Skip to content

Bragageria lui Osman…

24 Martie 2014

bragageria Osman Regep, str. Isaccei

     Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din data de 25.03.2014

   Articolul despre strada Scării (Strada Scării… scara străzii) s-a bucurat de un frumos ecou printre tulceni. Acum, dacă este să fim sinceri până la capăt, numărul de reverberaţii ale ecoului în cauză putea fi mai consistent, dar suntem obişnuiţi să ne mulţumim cu puţin şi să fim plini de speranţă pentru viitor. Unul din comentariile care ne-au impresionat extrem de puternic a fost cel făcut, pe Facebook de către distinsul regizor, actor şi profesor la Liceul de Artă din Tulcea, domnul Ion Dore. Dânsul scria, pe marginea unei imagini postate de domnul Petru Ţincoca, într-un adagio imagistic la articolul de care spuneam mai devreme… sus in dreapta la capătul scărilor este actualmente Şcoala Populara de arte si străduța de acces in strada Mihai Eminescu iar in dreapta, jos, la aproximativ 50 metri, era o bragagerie unde se vindea acea licoare care te desfăta vara ce vremuri scările care urmau o curba de a dreptul poetica erau calea de acces, de sus, spre piața mare si spre port… nu mai pot sa scriu, îmi vine sa plâng, este locul in care mi-am petrecut copilăria…

   Cele câteva repere oferite de domnul Ion Dore au fost suficiente pentru mistereledunării care au şi purces laStefan Luchian bragagiu ample acţiuni de scotocire prin arhivele virtuale ale istoriei oraşului Tulcea. Astfel am descoperit că bragageria în cauză se situa pe strada Isaccei, cam în dreptul Pieţei vechi, în clădirea pe care o vedeţi în imaginea de mai jos. Fotografia a fost realizată în anul 1955, cu puţin timp înainte de amplul proces de sistematizare a străzii Isaccei, care a făcut ţăndări toate vechile clădiri care se aliniau de-a lungul acesteia. Dacă priviţi cu atenţie, pe firma aflată deasupra uşii prăvăliei se poate citi Răcoritoare, semn că după naţionalizare, spaţiul şi-a păstrat destinaţia iniţială, poate chiar cu acelaşi comerciant în spatele tejghelei. Acesta a fost iniţial Osman Regep, care îşi continua afacerea de succes începută Sub Coloane, într-un spaţiu închiriat, la care a renunţat dacă nu pentru un dever mai bun pe strada Isaccei, cel puţin o concurenţă mai mică. Să nu vă închipuiţi că Osman efendi era singurul bragagiu din partea aceasta a oraşului, nu departe de bragageria lui se afla cea a lui Moş Chistol, un nume cel puţin ciudat pentru un turc bătrân, cu şalvari şi fes roşu, aşa cum purta şi Osman efendi. Cei doi erau prieteni şi la mare concurenţă în a-şi atrage şi păstra clientela cu cea mai bună bragă dar şi prăjituri şi îngheţată. Osman Regep îşi servea clienţi atât în interiorul locandei, dar cânt timpul era frumos, aceştia se aşezau la mesele şi scaunele amplasate pe trotuar, unde până noaptea târziu, mai ales în verile caniculare, se auzea zgomote de pahare şi ceşti. Când, câte un trecător grăbit trecea pe lângă grupul de oameni, de parcă în urma lui venea Potopul, Osman efendi, striga zâmbind: Liniştit, bre! Mai bine luaam braaga rece, bre! Tot murim, bre!

   Povestea brăgii este la fel de interesantă ca cea a lui Osman Regep, doar şi pentru simplu motiv că şi una şi altul au devenit, între timp, amintiri. Denumirea ciudatei băuturi a ajuns pe meleagurile româneşti cu cea rusă şi nu turcească, de boza, aşa cum s-a întâmplat în toate celelalte ţări de prin această parte a Europei, care au avut de-a face cu otomanii şi ruşii. Toţi ceilalţi o numesc boza, numai noi, mai cu moţ îi spunem bragă, care ar putea avea o altă explicaţie în faptul că terciul este numit, în germană, brei. Dar aceasta nu este decât o speculaţie lingvistică, pentru că este destul de clar că în România, braga a sosit la noi pe două căi, în Moldova pe o filieră rusă, adusă de prin Asia şi devenită cu timpul o adevărată băutură local moldovenească şi, a doua cale, din Balcani, pe filiera otomană, adusă tot din stepele Asiei, de către foştii nomazii osmanlâi. Reţetele de preparare sunt simple şi complexe în acelaşi timp, asigurând arome diferite şi adevărate rafinamente gustative. Din punct de vedere chimic, meiul, malţul sau tărâţele de grâu şi porumb sunt fierte, operaţiune care ajută amidonul să fermenteze mai uşor şi să se transforme în dextrină, formând o băutură acrişoară, consistentă, tulbure şi foarte, foarte puţin alcoolizată. O reţetă completă de obţinere a brăgii,  putea fi cam aşa: se prepară un aluat din tărâţe de grău şi porumb, într-un raport 2/1, din care se fac turte ce se coc într-un cuptor. Turtele se introduc într-un butoi, cu apă şi drojdie, unde se lasă 4-5 zile, după care lichidul  se filtrează, mai mult sau mai puţin, după preferinţă, şi este dres cu miere, scorţişoară sau vanilie. Se servea, în mod special, pe timp de vară, cu bucăţele de gheaţă, dar putea fi şi o cină uşoară (pâine cu bragă) pentru cei sărmani, poeţi, pictori sau bloggeri neconsacraţi (!). Preţul redus al materialelor de preparare, a făcut ca braga să fie considerată ca una din cele mai ieftine băuturi, cu expresia la fel de răspândită, care supravieţuieşte chiar produsului în sine: ieftin ca braga.

     O perioadă de timp, braga (boza) a fost interzisă în Imperiul Otoman din cauza ienicerilor, care o aveau chiar o raţie zilnică, precum soldaţii germani, berea. La un moment dat, imanii şi cadii otomani au constat că bravii soldaţi turci cam umblaseră la reţetele de preparare şi nevinovata băutură conţinea mai mult alcool decât permitea Coranul. Viaţa otomană a revenit la normal după ce a fost emisă o iradea prin care se specifica clar modul de fermentare a brăgii.

bragagiu

   Băutorii rafinaţi de bragă nu se amestecau niciodată cu amatorii. Aceşti îi şopteau ceva la ureche bragagiului, într-un adevărat limbaj masonic secret, câteva cuvinte şi după ce pe faţa acestuia apărea un zâmet larg, dintr-o parte în alta a fesului purtat pe cap, clientul special era servit cu gesturi pline de lentoare, precum într-un adevărat dans oriental, cu başbuza, care chiar după nume dădea de înţeles că nu este o simplă bragă, ci o adevărată super-bragă, baş însemnând căpetenie, şef, cea ce sar putea traduce, în mod liber, braga şefului sau şefa brăgii.

   imaginea 1 – fotografia brageriei lui Osman Regep, de pe strada Isaccei, realizată în anii 1955, înainte de marea demolare din anii 1960, fotografia provine din volumul Tulcea în documente de arhivă, autor Valentina Postelnicu, ed. Ex Ponto 2006; 

   imaginea 2, dreapta – tabloul bragagiu de pictorul Stefan Luchian;

   imaginea 3 – o fotografie, din perioada interbelică, cu un bragagiu ambulant, înt-o piaţă; imaginea 4 – fotografie interbelică dintr-o bragagerie turcească, din Istanbul, care există şi în zilele noastre.

   P.S. – Am citit şi am aflat despre  Osman Regep şi bragageria sa,  din cartea pictorului Constantin Găvenea, Amintiri și imagini din Tulcea de odinioară.

    Nicolae C. Ariton

bragerie Istanbul1

7 comentarii leave one →
  1. 10 Aprilie 2014 13:52

    Placerea e de partea mea!🙂

  2. 10 Aprilie 2014 13:19

    Pentru http://www.imaginecontinua.wordpress.com … multumim pentru preluare… numai de bine!

  3. 10 Aprilie 2014 13:17

    Pentru d. Maria Dincov… si eu zic ca e pacat de lipsa unei asemenea licori la Tulcea… poate vre-un capitalist local a prins pontul! Numai de bine!

  4. 10 Aprilie 2014 13:16

    Pentru Anonim… Am auzit și de aceasta, poate revenim, in curind cu articol si despre aceasta… Multumim!

  5. Anonim permalink
    25 Martie 2014 14:29

    Bragaria lui Selatin de pe strada Babadag

  6. 25 Martie 2014 13:59

    Minunata bautura ” braga” ! Pacat insa, ca tocmai la Tulcea nu se mai gaseste braga, acea dulce- acrisoara si racoritoare licoare ,…cu care am crescut, dupa cum spune domnul Dore Ion. Mare pacat!

  7. 24 Martie 2014 11:17

    Reblogged this on imaginecontinua and commented:
    Despre braga si bragagii in perioada interbelica, fotografii vechi si o frumoasa istorie…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: