Skip to content

Strada Scării… scara străzii…

9 Februarie 2014

scarii-vechi-1după o idee de Petru Țincoca

      Cu speranța că mi-ați iertat jocul de cuvinte din titlu, pe care n-am putut rezista ispitei de a nu-l face, să purcedem profund pe strada Scării din Tulcea. În primul rând, trebuie stabilită locația acestei străzi, fix în partea dreaptă a fostei cofetării Garofița, astăzi un fel de complex de cafenele și baruri. Din strada Isaccei, urcând cele câteva zeci de trepte, se ajunge într-o zonă care poate fi considerată curtea Școlii de Arte și Meserii Tulcea, dar și capătul străzii Mihai Eminescu. După ce reușim să ieșim din această zonă nedefinită, vom întâlni intersecția străzii Scării, care vine dinspre strada Victoriei și se termină într-o veritabilă fundătură, care cândva era un adevărat culoar între două ziduri uriașe de piatră, ce sprijineau malurile printre care străduța cobora.

1

   În comparație cu alte străzi tulcene, Carol I, Regina Elisabeta, Sf. Nicolae, cea în discuție este (și a fost dintotdeauna) micuță, cochetă și de-a dreptul exotică. Strada Scării (cât a mai rămas din ea) se află situată pe dealul străzii Victoriei, numit cândva Comorofca (de la rusescul komor, комар însemnând țânțar), fiind una din străduțele scurte și înguste care lega străzile Victoriei (fostă Românească și Principele Ferdinand) și Mihai Eminescu (fostă Bellevedere) cu Isaccei. Din punct de vedere geometric, cele două mari străzi de pe dealul Comorofca erau paralele cu Dunărea, în timp ce Stada Scării era perpendiculară pe acestea.

isaccei cu traseul str. scarii

    Ieșirea în strada Issaccei se făcea en fanfar, printr-o adevărată esplanadă, alcătuită din câteva zeci de trepte, care au adus și denumirea străzii. Din acest motiv, întâlnirea celor două străzi nu era o intersecție adevărată, drumul spre Dunăre fiind decalat câțiva metri la dreapta, unde se afla strada Vamei (Vămii), care ducea, cum spuneam în Port. 2

    Farmecul străzii în esplanadă era întregit de o casă cu două nivele (nr.2), asemănătoare cu miniatura unui castel medieval, cocoțat pe o stâncă. Casa a aparținut inițial, Mariei Petronas, fără să se știe precis dacă familia acesteia este cea care a construit-o, din documente reiese însă clar că aceasta a vândut-o avocatului Ion Drăghici și unei farmaciste, în anul 1928. Construită din piatră și cărămidă, învelită cu țiglă (olane) de argilă arsă, casa era una din cele mai mari și mai frumoase din Tulcea. Ceea ce este de-a dreptul extraordinar este faptul că aceasta supraviețuiește și în zilele noastre, reușind să fie salvată de proiectele de sistematizare ale orașului. I-au fost îndepărtate balcoanele de fier forjat, adevărate dantelării de metal pentru toate casele cu pretenții din Tulcea și este străjuită din toate părțile de blocuri masive din beton, care o fac să pară mai mică și de-a dreptul sufocată de acestea. 3

    Așa cum s-a întâmplat cu toate casele frumoase din oraș (dovadă că autoritățile comuniste aveau gust artistic!) și aceasta a fost naționalizată, devenind din 1950, sediul Corpului de Grăniceri apoi, al Întreprinderii de Alimentație Publică. Casa, care se vede chiar în stânga treptelor străzii Scării a aparținut negustorului Grigore Hrisafi, fiind depozit de cereale și făină. După 1950, a fost naționalizată și a devenit sediul societății de stat, adică a poporului tulcean,  Aprolacta (frumosul nume provenind de la aprovizionare cu lactate). A fost demolată, o dată cu ridicarea blocurilor din zonă. Privind cu atenție fotografiile vechi ale străzii și casei în discuție, s-ar părea că aliniamentul străzii Isaccei era mai în spate, spre baza dealului, cu 4-5 m. 8

   Planul de sistematizare din anii 1960, când aproape toate clădirile vechi de pe această stradă au fost demolate, pentru a face loc înșiruirii de blocuri, notat cu I (I1…I9), s-ar părea că a strămutat strada ceva mai în față pentru a face loc noilor clădiri din beton. Casa Mariei Petronas dăinuiește și azi, pierzându-și aproape complet semeția, părând că s-a scufundat parțial în pământ, pentru a trece mai ușor neobservată de ochii vigilenți a vânătorilor de case vechi. Este sediul Școlii de Arte și Meserii Tulcea.

6

7

    Nicolae C. Ariton

   Legendă imagini:

   1. Prima fotografie de sus este capătul străzii Scării, dinspre str. Isaccei, în planul secund se vede casa Maria Petronas

  2. A doua fotografie este din perioada 1970, când deja zona a fost sistematizată, dar casa ăși păstra încă aerul semeț

  3. A treia fotografie, de sus, un posibil traseu (cu linie roșie) al străzii Scării, se mai păstrează segmentul superior al acesteia, cel spre strada Victoriei

  4. Fotografiile 4 și 5 sunt realizate în perioada interbelică și cuprind strada Isaccei și casa Maria Petronas

  5. O fotografie, din perioada interbelică, a culoarului mărginit de ziduri de piatră, parte componentă a străzii Scării

  6. Ultimile două fotografii sunt actuale și prezintă capătul străzii Scării, dinspre str. Victoria și cel, care nu mai există, dinspre str. Isaccei.

  Notă 1: Fotografiile au fost publicate în ziarul Obiectiv, de-a lungul timpului și recent, pe rețelele de socializare, de d. Petru Țincoca.

  Notă 2: Informații și date preluate din cartea Tulcea în documente de arhivă, autor Valentina Postelnicu, ed. Ex Ponto 2006

6 comentarii leave one →
  1. 18 Februarie 2014 19:09

    A, in Tulcea. Asa inteleg si eu. Cam crezut cai scris in Turcea.

  2. 18 Februarie 2014 14:24

    Pentru Vasile Dumitru… http://www.gramofon.blogspot.ro … Chiar strada Orizontului este una specială, are, într-un fel, aerul Tulcei vechi, cu iz de mahala orientala. Multumesc pentru comentariu… Numai de bine!

  3. 18 Februarie 2014 14:19

    Pentru dadatroll http://www.dadatroll.wordpress.com … Suntem noi, la Tulcea, ca la Veneția (mai ales când plouă torențial), dar avem și câteva străzi🙂 … Multumesc pentru comentariu…

  4. 11 Februarie 2014 20:19

    nimic nu se compară cu Orizontului! şi piatră, şi asfalt, şi case părăsite, şi stuf, şi canale, şi porci, şi camioane, şi copii, şi… Tulcea!
    eu am plecat de acolo acum şapte ani dar nu am uitat nicio imagine!

  5. Tatu T. permalink
    11 Februarie 2014 19:07

    Aloooo! Dada, sau diadia troll, memoria oamenilor este cat se poate de scurta. Zi Bog nam prosti, adica Doamne iarta-ne! ca mai exista cineva care va mai aduce aminte de lumea care trece, trece…se duce…si uita, nu stie, nu mai bare identitate.
    Invatati, invatati, invatati a zis un agent al serviciilor germane cu revolutia lui cu tot!
    Indemnul este bun in orice regim!
    Exemplul sau in schimb nu!
    A murit sifilitic.
    Respecta Tulcea si pe oamenii sai de exceptie!
    Salutare ca de respect ba!
    Tatu T.

  6. 10 Februarie 2014 20:11

    Ce chestie. Strazi? In Tulcea? Cine sar fi gandit?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: