Skip to content

Tragicul destin al unui sculptor călătorind spre Tulcea…

14 Iulie 2013

   La sfârșitul lunii octombrie 1898, sculptorul Georgio Vasilesco pleacă din Veneția, spre România. Scopul călătoriei era de a ajunge la Tulcea, pentru a participa personal la așezarea arhitectonică a Monumentului de Independență din acest oraș. Nu se cunosc prea multe detalii despre această călătorie, doar faptul că în drumul spre București, sculptorul contactează o răceală puternică. Este internat la spitalul Colțea din București, unde, cu toate eforturile medicilor, se stinge din viață în data de 11 noiembrie, la vârsta de doar 34 de ani. Este înmormântat în Cimitirul Șerabn Vodă din București.

ARP_7300200_2-73   Georgio Vasilesco era, de fapt, românul George Vasilescu, care își adaptase numele la cerințele italiene, pentru a primi mai ușor comenzi la Veneția, acolo unde făcuse Academia de Arte Frumoase și se stabilise ca sculptor. Se născuse în localitatea Goiești, județul Dolj, în 1864, urmând Școala de Arte și Meserii din Craiova, unde a și avut un atelier de sculptură pentru câțiva ani.

  Georgio Vasilesco/George Vasilescu este sculptorul româno-venețian, care în anul 1897 primește de la oficialitățile tulcene – probabil în urma unei licitații publice -, comanda de a realiza Monumentul de Independență de pe colnicul Hora. Trecuseră aproape 20 de ani de când se pusese piatra de temelie a acestui monument, de către Regele Carol I, în octombrie 1878, în acest loc, care s-ar părea că îi plăcuse, personal, în mod deosebit. Nu trebuie uitat însă cu nici un chip prefectul Tulcei, Ion Nenițescu, poet și patriot, cu suflet de adevărat român, care numai într-un an de zile (este numit prefect al județului Tulcea în anul 1896) reușește să-i mobilizeze pe tulceni în strângerea banilor pentru construirea monumentului, activitate ce tărăgăna încă de la depunerea pietrei de temelie. Astfel, ca președinte al Ligii pentru propășirea Dobrogei, reușește, printr-un dinamism neobișnuit pe plaiurile tulcene, să colecteze 90 de mii de lei, față de cei 30 de mii de lei, strânși în perioada 1878-1896. Monumentul avea să coste 110 mii lei.

   În anul 1897, Georgio Vasilesco/George Vasilescu fusese la Tulcea și stabilise cu oficialitățile tulcene, în mod special, cu Ion Nenițescu (erou al Războiului de Independență), planurile de realizare a monumentului. Scopul călătoriei la Tulcea, din luna octombrie 1898, era fixarea obeliscului, înalt de 22 de metri, ca o primă parte a impozantei construcții artistice, urmând complicata realizare a celor două statui, ce flancau acest obelisc. Din nefericire, așa cum spuneam la începutul acestui articol, sculptorul se stinge din viață în urma unei răceli puternice în timpul călătoriei spre București ( unele surse afirmă că ar fi murit de tifos), lăsându-i complet dezorientați pe oficialii tulceni, privind soarta monumentului. Lucrurile aveau să reintre pe un făgaș normal, prin preluarea lucrărilor de către sculptorul Constantin Bălăcescu, un discipol al lui Georgio Vasilesco/George Vasilescu, cu toate că era doar cu un an mai tânăr (născut în 1865). Într-un interval de câțiva ani, cele două statui, dorobanțul și vulturul, sunt realizate în Italia, așa cum proiectase Georgio Vasilescu. Dezvelirea mărețului monument avea să se facă în data de 2 mai 1904, tot de Regele Carol I. Din nefericire, cei doi bărbați care au contribuit cel mai mult la realizarea lui, nu mai erau în viață. Georgio Vasilesco se stinsese, răpus de boală, la doar 34 de ani, în anul 1898, iar Ion Nenițescu, răpus fulgerător de un anevrism, la doar 47 de ani, în anul 1901, când se pregătea să înceapă a al doilea mandat ca prefect al Tulcei. Cinste lor!

   Nicolae C. Ariton

   1. prima imagine, stânga-sus, este o sculptură, turnată în bronz, intitulată Rodica și realizată de Georgio Vasilescu în 1896, la Veneția.  

   2. a doua imagine, este o fotografie a Monumentului de Independență, din Tulcea, realizat de Georgio Vasilescu (neterminat), ofițerii sunt din Regimentul 33, care avea cazarmă la Tulcea.

   3. a treia imagine este o fotografie a Monumentului Vânătorilor, din Ploiești, realizat Georgio Vasilescu în 1898.

    P.S. – Nici de data aceasta, șansa nu ne-a surâs: nu am reușit să descoperim nici o imagine a lui Georgio Vasilescu, motiv pentru care apelăm la cititorii noștri să ne ajute cu o fotografie, desen… orice, a nefericitului sculptor.

monument5739667333_c7d46c4e14_o

Anunțuri
5 comentarii leave one →
  1. 22 August 2013 13:00

    Pentru Van Kiparos… Nu sunteți deloc răutăcios, ci doar atent și sincer, motiv de apreciere din partea noastră. Și mie mi-a sunat puțintel aiurea boala de tifos, dar mi se părea așa, mai elegant… în concluzie, facem modificarea de rigoare, cu mulțumirile conexe. Numai de bine!

  2. van kiparos permalink
    21 August 2013 13:12

    Nu vreau sa fiu rautacios , dar „boala de tifos” nu suna deloc bine. Cred ca era suficienta mentiunea : ..”a murit de tifos „

  3. 25 Iulie 2013 14:24

    Pentru Savedanube… Multumesc pentru link… poate gasim si o fotografie cu sculptorul!…

  4. savedanube permalink
    22 Iulie 2013 18:19

    http://clasate.cimec.ro/detaliu.asp?k=0E0CFB05DB7248FD95AE12184712D791

  5. ORTODOX permalink
    20 Iulie 2013 12:45

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: