Skip to content

Șofând voios pe caldarâmul străzii Gloriei, TL, RO …

10 Noiembrie 2013

     1   Spre nefericirea șoferilor tulceni și a mașinuțelor lor, strada Gloriei, care leagă centrul orașului cu Monumentul de Independență, de pe Colnicul Hora, va rămâne neasfaltată încă mulți ani de acum încolo.  Acest lucru va  atrage mânia civică și șofericească a multor tulceni, care nu înțeleg de ce trebuie să le sune apa în cap și automobilele să se desfacă în două, când circulă pe strada Gloriei, pe pavajul din piatră cubică, când s-a inventat netedul și frumosul asfalt.

    Motivul este acela că strada cu pricina a fost declarată monument istoric, suficient pentru ca nimeni să nu îndrăznească să acopere caldarâmul (denumirea turcească a pavajului din piatră, kaldirim tr.) alcătuit din cuburi de granit, cu smoală fierbinte și neagră, care emană arome atât de puternice pe timp de vară. Dar să urmărim poveste străzii Gloriei, varianta scurtă. Știm că strada care face legătura dintre centrul orașului și Colnicul Hora a existat de foarte mulți ani, dar nu sub forma  actuală și nici denumirea pe care o cunoaștem. Până pe la anul 1850, străzile tulcene nici nu aveau nume, iar mahalaua din zona viitorului monument a fost inițial turcească, pentru ca apoi, după plecarea parțială a otomanilor, să devină preponderent lipovenească. O dată cu vizita Domnitorului Carol I (rege avea să fie numit puțin mai târziu) la Tulcea, în noiembrie 1879, se pune piatra de temelie a Monumentului de Independență. Realizarea Monumentului avea să se tărăgăneze aproape 20 de ani, interval în care tulcenii își cam luaseră adio de la el. A fost nevoie de sosirea la Tulcea, ca prefect, a unui bărbat puternic și patriot adevărat, poetul Ion Nenițescu, în anul 1896, care reușește să-i mobilizeze pe tulceni în strângerea banilor (suma de 90 de mii lei, pe lângă cei 30 de mii lei, colectați în perioada 1879-1896). Ion Nenițescu, ca prefect și președinte al Ligii pentru propășirea Dobrogei, alături de oficialitățile tulcene, a realizat că accesul la frumosul monument ce urma să fie ridicat după planurile sculptorului Gerogio Vasilescu, nu se putea face pe o uliță îngustă, întortocheată și plină de praf. Nu știm precis data, dar prima operație de cosmetizare a străzii Gloriei a avut loc tot în această perioadă, cu denumirea de Aliniere, lucrări de retrasare a străzii, de lărgire și de aliniere a gardurilor, aprobate de către Ministerul de Interne. Ce știm precis este faptul că Guvernul aprobă un împrumut de 300 de mii de lei, pentru comuna Tulcea, pentru construirea străzii Gloriei și a unei școli., în luna mai,1898, așa cum reise din exrasul făcut din ziarul Epoca, din 31 mai, 1898. Așadar, pavajul din piatră cubică, de granit, trotuarele (păstrate în mare parte) din plăci poligonale de granit (sau bazalt), cu nuanțe de roșu și bordurile masive din aceași tip de rocă, datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea, anii 1898-1899. După inaugurarea Monumentului de Independență, din anul 1904, de însuși Regele Carol I, pentru o perioadă de timp, strada Gloriei, numită chiar (după unele surse) Calea Gloriei, devine un fel de Corso al Tulcei, pe care tulcenii făceau plimbări de plăcere în zilele de duminică și sărbători. Din nefericire, strada Gloriei nu a putut concura cu celelalte străzii centrale ale orașului: str. Sf. Nicolae, str. Carol I, str. Regina Elisabeta, poate și pentru faptul că nu avea vad comercial sau că se îndrepta către marginea orașului. Distrugerea monumentului de către trupele de ocupație, din Primul război mondial, și reconstruit parțial abia în 1932, va fi iarăși o perioadă nefastă pentru dezvoltarea străzii Gloriei. Această importanță secundară dată străzii Gloriei probabil că a reușit să o și salveze, fiind una din puținele păstrate aproape intactă, de mai bine de 110 ani, motiv pentru pietoni de a călca și șoferi de a șoferi pe aceasta cu mult mai mult respect!

   Nicolae C. Ariton

   Imaginea 1 este traseul străzii Gloriei, apreciați forma rectilinie a acesteia, un lucru aproape irealizibail pentru o stradă de mahala orientală, cum a fost această zonă a orașului până în 1877, și perfecțiunea planului de Aliniere a Primăriei tulcene, pe la 1898-1899;

   Imaginile 2 și 3 sunt fotografii actuale ale străzi Gloriei, pe care se mai păstrează pavajul din piatră cubică, trotuarul din plăci poligonale și bordurile din granit masiv;

   Imaginile 4 și 5 sunt extrase din ziarul național Epoca, din 31 mai, 1898, cu anunțul aprobării împrumutului pentru construirea străzii Gloriei.

2  3

ScreenHunter_129 Nov. 08 14.59

4

22 comentarii leave one →
  1. 29 Mai 2015 19:28

    Pentru Marian… Corect… s-ar părea că nu prea mai există meseriașii în cauză…Mulțumim pentru comentariu!

  2. 25 Mai 2015 16:49

    ce pot spune decit ca sint nascut si crescut in Tulcea iar ceea ce sa comentat este perfect adevarat si ar fi o prostie sa se renunte la pavaj chiar si pe Gloriei sau I L Caragiale dar cu conditia executarii unor lucrari de calitate asa cum stiau sa o faca inapoiatii aceia de bunici si strabunici dar sa nu uitam ca de la acei inapoiati am mostenit si noi ceea ce stim !

  3. 30 Decembrie 2013 13:05

    Pentru Gallenus… Mă bucur că ați intrat în posesia unui exemplar din Pierdut în Tulcea… în felula cesta numărul cititorilor a crescut foarte mult :-)… Sper că ați fost suficient de norocos pentru a găsi și celelalte 2 volume din Tulcea, la 1870. Având în vedere lipsa de zăpadă tulceană, prin lectura romanului, veți descoperi puțină iarnă tulceană, a la 1870. La mulți ani!

  4. Gallenus permalink
    19 Decembrie 2013 22:53

    „Pierdut in Tulcea” am reusit in sfarsit in seara asta sa o capat prin bunavointa unui prieten comun, care mi-a rezervat-o ( cu autograf! :))) inca de la lansarea la care nu am putut ajunge ). Noaptea-i lunga, eu in concediu… am asteptat-o prea mult. E musai sa le am si pe celelalte doua. O sa il caut pe Nea Costica.
    In ceea ce priveste piatra cubica, as zice ca nu natura copertarii drumului te face sofer. Incerc sa imaginez cam cum ar arata I.L.Caragiale asfaltata dupa doua-trei ploi de-alea, stim noi de care!

  5. 19 Decembrie 2013 13:12

    Pentru Gallenus… Și noi adăugăm un simplu „Cu plăcere”… și cu speranța că veți găsi articole interesante pe misterele dunarii, la care putei adăuga și cele 3 cărți pe aceiași temă, găsibile numai în Tulcea, la Nea Costică sau la librăria Casa Cărții. Numai de bine!

  6. 19 Decembrie 2013 13:09

    Pentru Savedanube (Valentina)… Eu zic că până una alta să fim fericiți că aceste pavaje încă există, chiar în starea deplorabilă. Nu de alta, dar prin alte orașe, bunătate de piatră de granit a ajuns sub asfalt sau a fost încărcată în vagone și vândute în Germania (a se vedea cazul orașului Galați). Partea reabilitării sunt sigur că se va face cu simț de răspunde la un moment dat. Până atunci, șoferii vor mai avea de suferit, motiv pentru care trebuie să le declarăm că suntem alături de ei și mașinile lor🙂

  7. Gallenus permalink
    19 Decembrie 2013 11:13

    Sa revin dupa douazeci de ani in orasul natal a fost zguduitor. Sa vad ca inca mai exista tulceni in al caror material genetic e inscrisa gena „Aegyssus” este … este ceva pentru care constat ca am un limbaj mult prea sarac ca sa pot exprima. Nu pot spune decat „multumesc”…

  8. Valentina permalink
    18 Decembrie 2013 17:16

    Probabil ca daca ar fi un pavaj executat cum trebuie, nu avea nimeni prea mult de obiectat (si poate ca peste mii de ani ar gasi urme cum gasim noi strazile pietruite ale romanilor). Din pacate se executa in cel mai pur stil romanesc, in bataie de joc. Nu este singura strada din Tulcea cu pavaj, mai avem asa monumente si pe Mahmudiei, Oitelor, Victoriei, Libertatii, Toamnei etc. Pe Libertatii de ex in loc sa inchida strada pentru o saptamana, doua cat le trebuia pentru refacerea ei, au reparat jumatate de strada, aparind o diferenta de inaltime intre cele 2 sensuri …
    Gloriei cel putin in zona aceea unde este un service auto era teribila, te pierdeai cu totul (n-am mai fost de ceva vreme si nu stiu ce mai e).

    in afara de asta, pe piatra uda lungimea de franare este mult mai mare fata de asfalt.

    Si in ultimul rand, stiu eu niste concetateni care locuiesc de ani de zile in zona fostului CAP/ IAS sau cum i-o mai spune, care ar zice saru’ mana si pentru cateva basculante cu pietris compactat.

    halal gospodarire cu floricele!

  9. 18 Decembrie 2013 11:30

    m-ati facut curioasa !!! „Pierdut in Tulcea ” ? Sper sa mai gasesc cartea pe undeva !!! Iertati-ma ca-s asa de nestiutoare !

  10. 29 Noiembrie 2013 14:26

    Pentru Anonim… sincer și eu eram în ceață dacă strada Gloriei are sau nu canalizare… Extrem de interesante detaliile privind execuția acesteia, cu dinamită!… Mulțumim mult și mai voiam doar să adaug că în perioada 1950-1955, cu aproximație, stada Gloriei s-a numit , cum credeți, I.V. Stalin !… Cu informațiile dvs, plus ale mele, cred că mai iese un articol mic dspre ulița cu pricina!

  11. 29 Noiembrie 2013 13:37

    Pentru Elena… Apreciem dragul pentru orașul Tulcea, despre care confirmăm că este mic, drăguț și curat. Și are istorie cât pentru 10 orașe mari! Numai de bine!

  12. marius d. permalink
    29 Noiembrie 2013 11:47

    o strada corect pavata nu ar trebui sa aiba valuri! poate vor veni vremuri cind se va gasi un mester care sa se priceapa sa puna pavaj, caci se pare ca nu se mai gasesc astfel de mesteri. Oricum, strada sa ramina asa cum e, nu cumva sa o asfalteze, si-ar pierde tot farmecul

  13. Anonim permalink
    26 Noiembrie 2013 14:14

    ” Vali” – Strada Gloriei are canalizare. Prin anii ’60 – ’62 strada a fost refacuta in totalitate, santul pentru canalizare s-a realizat si cu dinamita, zona ” Ciresica” fiind pe stanca. Au existat restrictii de circulatie,auto si persoane.

  14. 26 Noiembrie 2013 11:55

    orasul meu natal este superb cine nu a fost inca acolo trebuie sa se duca pentru ca are ce vede este un oras mic dar curat si cu un centru superb imi este dor de locurile acelea de locurile copilarie unde am petrecut cei mai frumosi ani din viata mea pacat ca nu sunt mai multi investitori sa investeasca in turism s-ar dezvolta foarte mult orasul oricum eu daca ar fi sa aleg un oras unde sa locuiesc as alege orasul Tulcea

  15. 21 Noiembrie 2013 11:00

    Pentru Victoriaveritas… http://www.victoriaveritas.wordpress.com … Mulțumesc pentru comentariu… Și eu sunt de părere că astfel de pavaje sunt o minunăție, chiar dacă șoferi au un dinte împotriva lor… valoarea lor istorică și chiar materială face să pălească orice urmă de asfalt. numai de bine și scuze pentru răspunsul târziu!

  16. 21 Noiembrie 2013 10:47

    Pentru domnul Vali Jipa… Mulțumesc pentru aprecieri, sunteți unul din cei paroximativ 30 de prieteni care au citit cartea :-)… Mă bucur că a fost pe gustul dvs… volumul doi ar fi aproape scris, în minte, dar cum volumul 1 mi-a lăsat niște sechele și traume iremediabile la nivel cerebral, vom vedea cum va fi scrierea… totul depinde, pâmă la urmă, de câți cititori vor fi la primul volum… Ar minunată o întâlnire la un shake, mai ales că am o carte să vă dau!

  17. 20 Noiembrie 2013 19:10

    Pentru domnul Vali… Articoul a fost scris ca personaj fără voiture în dotare… Bănuiesc că suferințele celor cu autoturisme sunt mai mari decât am crezut eu. Oricum, strada Gloriei nu are măreția unui Champs Elysees, tot cu piatră cubică, unde tot îți sună apa în cap cu mașina… În rest aveți dreptate🙂

  18. 20 Noiembrie 2013 19:05

    Pentru domnul Cosmin! Chiar este o zonă specială a orașului… Scuze pentru răspunsul târziu!

  19. 11 Noiembrie 2013 12:17

    Mulțumesc pentru like-uri! Astfel de pavaje există și în unele orașe din afară, care sunt refăcute și protejate.La mine în oraș, străzile de pe care s-au scos pavelele și s-au asfaltat, arată mai rău ca înainte, fiindcă asfaltul s-a deteriorat. Strada Gloriei arată minunat, deci tulcenii să nu fie nemulțumiți , fiindcă un astfel de pavaj este mult mai rezistent..

  20. Vali permalink
    10 Noiembrie 2013 23:05

    Imi cer scuze ca nu am facut-o pana acum dar … am terminat de citit cartea „Pierdut in Tulcea”. Este SUPER! Mi-a placut! De fapt am citit-o imediat ce mi-at dat-o. Abia astept volumul doi!🙂 Poate stam de vorba mai mult despre carte la o bere, sau mai bine la un shake!🙂 Il dau eu!

  21. Vali permalink
    10 Noiembrie 2013 22:53

    Sincer sa fiu am unele (mari) indoieli cu privire la utilitatea acestor strazi, monument istoric. (mai sunt???) Daca erau impecabile, da, dar asa… ??? Nu prea le vad rostul. Ce sa vada un strain (de oras) la o asa strada (pietruita asa si asa)? Poate doar ca nici dupa 110 ani, chiar daca acum folosim asfalt, nu reusim sa facem o strada fara valuri, gropi si alte obstacole neplacute!!?🙂
    In alta ordine de idei cred ca strada I.L. Caragiale are cele mai multe guri de canal pe metru patrat, ca sa zic asa. Parca strada Gloriei a scapat de asa ceva, poate doar pentru ca in acea zona nu au canalizare?????🙂

  22. Cosmin permalink
    10 Noiembrie 2013 18:54

    Doamne-ajuta sa nu treaca pe acolo vijelia nebuna a pavelelor, unealta „binefacatoare” a majoritatii primarilor de azi, din toate regimurile, bineinteles cu reinnoire periodica cel putin o data pe an.
    Ce se vede in poze e pur si simplu superb.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: