Skip to content

Tulcea, între 14 și 18 noiembrie 1878…

17 Noiembrie 2013

6    Dobrogenii sunt obișnuiți să sărbătorească ziua de 14 noiembrie 1878,  ca ziua unirii Dobrogei cu România. Iată ce s-a întâmplat atunci, pe scurt.

    În dimineața zilei de 14 noiembrie 1878 Carol I, după ce a călătorit o noapte întreagă, a ajuns la Brăila. Aici, a fost primit de Generalul Gheorghe Angelescu, comandantul Corpului militar ce urma să intre în Dobrogea. Au fost organizate mai multe festivităţi și cu acest prilej s-a dat citire celor două documente: Proclamația către dobrogeni și Înalt ordin de zi către armată. La final, Carol I a străbătut orașul Brăila în fruntea trupelor militare și în aplauzele cetățenilor. La încheierea festivităţilor, Principele Carol I și Prim-ministrul Ion. C. Brătianu, au traversat Dunărea pe vasul Ștefan cel Mare și au debarcat în Dobrogea, la Ghecet. Aici au fost întâmpinați de numeroși dobrogeni: români, turci, tătari și bulgari. Pentru tulceni, însă, ziua de 18 noiembrie 1878 este la fel de importantă. Încă din 1864, Tulcea era cel mai important oraș din Dobrogea, fiind reședința administrativă otomană a acesteia, numită sangeacul Tulcei. Era normal, ca Armata română să ajungă mai întâi aici, mai ales că guvernatorul provizoriu rus și o garnizoană de soldați ruși erau foarte bine stabiliți aici, fără să ofere prea multe semne că ar dori să plece. În data de 18 noiembrie 1878, orele 14,00, navele ce transportau trupele române, alcătuite din aproximativ 3000 de infanteriști (dorobanți), cavaleriști (roșiori) și artileriști (tunari), ajung în portul orașului. În jurul orei 15,00 soldații debarcă, în uralele mulțimii, pe faleza tulceană, în salve de tun și clopotele trase de toate bisericile orașului (ultima afirmație făcută în contextul că în perioada de mai bine de 1 an de libertate, enoriașii tulceni reușiseră să-și doteze bisericile cu clopote, interzise până în 1877 de otomani). Cetățenii urbei plănuiseră realizarea a 3 arcuri de triumf, pe sub care să mărșăluiască armia română. Acestora aveau să li se adauge încă 3, realizate de comunitățile greacă, evreiască și bulgară. Pe faleză, în dreptul primului arc de triumf, cel mai în vârstă dintre notabilii tulceni, Costache Boambă a oferit conducătorului trupelor române, Generalul Gheorghe Angelescu, pâine și sare și a ținut un discurs de bun venit. Soldații români au mărșăluit, în muzică de fanfară, de-a lungul străzii Carol I (cu aproximație strada Gării) până în dreptul Palatului Pașei (Muzeul de Istorie). De aici, au pornit pe str. Sf. Nicolae (din care acum mai există două mici segmente, unul situat între blocurile din stânga hotelului Delta, iar al doilea, în zona Bisericii Sf. Nicolae). Pe o parte și de alta a străzii, o mulțime uriașă de oameni, aproape toți tulcenii, aclamau entuziasmați. În fața catedralei, Mitropolitul Nichifor de Carpat  oficiază un Te Deum memorabil. După slujbă și împodobirea drapelului de luptă al soldaților cu ghirlande de flori, aceștia defilează pe strada Babadag, în timp de notabilii orașului salută din balconul casei Ellman, cea mai frumoasă clădire din Tulcea acelor vremuri. Spectacolul oferit de tulceni nu i-a impresionat în mod deosebit pe ruși, care în frunte cu guvernatorul provizoriu aveau să mai rămână la Tulcea până la sfârșitul lui aprilie 1898, (motivând rigorile iernii) când, în sfârșit, ultimii soldați ruși părăsesc Dobrogea. Aproximativ din luna mai, 1879, Dobrogea intră pe deplin în administrarea românească. Aveau să mai treacă încă aproape 20 de ani, pentru ca dobrogenii să primească drepturi depline de cetățeni români. Istoria dobrogeană s-a scris adânc, dar deosebit de încet.

    Nicolae C. Ariton

   1.Articolul cuprinde fragmente din volumul Tulcea, la 1870 – Nemaipomenitele întâmplări trăite de Nichifor de Carpat și Said Pașa

   2.Imaginea de sus este tabloul Trecerea Dunării, de Henryk Dembitzky (1830-1906), artist polonez refugiat în România

   3.Imaginile de jos sunt ilustrate (litografii), cu soldați români participanți la Războiul de Independență.

1

2

3

14 comentarii leave one →
  1. 19 Decembrie 2013 13:03

    Pentru Laura Cojocaru… Mulțumim pentru comentarii și vă invităm să descoperiți și late articole interesante pe misterele dunarii… Romanul Pierdut în Tulcea și cele două volume Tulcea, la 1870 se găsesc la Nea Costică, la toneta de sub coloane (este inconfundabil) sau la librăria Casa Cărții… Doriți mai multe exemplare, pentru cadouri de Crăciun, vă stau la dispoziție cu un discount consistent🙂 … Numai de bine!

  2. 18 Decembrie 2013 11:13

    Va muiltumesc tuturor celor care va rapiti din timpul vostru pentru a ne invata si pe noi ,,,nestiutorii, despre trecutul Dobrogei !!! Suntem multi si prosti dar dornici sa aflam mai multe despre locul in care ne-am nascut si in care traim !!! Multumesc din suflet pentru lectiile de istorie pe care le primesc cu inima larga !!! Mi-e rusine sa spun ca-s Dobrogeqanca-haholca …pentru ca-s nestiutoare in istoria acestui tinut !!! Totodata…sunt mandra ca-s Dobrogeanca !!! Oriunde merg …pamantul asta uscat de vanturi si mirosul de Dunare si de balta ma urmeaza…Chiar de-as ajunge si la capatul lumii…tot mi-ar fi dor de mirosul Dunarii !!! Beau apa imbuteliata si am in minte aroma apei din Dunare !!! Sunt o fiica a Deltei si a Tulcei si asa am sa mor !!! Va multumesc pentru lectiile pe care mi le dati si le astept cu inima deschisa !!!

  3. 11 Decembrie 2013 8:02

    Interesant acest pont, ma bucur ca l-am descoperit si citit. Felicitari pentru un articol distinct ce poseda necesitate de bunavointa.

  4. 21 Noiembrie 2013 11:38

    Pentru domnul Tudose Tatu și domnul Cosmin… Plăcerea a fost de partea noastră (a cititorilor misterelor dunării) de a fi martorii acesui schimb de idei și clarificări asupra istoriei farului de la Sulina…🙂

  5. 21 Noiembrie 2013 11:31

    Pentru Domnul Cosmin… Nici o supărare privind comentariul dvs… dimpotrivă, este o plăcere să primesc asemenea comentarii prin care mai rezolvăm câte un mister legat de Dunăre… Numai de bine!

  6. 21 Noiembrie 2013 11:29

    Pentru Marele Maestru și Prieten Tudose Tatu… În primul rând, milioane de scuze pentru lipsa de comunicare din ultima vreme, dar realmente sunt sub un munte de probleme de toate felurile, posibile și imposibile… Mulțumim pentru urări, care sperăm să fie valabile și pentru prietenii noștri de Dunăre, gălățenii! Specificațiile geo-socio-istorice sunt excelente și bine venite, ca de obicei, motiv pentru care noi le strângem cu simț de răspundere pentru vremuri mai târzii. Numai de bine și sporuri în scris și documentare!

  7. 21 Noiembrie 2013 11:23

    Pentru domnișoara Valentina… curat ficțiune, pentru că lucrurile mergeau tare încet și pe atunci🙂 Propunerea de sărbătorire mi se pare grozavă și propun, la rândul meu, formarea unui comitet de inițativă care să meargă la prefect și primar cu jalba în proțap🙂

  8. 21 Noiembrie 2013 11:19

    Domnul Cosmin, stimă și respect!… Mulțumesc pentru precizarea cu Ghecetul, chiar nu știam… Mulțumesc și pentru interesul pentru volumul tulcea, la 1870… Sper să rezolvăm și cu Pierdut în Tulcea, cât privește Rătăcit în Sulina, speranțele sunt destul de mici, pentru moment… Dar nu se știe niciodată… Scuze pentru răspunsul târziu!

  9. Cosmin permalink
    19 Noiembrie 2013 17:07

    Suna plauzibil, farul fiind „de aterizare”, perspectiva a celor ce vin de pe mare, termenul de „malul stang” este corect a fi inteles cel sudic. Ceea ce pare ciudat marinarilor „de apa dulce”, dunarenilor si deltaicilor, iata cum o perspectiva simpla, aparent rigida si bine stabilita se rastoarna trecand doar linia tarmului, dar si de la un mod de viata la altul.

    Baza de date a farurilor intretinuta de profesorul Russ Rowlett listeaza cele doua faruri de dig ca fiind de la 1887 (in loc de 1870), iar pe acesta rusesc il da otoman si de la 1856. Desigur nu e vina dumnealui, neputand sa verifice veridicitatea cifrelor pentru atatea faruri descrise acolo.

    http://www.unc.edu/~rowlett/lighthouse/rou.htm

    Multe salutari, si va urez cerneala fluida pentru cat mai multe cuvinte asternute,
    Cosmin

    Mii de scuze si multumiri domnului Ariton pentru gazduirea acestei mici clarificari, pe care n-am avut posibilitatea sa o gasesc altfel – si ma cam rodea!

  10. Tatu T. permalink
    19 Noiembrie 2013 15:57

    Draga Cosmin
    Explicatia este foarte simpla.
    Avizul fiind destinat corabiilor maritime care doreau sa patrunda din marea libera, Marea Neagra, avand ca punct de reper al Gurilor Dunarii ca de obicei Insula Serpilor, pe Dunare, era cat se poate de normal ca farul sa fie observat ca aflandu-se pe malul stang.
    Pentru orice alte detalii iti stau la dispozitie la adresa de mail: teddy.tatu@yahoo.com
    Multe salutari si spor in proiectele tale
    Tatu T

  11. Cosmin permalink
    19 Noiembrie 2013 13:47

    O intrebare pentru domnul Tatu, sper sa nu deranjez foarte tare, nu stiu cum il pot contacta altfel. Si e si deplasata de la subiect, incerc totusi.

    E pe tema farului „CED” din Sulina, pe care dumneavoastra (Dl. Tatu) il dovediti a fi de fapt construit de rusi si dat in folosinta in 1841. Totusi avizul catre navigatori preluat din Jurnalul de Odessa nr. 92 din 1841 il descrie ca fiind plasat pe malul stang al Dunarii, si nu pe cel drept pe care este farul actual. Cum se explica, cred ca o eroare in aviz nu prea poate fi posibila, ar fi creat mare deranj in navigatie ??

    Domnule Ariton sper sa nu va fi suparat foarte tare, va rog daca puteti transmite domnului Tatu si eventual sterge de aici comentariul in afara subiectului.

    Multumesc mult!

  12. Tatu T. permalink
    18 Noiembrie 2013 14:21

    Draga prietene

    Mai intai felicitari tuturor Tulcenilor, Suliniotilor si tuturor care se considera Dobrogeni cu ocazia zilei fericite cand principatele unite au recuperat teritoriile cucerite de Osmani in vremea lui Mircea cel Batran.
    Pe atunci, anul 1878, populatia de origine moldo-valaha a Dobrogei se situa din punct de vedere al numarului de suflete pe locul al doilea dupa cea musulmana, turcii, si inaintea tatarilor, colonistii sositi in doua randuri din Crimeea.
    In curind voi indrazni sa-ti transmit un material atotcuprinzator privitor la evolutia demografica a spatiului neasemuit care este Dobrogea, intre anii 1830-1874.
    Acolo va apare desigur si Tulcea, orasul atat de ospitalier si drag inimii mele.
    Despre Ghecet pot sa spun ca in limba turca inseamna Trecere, desigur peste un curs de apa, in original Gecit sau Gecid dupa osmana mai veche. Exista si o taxa de Gecid, perceputa de caicurile care treceau Dunarea fie cu marfuri, persoane dar mai ales animale.
    Erau mai multe asemenea treceri, la Targul de Floci ergo Piua Petrei, Harsova, Braila-Ghecet, Galati-Azaklu-Zaclau, Satul Nou-Oblucita-Isaccea.
    Avem in vedere turmele de oi ce luau drumul casapiilor otomane an de an, cat si pe cele ale mocanilor transilvaneni care pendulau intre Carpati si Delta Dunarii si mare.
    In marea lor majoritate acestia au impanzit toata Dobrogea si au ramas de au infiintat, casle si sate, s-au casatorit si au intemeiat familii numeroase.
    Lor si moldo-vlahilor fugiti peste Dunare in cautare de pamant si taxe fiscale mai mici le datoram majoritatea.
    Ion Ionescu de la Brad sa traiasca, el cu „Excursia agricola in Dobrogea” si Victor Slavescu cu a sa „Corespondenta intre Ion Ionescu dela Brad si Ion Ghica 1846-1874”.
    Sa traiasca in memoria tuturor romanilor, iar istoricii locali au nationali sa-i studieze si completeze daca le sta in putinta, fiindca una e sa vrei, si alta sa poti.
    Doar asa vor avea de invatat pe cei multi, raiaua, niscaiva lucruri despre cum arata lumea dobrogeana inainte de 1878.
    Mult succes in proiectele tale.
    Tudose Tatu, dunarean pana la moarte!

  13. Valentina permalink
    18 Noiembrie 2013 13:54

    scrisoarea lui Cantemir catre Ms. Hartley e singurul lucru care s-a miscat repede in Dobrogea, dar si asta a fost fictiune🙂

    Propun sa se sarbatoreasca in intervalul 14-18, cu zile libere pentru dobrogeni, vin viert si pastrama de oaie, tocana de batal, vareniki, placinte (ceva de sezon, oricum).

  14. Cosmin permalink
    18 Noiembrie 2013 11:18

    Ghecet este actualul Smardan, si acum loc de trecere cu bacul de la Braila in Dobrogea, spre Macin, Tulcea si Constanta.

    Tocmai am terminat „Tulcea, la 1870 – Nemaipomenitele întâmplări trăite de Nichifor de Carpat și Said Pașa”, astept cu o sete doar sporita „Pierdut in Tulcea”!

    „Ratacit in Sulina” prinde si el … volum?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: