Tulcea subterană

    

Articol scris în urma unei discuții cu Vasile Suhov

    Nu mai țin minte dacă am scris despre acest lucru, dar numele blogului Misterele Dunării este legat de cărțile Misterele Parisului și Misterele Londrei. La prima vedere pare exagerat să alături două metropole atât de cunoscute și celebre de micuțul oraș Tulcea, pentru că trebuie să recunosc că inițial am vrut să-l denumesc Misterele Tulcei, dar la timpul respectiv nu credeam că voi găsi suficiente subiecte interesante despre istoria localității noastre.

Publicitate

Tulcea – Tulça – Districtul Dunării – Dunăreni (Dunărești)

   

   Noi, tulcenii, avem o problemă. De fapt, avem mai multe, dar una dintre ele este aceea că habar nu avem de unde provine numele orașului Tulcea. Există mai multe ipoteze, fără să fie perfect susținute. Astăzi, mai adăugăm și noi una, care chiar dacă nu rezolvă definitiv dilema onomastică a Tulcei, va trebui să recunoașteți că are o construcție logică minunată, de care suntem foarte mândri.

Dobrogea cu „kaza-lele” de pe ţărmurile Dunării şi Mării Negre

     Acest articol mai poate fi numit Tudose Tatu Reloaded, ca în filmele americane, pentru simplul motiv că după o perioadă de timp în care nu ne-a mai regalisit cu nici o veche relatare istorică dunăreană și dobrogeană, iată că revine. De data aceasta, prietenul nostru din amonte de Dunăre, din Galați, ne propune un material amplu și plin de sevă despre Dobrogea Dunăreană, în perioada de dinainte de 1857, despre care nu se știe prea multe lucruri. Pentru noi, tulcenii, articolul este și mai interesant, pentru că ne arată cum locația orașului se plimba pur și simplu între Dealul Monumentului și Dealul Taberei, strămutat după fiecare război dintre otomani și ruși. Așa cum ne-a obișnuit de fiecare dată, domnul Tudose Tatu ne-a livrat un articol consistent, alcătuit din 17 pagini și aproape 7 mii de cuvinte, ceea ce înseamnă 1/5 dintr-un volum întreg. Nu vă grăbiți să citiți materialul ca pe unul dintr-un tabloid, pregătiți-vă actul lecturii cu simț de răspundere (adică ceva de ronțăit: alune, bere, vin) și purcedeți cu încredere într-o adevărată călătorie în timp, made in Tudose Tatu.

Amintiri de la Bobotează, Sulina, 1857…

    Iarna anului 1857 a fost mai blândă decât altele. Dunărea nu a înghețat, motiv de a sărbători Boboteaza la fel ca în locurile cu climă mai blândă, unde marea, lacurile sau râurile nu înghețau. Aici se arunca crucea în apă și un grup de tineri se avânta să o scoată cât mai repede din apă, simbolizând intrarea și ieșirea lui Hristos din apa Iordanului. Nu se arunca o simplă cruce, ci una sifințită care să poate în ea puterea lui Hristos. Iarna lui 1857, era prima după încheirea Războiului Crimeii, dintre Imperiul Rus și cel Otoman, sprijinit de englezi și francezi.

Obiceiuri tulcene de Bobotează, pe la 1870…

   Chiar dacă în ziua de Bobotează, în Tulcea nu se auzea nici șoaptă de clopot, aceste fiind interzise de osmanlâii care stăpâneau orașul și întreaga Dobroge, oamenii coborau încă din zori, de pe dealurile din jurul Dunării, ieșind cu mic și mare din mahalalele creștine.