Skip to content

Select de Tulcea…

16 Februarie 2014

941852_416638178463742_142857939_n

     Titlul articolului poate vă duce la gândul unui soi de vin tulcean. De fapt, azi, vom vorbi despre cinematografe tulcene. Cum subiectul este vast, vom focaliza pe cel care a fost cinematograful cu sală de spectacole Select, apoi 7 Noiembrie (în cinstea Marei Revoluții din octombrie care se sărbătorește în noiembrie), apoi, din nou cinematograf plus club Select și eșuarea tristă în clubul Select (sau cum s-o mai numi locanda respectivă).

1

    Trebuie să menționăm că nu este vorba despre primul cinematograf tulcean, cu toate că și-a deschis ușile în anul 1931 sau 1932, prima locație de acest gen funcționând pe strada Babadag (cam pe locul Poștei), purtând denumirea de Aivazian, aparatul de proiecție (fără sonor) aparținându-i italianului Biava Ricardo. Discutăm doar despre Select pentru simplul motiv că dintre toate sălile de cinematograf și teatru, care au funcționat în Tulcea, până în anul 1950, nu mai există decât Select (cu transformările de rigoare) și cinematograful Elen (Popular, după 1950), ultimul închis. Mergând și mai departe cu afirmațiile, de fapt, din toate cele peste o sută de clădiri care au existat pe străzile Isaccei și Carol I (redenumită Gării), nu mai există absolut nici una, toate căzând victimă planurilor de sistematizare urbanistică a preafrumosului nostru oraș.

ScreenHunter_264 Feb. 15 23.02

    A rezistat, printr-un adevărat miracol, doar clădirea Select. Sala CINEMA = SELECT = TEATRU, așa cum apărea scris pe frontispiciul acesteia a fost construită de Johan (Iohan) Skultety (Scultety), un ceh stabilit de ceva vreme în Tulcea și asociat pentru această întreprindere cu negustorul David Faimblat (tatăl distinsului profesor tulcean Solomon Faimblat, actualul președinte al Comunității Evreilor din Tulcea). Cei doi asociați au folosit pentru construcție planurile arhitectului gălățean G. Aloisi, bun cunoscător, s-ar părea, al proporțiilor și acusticii unei săli de spectacol pe malul Dunării. Lucrările de execuție au fost conduse de doi meșteri italieni, după cele scrise de pictorul Constantin Găvenea în cartea sa Amintiri și imagini din Tulcea de odinioară. Încă de la începutul construcției, aceștia s-au lovit de problema infiltrațiilor de apă, provenită din pânza freatică ridicată, în legătură cu Dunărea. S-a recurs la soluția tehnică a unei fundații masive din piatră naturală, care să rupă capilaritatea unei fundații obișnuite, ce ar fi făcut ca sala să fie în permanență igrasioasă.

atl188-580x383

   Sala putea adăposti 600 de spectatori iar balconul acesteia 150. Pe lângă ecran și aparatul de proiecție (primul cu sonor din Tulcea), cumpărat de la firma S.A. Siewens & Shuckert, fiind un model KlangFilm, sala dispunea de o scenă pentru spectacole, cabine pentru actori și alte spații necesare bunei desfășurări a acestora. Intrarea era situată în strada Carol I, din care a mai rămas astăzi un fragment nefericit, numit Gării, sugrumată de blocuri de beton. Aici se găsea casieria, garderoba și grupurile sanitare, spații generoase și cu dotările corespunzătoare. Investiția în sine a celor doi domni, Scultety și Faimbalt, impresionează și în ziua de azi, prin curaj, proporții și prognoză economică, pentru un oraș relativ mic, așa cum era (și a rămas) Tulcea. În condițiile în care situația economică românească era afectată de criză, ca și cea mondială, de altfel, iar Tulcea mai avea deja un cinematograf, cinema Regal (patronat de Liceul Spiru Haret și situat în locul Hotelului Delta), care oferea, ce-i drept doar filme fără sonor, un pianist acompaniind desfășurarea filmului. În aceste condiții vitrege și concurențiale, cei doi riscă și inaugurează sala de spectacole Select cu filmul austriac Două inimi într-un vals, care a avut un succes de nedescris printre tulceni, acesta rulând numai puțin de două săptămâni.

ZWEI HERZEN IM 3 4 TAKT primul film la cinema select2

    Priza filmului sonor la public și priceperea patronilor Selectului de a aduce filme pe gustul tulcenilor a făcut ca în scurt timp, cinema Regal să-și închidă ușile, fiind cumpărat de familia Scultety, pentru a elimina orice idee de concurență și transformat în hală pescărească. În anul 1935, frații Scultety: George, Rudolf și Alexandru (Mina), primii doi economiști, al treilea inginer, agili oameni de afaceri, cumpără de la David Faimblat partea sa de cinematograf pentru suma de 800 de lei. Selectul devine, de-a lungul anilor, cea mai importantă sală de spectacole, conferințe și cinematograf din Tulcea, singura concurență de pe piața media tulceană din acea vreme fiind Sala Euforia a comunității grecești din Tulcea, situată lângă Biserica Grecească, unde se proiectau filme tot sub administrarea lui Rudolf Scultety. În anul 1948, sala de spectacole Select este naționalizată și, bineînțeles, rebotezată cu frumosul nume de 7 Noiembrie. Noii stăpâni nu au fost capabili să investească aproape nimic în clădire și aparatură până în 1977, când clădirea a fost destul de afectată de cutremur.

   Cu toate acestea, a rămas tot timpul cinematograful cel mai important al orașului, unde rulau săptămânal toate premierele, în celelalte săli de cinema (Popular și Casa sindicatelor, fiind proiectate filme în reluare sau de calitatea a doua). După seismul din 1977, sala este reabilitată, este schimbat mobilierul, se îndepărtează scena iar intrarea este mutată pe strada Isaccei. O dată cu apariția cinematografului Patria (actualmente teatrul Jean Bart), Select (7 Noiembrie) devine o sală de cinema de rangul doi iar după 1990 își pierde complet identitatea, mai întâi în cinema-club, apoi în club-cinema și, definitiv, club-locandă, în ultimii ani. Important este, pentru cei care nu știu, că o parte din această clădire CINEMA = SELECT = TEATRU, încă mai există, fiind singura supraviețuitoare a unui select șir de clădiri care au fost pe străzile Isaccei și Carol I (Gării).

    Nicolae C. Ariton

1. Prima imagine, de sus, este o fotografie din perioada interbelică a sălii de spectacole Select, subiectul articolului nostru

2. A doua imagine, de sus, este o fotografie aeriană, în care se poate localiza poziția Selectului, în raport cu planul orașului Tulcea

3. A treia imagine, de sus, este o fotografie aeriană, în care am localizat clădirea Select și am încercuit cu galben anexa care a fost adăugată în anul 1977, cu modificări după 1990 (în termeni tehnici este vorba de o construcție parazitară adăugată celei originale)

4. A patra imagine, de sus, este o fotografie a străzii Carol I, probabil în anii 1950, în care se numea deja Gării, pe partea stângă se poae vedea Selectul

5. A cincea imagine este afișul original al filmului austriac Două inimi într-un vals (traducerea sub care a rulat în România) și a făcut furori la Tulcea, timp de 2 săptămâni, la deschiderea cinematografului Select, fiind primul film sonor de pe meleagurile noastre

6. A șasea imagine, de sus, este o fotografie aeriană, în care am localizat în careul roșu clădirea originală a Selectului, săgeata galbenă fiind direcția de intrare în sală, din strada Carol I, mutată ulterior în Isaccei

7. Ultima imagine, de jos, o fotografie din anii 1950, cu cinema Select pe partea dreaptă, puțin mai jos de modernul autobuz.

     Important: Informații preluate din volumul scris de pictorul Constantin Găvenea, Amintiri și imagini din Tulcea de odinioară și Tulcea în documente de arhivă, autor Valentina Postelnicu, ed. Ex Ponto 2006

4

5 comentarii leave one →
  1. Valentina permalink
    25 Februarie 2014 14:05

    „doua inimi in masura trei patrimi … cine are nevoie de mai mult pentru a fi fericit!?”

  2. 18 Februarie 2014 14:29

    Pentru Anonim… Stringem informatii, deocamdata, pentru zona de vest a orasului, avem ceva destul de consistent despre garnizoana Regimentului 33, extrem de interesant si ceva amintiri despre locatia Comisiei Europene, care acoperea partea dinspre lac, a dealului Spitalului… Vorbim si poate mai aflam cite ceva…Numai de bine!

  3. 18 Februarie 2014 14:26

    Pentru Valentina Savedanube… Multumesc pentru apreciere… Ma bucur sincer ca suntem citiva tulceni care iubim Tulcea si am un mic regret ca nu suntem ceva mai multi… dar, eu zic, ca se vor alatura si altii, incet, incet… Numai de bine!

  4. Anonim permalink
    18 Februarie 2014 12:25

    domnule profesor, pe cand o povestire despre partea vestica a orasului si lacul ciuperca

  5. Valentina permalink
    17 Februarie 2014 11:52

    Multumim ca va faceti timp sa impartasiti cu noi pasiunea dvs. pentru urbea noastra!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: