Skip to content

Regina străzilor… strada Regina Elisabeta, Tulcea veche….

1 Decembrie 2013

regina elisabeta fata      Una din cele mai frumoase străzi, o adevărată regină a străzilor, pe care a avut-o Tulcea de odinioară, a fost Regina Elisabeta. Din păcate, azi nu se mai păstrează din aceasta decât o parte din vechiul aliniament, cam din acesta, respectiv partea superioară, adică din zona fostului magazin Big până în spatele Primăriei, unde calea vechi străzi se încheie brusc și definitiv. Este vorba, despre actuala stradă Slt. Corneliu Gavrilov, fostă 23 August și, bineînțeles, fosta Regina Elisabeta. (foto sus și jos)

str regina elisabeta, vedere din biserica cu ceas    Acestea au fost denumirile străzii, de-a lungul timpului, după 1878, când Dobrogea este realipită României. Pentru moment, ne scapă numele purtat de strada respectivă, în perioada 1850 (cam de când au fost botezate pentru prima dată străzile din Tulcea) și 1877, când orașul nostru era capitală de falnic sangeac otoman (sangeacul Tulcei, care cuprindea întreaga Dobroge). Porțiunea din strada Regina Elisabeta, care traversa centrul orașului, prin actuala Piață Civică, ieșind la Dunăre, a dispărut complet sub planurile de sistematizare urbană puse în aplicare în perioada comunistă.

1111tulcea elisabeta 1900

   Din nefericire, nici restul străzii, al cărui aliniament se păstrează din spatele Primăriei până în dreptul Bigului, nu a avut o soartă mai fericită, aproape toate clădirile fiind demolate, pe locul lor fiind construite blocurile actuale. Am reușit să inventariem 5 clădiri , care au supraviețuit din perioada în care strada se numea Regina Elisabeta, dintre care una este construită în 1866, altele 3 în perioada 1940, iar ultima rămâne un mister nedezlegat. (foto aeriană, clădirile 1,2,3,4,5 de pe fosta stradă Regina Elisabeta)

ScreenHunter_159 Nov. 30 09.50

   Dar să purcedem în ordine. Cea mai veche clădire de pe fosta stradă Regina Elisabeta, care a rezistat timpului și timpurilor, este casa Georgescu (nr.1), construită în 1866, de Lazăr Lazarov, ajunsă în proprietatea familiei Georgescu în 1927, care a cumpărat-o de la Athanase Demirov. (fotografiile de jos,1 și 2, sunt casa Casa Georgescu, azi și în anii 60)

ScreenHunter_161 Nov. 30 10.01

scan0080

   Clădirea nr.3 este vechea Casă a Sănătății, actualmente Centrul de Calcul (sau cum s-o mai numi?!) , construcția fiind începută în 1940, la inițiativa lui Mihail Moruzov, tulceanul care a constituit primul serviciu de informații românesc, Serviciul Secret de Informații. Casa Sănătății era alcătuită din dispensar, policlinică și baie publică. Clădirea nr.2, sediul actual al Curții de Conturi este fosta Baie publică! (fotografiile de jos, 1și 2, sunt Centrul de Calcul și Curtea de Conturi, foste Casa Sănătății și Baia publică; a treia fotografie este Casa Sănătății, în anii 60)

ScreenHunter_151 Nov. 30 09.38

ScreenHunter_149 Nov. 30 09.36

scan0083

   Clădirea nr. 5, este construită tot începând cu 1940, având ca destinație inițială Școala primară de fete nr.2. În perioada comunistă, clădirea a fost Cabinetul Partidului, după 1989 devenind Liceul de Artă Tulcea. (fotografia 1, de jos, este Liceul de Artă, azi, fosta Școala Primară de fete Nr.2, așa cum apare în a doua fotografie, din anii 60)

ScreenHunter_154 Nov. 30 09.41

     scan0082

    Clădirea nr. 4, așa cum spuneam, ne scapă , pentru moment, povestea ei. (fotografie actuală cu misterioasa casă, a cărei identitate ne este complet necunoscută)

ScreenHunter_152 Nov. 30 09.39

    Cam atât a mai rămas din frumoasa stradă tulceană Regina Elisabeta, care trebuie să recunoașteți că arăta superb, din cum se poate vedea în ilustratele de epocă. (imaginile de jos sunt, în ordine, o ilustrată cu strada Regina Elisabeta, în anii 1910, a doua, o fotografie aeriană cu posibilul traseu al străzii Regina Elisabeta, a treia, harta străzii, din 1910 și un traseu posibil, pe o fotografie aeriană a centrului Tulcei)

    Nicolae C. Ariton

TULCEA - Str. Regina Elisabeta - old postcard - unused

traseu regina elisabeta

traseu strada regina elisabeta

7 comentarii leave one →
  1. Anonim permalink
    18 Februarie 2015 19:26

    Am citit cu plăcere rândurile de mai sus şi am admirat imaginile din vechia Tulce.
    Constantin Cortez.

  2. 28 Ianuarie 2014 10:31

    Pentru d. Daniel Acsente… mulțumesc mult pentru detalii, încet, dar sigur se încheagă și povestea casei de la nr.4, din cele spuse de dvs. și doamna Vizauer. Mi-ar face o plăcere deosebită să ne întâlnim la un ceai cu un povestaș veritabil… Numai de bine și aștept vești!

  3. daniel acsente permalink
    15 Ianuarie 2014 12:51

    Stimate domn profesor,
    in legatura cu casa nr. 4, se pare ca a fost a unui bulgar care era nitel NKVD – ist. S-a intersectat si cu Moruzov pe problema aceasta. La retragerea bulgarilor in 1940 casa nu a fost preluata de stat deoarece nevasta era romanca iar la nationalizare a ramas tot neatinsa fiindca proprietarul era comunist.
    In prima perioada a comunismului la Tulcea se pare ca a fost si sediul Parchetului si Procuraturii. Aceste informatii nu le garantez fiindca mi-au fost povestite. Dar daca vreti sa dati de povestaş va pot face legatura cu placere.

  4. 12 Decembrie 2013 13:47

    Pentru doamna Lavinia Vizauer https://www.facebook.com/lavinia.vizauer … Mulțumim frumos pentru comentariu, chiar că ne-am luminat privind identitatea clădirii nr. 4, extrem de interesant. Acum putem să adăugăm liniștiți clădirea alături de cele care au o istorie cunoscută. În al doilea rând, îmi cer scuze pentru răspunsul târziu și vă mai aștept cu intervenții la fel de documentate. Și o mică întrebare: casa Motomancea a revenit de puțin timp descendentilor profesorului Constantin Motomancea?… mă interesează aspectul deoarece am pregătit un articol despre distinsul profesor și casa lui… Numai de bine!

  5. 12 Decembrie 2013 13:41

    Pentru Popasuriinviata http://www.popasuriinviata.wordpress.com Mulțumesc mult pentru intervenție… Adevărul că și eu sunt din ce în ce mai prins de frumusețea istoriei orașului nostru și din ce în ce mai convins că acesta a fost o cu totul altă lume până prin 1950-1960… după care a început să se schimbe radical. Acum stau și mă gândesc ce s-ar fi întâmplat dacă orașul vechi ar fi fost salvat și un altul nou ar fi fost construit lângă acesta… dar astea sunt doar gânduri… Mii de scuze pentru răspunsul târziu și felicitări pentru reluatul scrisului pe http://www.popasuriinviata.wordpress.com ! Numaid e bine!

  6. 4 Decembrie 2013 19:44

    cladirea cu nr.4 nu este chiar un mister…. în str. Regina Elisabeta la nr.158-160, Statul prin Ministerul Educatiei deţinea un imobil ce deservea ca ateliere si internat pentru Gimnaziul Industrial de Băieţi.
    Imobilul a fost cumpărat in inanuarie 1940 de la Asociatia Caminul Functionarilor Administratiei Financiare, care il detinea prin cumpărare de la Dimciu Petrus din anul 1930…
    Clădirea în suprafaţă de 284mp avea 11 camere, 2 antreuri şi o baie, iar terenul se întindea pe o suprafaţă de 987mp. Imobilul de învecina la est cu str. Regina Elisabeta, la vest cu str. Sabinelor, la sud cu Casa Sănătăţii şi la nord cu proprietatea moşt. Lazarovici.
    În ultimii ani imobilul a fost folosit ca sediu al Administraţiei Financiare şi al PNŢCD
    ( extras din Tulcea 1878-1948: memoria unui oras)
    Va pot pune la dispoziţie si copia actului de vanzare cumpărare
    Lavinia Vizauer

  7. 3 Decembrie 2013 20:26

    Povestesti mereu despre un alt oras strain si necunoscut care se suprapune cu actuala Tulce pe care o consider casa mea, a noastra, arhicunoscuta de noi toti. As fi citit articolele tale ca pe oricare alta lectie obisnuita de istorie dar cu fiecare articol pe care il postezi ajung sa ma simt straniu cand merg pe unele strazi si incerc sa suprapun imaginile mintii mele alimentate de scrierile tale plus un dram din amintirile copilariei mele, cu realitatile de astazi. Imi amintesc de multele cladiri vechi disparute azi, o parte de pe Babadag, altele de pe langa Casa Sindicatelor, zona bisericii cu ceas si arcadele pietii de atunci sau de pe strada care dupa parerea mea a rezistat cel mai mult conservata in timp pana sa fie demolata, str.Victoriei. Poate ca toate cladirile de care imi amintesc eu nu aveau mare valoare istorica si nici arhitecturala dar cel putin cand mergeam in copilarie pe str.Victoriei, ma simteam in mijlocul unui film al lui Sergiu Nicolaescu, aveam senzatia traita in copilarie cand cotrobaiam cu maxima atentie si curiozitate prin podul casei plin cu tot felul de lucruri vechi si inutile. Acum incerc de multe ori atunci cand imi iese in cale la modul generic o “caramida” a istoriei, sa reconstruiesc in jurul ei cu aducerile mele aminte imaginile pierdute ale trecutului. Nu reusesc singur si ma ajuta mult fiecare lectie de istorie a orasului nostru servita de “Misterele Dunarii”. Cu riscul de a starni unele zambete infundate, cred ca nici eu si nici chiar cei ce vor zambi nu ar reusi sa se descurce printre cladirile si strazile orasului disparut in timp.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: