Cea mai veche scrisoare tulceană

---

Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din data de 01.04.2014

Câteva dintre articolele, cele mai citite, de pe blogul www.mistereledunarii.ro, au titluri de genul Cea mai veche casă din Tulcea, Cea mai veche fotografie etc. Continuând în aceiaşi tonalitate, astăzi vă propun cea mai veche scrisoare tulceană sau, cel puțin, care a trecut prin frumosul nostru oraș. Înainte de a continua, să mai amintim doar că perioada de timp, despre care vom discuta, este situată undeva pe la mijlocul secolului al XIX-lea, deci pe la 1850, când frumosul nostru oraș (care nici nu prea era oraș), ca și întreaga Dobroge, era sub ocupație otomană, făcând parte dintr-un pașalâc al fostului mare Imperiu Otoman, cu capitala la Constantinopol (actualmente Istanbul).

Publicitate

Bragageria lui Osman…

     Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din data de 25.03.2014

   Articolul despre strada Scării (Strada Scării… scara străzii) s-a bucurat de un frumos ecou printre tulceni. Acum, dacă este să fim sinceri până la capăt, numărul de reverberaţii ale ecoului în cauză putea fi mai consistent, dar suntem obişnuiţi să ne mulţumim cu puţin şi să fim plini de speranţă pentru viitor. Unul din comentariile care ne-au impresionat extrem de puternic a fost cel făcut, pe Facebook de către distinsul regizor, actor şi profesor la Liceul de Artă din Tulcea, domnul Ion Dore. Dânsul scria, pe marginea unei imagini postate de domnul Petru Ţincoca, într-un adagio imagistic la articolul de care spuneam mai devreme… sus in dreapta la capătul scărilor este actualmente Şcoala Populara de arte si străduța de acces in strada Mihai Eminescu iar in dreapta, jos, la aproximativ 50 metri, era o bragagerie unde se vindea acea licoare care te desfăta vara ce vremuri scările care urmau o curba de a dreptul poetica erau calea de acces, de sus, spre piața mare si spre port… nu mai pot sa scriu, îmi vine sa plâng, este locul in care mi-am petrecut copilăria…

Misterul decorațiilor doctorului Carol Davila

Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din data de 18.03.2014

      Articol scris în urma unei discuții, mai vechi, cu domnul Aurel Stănică

     Monumentul de Independență din Tulcea, de pe Colnicul Hora, este atât de măreț încât îți dă impresia că ar fi ultimul loc tulcean care ar putea ascunde niscaiva mistere. Povestea realizării lui este însă atât de complexă și întortocheată încât merită să fie povestită în detaliu într-un volum întreg. Până la o întreprindere atât de anevoioasă, ne vom mulțumi doar cu istorisirea poveștii decorațiilor marelui medic, care a fost Carol Davila, cum au fost acestea depuse alături de piatra de temelie a falnicului monument tulcean, căutate, după 100 de ani şi nedescoperite.

Meşterul Manole Mustafa Septar Abdula…

    Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din data de 11 martie 2014

   Se spune despre istorie că este nedreaptă şi reţine doar fapte şi oameni într-o memorie abstractă şi elitistă. Adică, mai pe înţelesul nostru, îi dă la parte pe oamenii obişnuiţi şi viaţa lor simplă, pentru a-i scoate în faţă doar pe conducători, mai mult sau mai puţin merituoşi, angrenaţi în evenimente mai mult sau mai puţin importante. Astăzi, încercăm să readucem la viaţă, pentru câteva clipe, un tulcean get-beget, frizer de meserie, ce a trăit în frumosul nostru oraş în perioada interbelică (şi niţel în perioada comunistă), pe numele său Mustafa Septar Abdula, zis Meşterul Manole.

TULCEA… înger căzut

 

Interzis lecturii celor sub 18 ani

    Pentru cei care înnoptau în Tulcea, pe la 1870, șansele de a deveni înger erau destul de mari. Motivele de a rămâne în orașul de pe malul Dunării, peste noapte, erau de mai multe feluri, dar se legau mai întotdeauna de piroscaful societății de navigație Lloyd Austriaco, ce asigura transportul pasagerilor între Galați și Constantinopol.