun ca e de origine sarba.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: