Generalul Mihail Moruzov și banditul Terente… pe la Tulcea

---

Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din data de 29.04.2014

Trăim nişte vremuri în care orice cioflingar îşi poate atârna de gât un lanţ şi declara că este rege sau împărat. Aceştia, în loc să fie arestaţi pe loc, pentru uzurpare de identitate sau funcţie, sunt preluaţi de draga noastră societate şi acceptaţi ca atare, contribuind cu încă un brânci zdravăn pe toboganul pierzaniei noastre ca naţiune. Să părăsim însă amarele vremuri contemporane în favoarea istoriei, când şi spionii erau de-a adevăratelea iar tâlharii aveau un cod al onoarei. Fără nici un fel de exagerare, în acele timpuri, de mult apuse, Tulcea l-a avut pe Regele spionilor, Mihail Moruzov şi pe Regele tâlharilor (supranumit şi al bălţilor), celebrul Terente. Înainte de a continua, trebuie să specificăm că dacă Mihail Moruzov s-a născut în oraşul Tulcea şi a fost mai mult decât ataşat de oraşul său natal, Terente, pe numele său adevărat Vasili Ştefan, s-a născut doar în judeţul Tulcea, în localitatea Caracaliu, legăturile sale cu preafrumosul nostru oraş fiind pasagere, dar pline de tensiune.

---

Publicitate

Cu boii… la pescuit

---

Articolul va fi publicat, probabil, în ziarul Obiectiv de Tulcea, în săptămâna 21-25 aprilie 2014

Când priveşti, astăzi, îndeletnicirea pescuitului, pare a fi ceva între ceasornicărie şi parada modei, cu tot felul de scule (care de mai care mai minusculă şi sofisticată) şi ajungând la tot felul de hăinuţe şi recuzite de butaforie teatrală. Nu mai vorbim de peştele prins, de obicei nişte crapi sado masochişti, bătrâni şi graşi, care au început să aibă plăcerea perversă de a se lăsa agăţaţi în cârlige ascuţite, știind că după scurte şedinţe foto, vor  fi lăsaţi liberi, din nou, printre ape, pentru a fi pescuiţi de alţi pescari, ce stau la rând, în aval sau în amonte.

Misterul casei Dimciu Petruş…

---

Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din data de 15.04.2014

În urmă cu aproximativ doi ani, era culcată la pământ una din ultimele case vechi din centrul oraşului. Gestul nu a stârnit prea multe comentarii, având în vedere că respectiva clădire nu era din cale afară de frumoasă, nici într-o stare fizică prea bună şi nici atât de veche, cum sunt alte case din Tulcea. În concluzie, suficiente motive pentru a nu stârni prea multe regrete, atunci când a fost tăbărâtă de buldozere şi excavatoare. Pentru a fi însă mai expliciţi, să spunem că vorbim de Casa Dimciu Petruş, construită în 1926 şi care după naţionalizarea din 1950 a adăpostit administraţia ziarului Drumul socialismului, apoi, după 1989, a fost sediu de bancă,  Inspectoratul Şcolar şi Serviciul Paşapoarte.

Și statuile mor…

---

Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din data de 08.04.2014

În frumosul nostru oraș există un monument care nu numai că nu intrigă pe nimeni, dar reușește să treacă mai mult decât neobservat, fiind de-a dreptul invizibil. Aproape profitând de această stare de fapt, monumentul respectiv (unii tulceni sunt dispuși să pună rămășag că nici nu ar fi vorba despre un monument) se află situat într-o poziție super centrală, lucru care nu-l împiedică cu nimic să-și ducă existența incognito, într-o lume din ce în ce mai agitată. Dar să purcedem sistematic în acest modest studiu de caz.