Skip to content

Crudul adevăr despre articolul „Frecatul mentei la tulceni, pe la 1870”

11 Octombrie 2013

    În urmă cu ceva timp, mai precis pe 28 octombrie 2012, am publicat pe misterele dunarii un articol intitulat „Frecatul mentei la tulceni, pe la 1870”, fără să mă gândesc nici o clipă la posibilitatea că acesta va deveni, într-un fel, cel mai celebru text personal. La momentul respectiv, aflat într-o mică lipsă de idei, am purces la scrierea unui articol în care să explic cititorilor blogului proveniența celebrei expresii. Aceasta, după ce am observat că nu există absolut nici o referire, cu toate că este extrem de uzitată, ba chiar am aflat și despre existența unei organizații intitulată Academia de frecat menta, printre altele.  La data publicării, articolul a avut o audiență obișnuită, pentru ca, deodată, la începutul verii, aceasta să crească exponențial, datorită distribuției pe pe Facebook și preluării de numeroase alte bloguri, cu citarea sursei.

     Totul a fost interesant până când, din distribuție în distribuție, articolul a fost ușor modificat și puțin scurtat, apărând pe diferite bloguri ca o informație de sine stătoare, autorul dispărând în nenatul on-line. Acest lucru nu mă deranjează extrem de tare, având în vedere că scopul blogului misterele dunarii este de a atrage cititori pentru cărțile publicate în seria Tulcea, la 1870 și Misterele Dunării, dar încep să am o mică problemă de conștiință pentru că acest articol este jumătate adevăr, jumătate mistificare literară (ca să nu zic minciună). Pe scurt, articolul explică că expresia menționată provine din familiile grecești stabilite, de-a lungul timpului, pe teritoriul actualei României, inclusiv la Tulcea și unde exista obiceiul ca masa pe care se servea prânzul să fie frecată cu frunze de mentă, pentru miros plăcut, un obicei venit din antichitate. Aceasta este partea corectă. Unii slujitori de casă, mai leneși, profitau de acest lucru și îți făceau de lucru, ore în șir, frecând masa cu mentă, pentru a scăpa de alte munci mai grele, de aici provenind expresia a freca menta cu înțelesul de chiul de la muncă. Aceasta este mistificarea literară, deoarece nu am nici o dovadă în acest sens. Construcția literară propusă este una logică și pare plauzibilă, dar în lipsa confirmării acesteia, se reduce la o simplă ipoteză.

    Acum, după ce am spus adevărul, mă simt nițel mai liniștit, problema mistificării fiind preluată de cei care și-au însușit articolul, adăugând doar că obiceiul frecatului mesei cu mentă a fost adus la noi de fanarioți (o gogomănie) și-și sfârșesc, în general, articolul cu fraza „obiceiul a dispărut, povestea (expresia) a rămas…”. Oare?

    Pentru a dovedi că suntem un blog cu preocupări serioase, săptămâna viitoare vom publica un articol literar-științific despre originea expresiei a freca mangalu și mici completări la frecatul mentei. Pe bune!

     Nicolae C. Ariton

 

3 comentarii leave one →
  1. 17 Octombrie 2013 12:35

    Pentru Dunare http://www.mihaipetru.wordpress.com … Misiune indeplinita, articoul cu frecatul mangalului a fost publicat… acum cautam despre taiatul frunzei la caini :-)… multumesc pentru interes!

  2. 14 Octombrie 2013 12:13

    oare „taiatul frunzei la caini” are in spate si altceva decat ilustrarea unei activitati inutile?😀
    Pana una-alta, astept cuminte povestea „frecatului de mangal”🙂

Trackbacks

  1. „A freca menta” | e-Bibliotheca septentrionalis

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: