Skip to content

A venit iarna… cârciumar, dă-mi una coaptă!

3 Februarie 2014

    bautura multa 1911

   Acum 150 de ani, pe timp de iarnă, Tulcea arătat fix ca acum. Adică, un puf de zăpadă – de aproximativ înălțimea mutesarifului (guvernatorului) otoman de la Konak, Kuciuk Said Pașa (kuciuk însemnând cel scurt) și care avea doar 1,49 metri înălțime -, acoperea orașul din Port până la ultima casă din mahalaua tătărască de pe Dealul Mahmudiei.

   Dunărea îngheța pe la sfârșitul lui decembrie, cel târziu pe la mijlocul lui ianuarie, transformându-se într-o oglindă uriașă de gheață, pe care se mai preumblau doar care trase cu boi și pline cu saci pentru morile de vânt. Vai și amar de grecii, lipovenii sau români care nu-și trăgeau din timp pânzarele, barcazurile, dombazurile și bărcile pe uscat, pentru că o dată prinse în menghina de gheață se transformau în țăndări și surcele numai bune pentru foc. Singurii fericiții în această parte a anului erau morarii morilor de vânt, ale căror pale se învârteau cu spor în bătaia Crivățului și cârciumarii. Odată ce activitatea în port paraliza din cauza ghețurilor, tulcenii, din lipsă de activitate și preocupări intelectuale, înfundau cârciumile și cafenele din mahalale și Port. Nu că în restul anului, bodegile și locandele tulcene ar fi fost lipsite de mușterii, dar pe timp de iarnă, până la sosirea primăverii și dezghețare preafrumosului fluviu, bărbații tulceni se mutau pur și simplu în cârciumă. Și aveau și unde! Tulcea de la 1874, număra 166 de cârciumi, 35 de hanuri și 59 de cafenele, care nu se pun la socoteală pentru că erau frecventate doar de turci și tătari, care nu beau alcool, ci doar cafea, ceai și fumau narghilea sau, mai ieftin, ciubuc. Cele aproape 200 de bodegi erau pregătite tot timpul pentru cei aproape 17.000 de tulceni, din care scădem copiii și femeile, rămânând cam 4000 de bărbați zdraveni, tulceni adevărați, muncitori și băutori pricepuți, deci cam 20 de suflete însetate pentru una bucată cârciumă, asta așa ca medie aritmetică. Adevărul că o cârciumă de mahala obișnuită, așa cum se găseau prin cartierele românești, bulgărești, grecești sau lipovenești, nici nu puteau cuprinde mai mult de 15-20 de oameni în cămăruțele înguste, cu 4-5 mese, o tejghea, câteva butoaie, damigene, ulcele și bărdace. Acestea privind inventarul obișnuit al unui asemenea stabiliment, pentru că obiceiurile băutoricești ale consumatorilor difereau de la mahala la mahala. În cârciumile din cartierele românești se bea rachiu și vin, în această perioadă a anului fiind preferate fierte. De obicei, clientul, striga din ușă: „una coaptă!”, ceea ce însemna un rachiu fiert, care îi era adus într-o ceașcă de lut. Vinul alb sau roșu, din soiurile Sarica Niculițel, cum ar fi Somoveanca, Cornurata, Trăsnitoarea, Roșconata sau Ceaușu (dispărute toate în urma invaziei de filoxeră din perioada 1900-1906), care erau excelente și ieftine, se servea în ulcele și căni de lut, paharele de sticlă fiind un lux doar pentru marile restaurante. Oamenii nu beau cu ură, tăcuți, încruntați și pătimași, ci vorbeau tare și cu veselie, bârfeau notabilitățile orașului, făceau politică, într-o perioadă în care jurnale locale la Tulcea nu existau, iar cârciuma era magazinul cu noutăți. În mahalaua bulgărească, atmosfera era aproximativ aceiași, doar că în loc de rachiu se bea raki, în timp ce în cea grecească obiceiurile erau deja diferite. Învârtind pe degete mătăniile, într-o mișcare interminabilă, grecoteii cu nas subțire beau ouzo, o băutură alcătuită din alcool și anason, o plantă medicinală aromată. Nici o altă etnie nu poate suferi ouzo, pe care grecii îl beau amestecat cu puțină apă, care îi oferă un aspect lăptos. Vinurile grecești erau la mare căutare, dar fiind mai scumpe decât cele tulcene, erau delicatese pe care și le permiteau doar cei cu dare de mână. Retsina era vinul alb cel mai apreciat, având în compoziție o mică cantitate de rășină de pin, care face ca a doua zi să nu te doară capul. În cele două mahalale rusești, una pe lângă monument și alta pe dealul Comorofca (de peste Piața Veche), cârciumile erau la mare căutare, unde se consuma votcă (în traducere aproximativă: apșoară), adusă de la Ismail și Odessa, pentru că otomanii interziceau fabricarea alcoolului la Tulcea. Pe lângă aceasta, obținut din cereale, cartofi sau sfeclă (sau din toate), rușii beau mult ceai, samovarul clocotind în permanență pe tejgheaua cârciumarului. Prin port, printre magaziile de cereale se aflau tot felul de spelunci, cu băuturi nițel mai scumpe și obiceiuri amestecate, pentru că și oamenii erau de toate semințiile. Doar în centrul orașului se putea găsi ici, acolo câte o cârciumă cu ștaif, cu firmă pictată pe care scria restaurant. Aici se puteau servi vinuri alese, dar și bourbon sau scotch pentru englezi, șampanie pentru francezi, sau snaps pentru germani, toate din pahare și carafe de sticlă adevărată. În aceste locuri își făceau veacul, angajații Comisiei Europene a Dunării, a consulatelor, reprezentanții firmelor de comerț, negustori cu dare de mână, căpitani și armatori.

    Nicolae C. Ariton

   1. Imaginea de sus este o fotografie cu breslașii dogari (fabricanții de butoaie) din Târgu Jiu, în anul 1911

    2. Imaginea de jos este tabloul Birt, de pictorul Ludovic Bassarab, 1909

Ludovic Bassarab birt 1909

8 comentarii leave one →
  1. 9 Februarie 2014 12:57

    Pentru Pavel-Vald Barbuta… Mulțumesc pentru comentariu și apreciere… De asemenea, vă urez lectură plăcută la cele 3 cărți și vă avertizez🙂 că în vară mai apar 2!… Sper!… Numai de bine!

  2. 9 Februarie 2014 12:54

    Pentru Succesulpe… http://www.succesuppe.wordpress.com … Mulțumesc pentru comentariu și apreciere… Și eu sunt un cititor fidel al blogului dvs… Numai de bine!

  3. 9 Februarie 2014 12:44

    Pentru d. Sandu Aldea… Mulțumim pentru apreciere. Ne străduim să scriem articole frumoase și interesante și să fim prieteni cu toată lumea. Nu ne iese de fiecare dată, dar suntem consecvenți🙂

  4. 9 Februarie 2014 12:41

    Pentru d. Daniel Onaca… Mulțumim mult pentru comentariu și apreciere… Și noi citim la greu de pe blogurile dvs., mai ales de pe http://www.levantin54.wordpress.com … Numai de bine!

  5. Pavel - Vlad Barbuta permalink
    7 Februarie 2014 17:11

    Intotdeauna citesc cu drag postarile dumneavoastra! Stima si respect! Cat de curand o sa iau si cartile dvs. la lecturat

  6. 6 Februarie 2014 20:58

    Istoria capata viata, prin scrisul dumneavoastra…
    Este o placere sa va citesc textele.

  7. Sandu Aldea permalink
    4 Februarie 2014 15:08

    minunat text.frumoasa priveliste istorica.

  8. 3 Februarie 2014 22:24

    Minunata prezentare! Reușita imbinare datelor factice cu amintiri subiective, ambele invaluite in parfumul evocarii. A fost o placere sa o citesc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: