Skip to content

Carte poștală ilustrată, de la familia Avramide… pe la 1909

8 August 2013

casa avramide

   Indiscutabil, cea mai apreciată clădire din Tulcea este casa Avramide. Și în zilele noastre  (mai ales, după reabilitare) dar și acum 100 de ani. Construită la sfârșitul anilor 1890 de prosperul am de afaceri, greco-albanez, Alexe (Alexandru) Avramide, cu meșteri italieni, încă din acea perioadă a reușit să stârnească admirația și, probabil, invidia tulcenilor. De fapt, acesta a fost și scopul realizării frumoasei case, A. A. dorind să arate concitadinilor că este un om de afaceri de anvergură, unul din cei mai potenți de pe malurile Dunării, armator, comersant cu grâne și cherestea, proprietar de fabrici de cherestea, mori și întinse proprietăți agricole.

   Pe la 1900, tulcenii făceau plimbări lungi pe strada Sf. Nicolae (actualmente Progresului), pentru a vedea frumoasa casă. Moartea lui Alexe Avramide, în 1941, a constituit motivul unui adevărat pelerinaj a întregii urbe la locuința acestuia, mulți dintre cei veniți fiind mai mult decât curioși să vadă interiorul celebrei clădiri.

   Cu toate că în spatele unei clădiri de o asemenea prestanță, stă aproape întotdeauna o poveste pe măsura acesteia (motiv pentru un articol viitor pe misterele dunării), scopul articolului de astăzi este un lucru absolut banal, la prima vedere, o ilustrată. Dar dacă expeditorul este chiar familia Avramide, atunci povestea poate deveni interesantă, mai ales dacă aceasta se întâmpla în anul 1909.

felicitare de la familia avramide, 1909 probabil, fata

   În preajma sărbătorii Sfântului Gheorghe, familia Avramide trimite o carte poștală felicitare lui Georgi N. Sotiriu, domiciliat în București, pe strada Mihai Vodă, nr. 22. De aici, lucrurile se complică privind identitatea acestei cărți poștale, pentru că scrisul, destul de ilizibil, se încheie cu semnătura Avramid și nu Avramide, chiar și litera d finală fiind destul de aproximativă. În demersul nostru în susținerea ipotezei că este un document care aparține familiei Avramide, este faptul că în cadrul familiei se vorbea mai mult limba greacă, cu particularitățile specifice, astfel Sfântul Gheorghe devine Giorgi, ca și numele destinatarului, iar București se transformă într-un Bucuresci aproximativ. Un alt motiv care întărește prezumția noastră privind identitatea acestei cărți poștale este numele destinatarului, Georgi N. Sotiriu, nimeni altul decât (fiul?) asociatului în afacerea Fabricii de cherestea Avramide-Sotiriu (până în 1908, când Avramide a devenit unicul ei proprietar). Luând în considerare aceste două elemente, suntem convinși să afirmăm cu tărie că această ilustrată aparține familiei tulcene Avramide.

  Al treilea element, care susține identitatea ilustratei este faptul că aceasta a fost trimisă din Tulcea, în anul 1909, conform ștampilei, destul de ștearsă, din partea de sus, care se poate distinge însă Tulcea-Galați și anul. Dacă pentru o carte poștală trimisă la București, vi se pare un traseu ciudat pe la Galați, explicația este aceea că Tulcea la 1909 încă nu avea cale ferată, motiv pentru care scrisorile plecau cu poșta fluvială, până la Galați, iar de aici cu trenul, spre destinatari.

felicitare de la familia avramide, 1909 probabil

   Cartea poștală prezentată azi nu este o descoperire epocală, ea reprezintă însă un document inedit privind familia Avramide și o picătură în plus adăugată micului izvor de informații despre istoria Tulcei.

   Nicolae C. Ariton

  P.S. – Informațiile despre Casa Avramide  au fost preulate de pe blogul prietenului nostru Tudor Miu Vișan,

            http://www.amintiridincarton.wordpress.com/2012/06/18/capitolul-i-avramide

   1. Prima imagine, de sus, este o ilustrată cu Casa Avramide, pe la 1910, probabil;

   2. A doua imagine, este spatele cărții poștale ilustrate, trimisă de familia Avramide domnului Giorgi N. Sotiriu, se poate vedea semnătura și ștampila cu Tulcea-Galați, anul 1909;

   3. A trei imagine este fața ilustratei în discuție.

6 comentarii leave one →
  1. 22 August 2013 12:57

    Pentru Tudor Viușan Miu… Cu aceleași scuze, de rigoare, obișnuite și repetate de fiecare dată… încă o dată, iertare pentru reacțiile târzii în ale scrisului, dar după cum vă ziceam, suntem mai spre Orient, la care se adaugă și o căldură canibalică, ce ne papă toate energiile… articolele postate între timp, erau deja scrise și planficate pe timerul de la wordpress… iar pentru domnul Tatu era o obligație ce nu suporta amânare. În concluzie, nu am uitat de promisiune… Într-un mic gest de sinceritate, am făcut modificarea de text propusă în mail, motiv pentru care vă mulțumesc încă o dată. Cu speranța că sunteți în mijlocul unei vacanțe extrem de agreabile, vă urez zile plăcute, în continuare!

  2. 11 August 2013 11:55

    „Mă gândesc dacă este vre-o legătură între acestea [….]” -> Conform unor informaţii aflate de curând (din studiul Ligiei Dima şi a lui Daniel Flaut), Alexe Avramide s-a născut în 1857, în Grecia (pe atunci, sub stăpânire otomană). A venit la Tulcea pe când avea 15 ani (prin 1872). Iniţial, s-a angajat la un han, a devenit după câţiva ani proprietarul său, iar celelalte afaceri (fabrica de cherestea, moara, fabrica de fină şi ulei etc) au venit mai târziu. Astfel, Avramide nu era în Dobrogea când s-a vândut gaterul. Dar poate fi o legătură cu altceva, poate altă fabrică… (dvs. o veţi găsi cu siguranţă!).
    V-am trimis pe mail un printscreen prin Google Maps cu locul unde se afla cândva fabrica Avramide (am depistat-o cu ajutorul mamei).

    Nu ştiu cât sunt de riguros. Dvs., în schimb (contrar modestei auto-aprecieri) vă documentaţi foarte amănunţit şi precis. De aceea v-am scris imediat ce mi-a venit în gând ideea că greşisem: n-am vrut să vă compromit🙂
    Cât despre „întârziere”…. lucrurile or merge mai încet, dar sigur🙂
    Numai bine!

  3. 11 August 2013 11:17

    Pentru Tudor Vișan Miu… Bine primit mailul și voi face modificările de rigoare. Apreciez la dvs. spiritul riguros de lucru cu informațiile… Felicitări!… Personal sunt mult mai superficial… Privind povestea fabricii de cherestea Avramide, am găsit o informație privind vânzarea gaterului mecanic construit de Comisia Europeană a Dunării, prin 1858, vândut în 1867…Mă gândesc dacă este vre-o legătură între acestea… Numai de bine și nu am uitat promisiunea făcută, nu uitați însă că Tulcea este mai spre orient și lucrurile merg mai încet🙂 …

  4. 11 August 2013 11:09

    Pentru Tudor Vișan Miu… Scuze pentru răspunsul târziu (nu că ar fi pentru prima dată)… Cu siguranță că aveți dreptate privind adresantul cărții poștale trimise de familia Avramide… Numai de bine!

  5. 10 August 2013 11:00

    V-am trimis un mail. Probabil am greşit când am presupus că au existat două fabrici de cherestea. Probabil a fost doar una, cu mai multe denumiri (de-a lungul timpului): „Avramide-Sotiriu” (1897-1908), „Alexe Avramide” (1908-1926), „Adrian Avramide” (1926-1946), „Avramide-Cleper” (1946-1948).

  6. 9 August 2013 17:05

    Georgi N. Sotiriu poate se poate să fie fiul lui Naum Sotiriu, care a cumpărat împreună cu Avramide (în 1897) fabrica de cherestea de la Ivanof [cf.Dr.V.H.Baumann]. „N” poate veni de la numele tatălui.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: