Skip to content

Misterul casei Dimciu Petruş…

14 Aprilie 2014

casa dimciu petrus 1955


Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din data de 15.04.2014

În urmă cu aproximativ doi ani, era culcată la pământ una din ultimele case vechi din centrul oraşului. Gestul nu a stârnit prea multe comentarii, având în vedere că respectiva clădire nu era din cale afară de frumoasă, nici într-o stare fizică prea bună şi nici atât de veche, cum sunt alte case din Tulcea. În concluzie, suficiente motive pentru a nu stârni prea multe regrete, atunci când a fost tăbărâtă de buldozere şi excavatoare. Pentru a fi însă mai expliciţi, să spunem că vorbim de Casa Dimciu Petruş, construită în 1926 şi care după naţionalizarea din 1950 a adăpostit administraţia ziarului Drumul socialismului, apoi, după 1989, a fost sediu de bancă,  Inspectoratul Şcolar şi Serviciul Paşapoarte.

Pentru a fi şi mai clari, imaginea de sus cred că este suficientă pentru a vă readuce aminte de silueta inconfundabilă a acestei case. Încă de când a fost construită, în 1926, arhitectura ei a stârnit controverse în oraş. Tulcenii erau obişnuiţi cu clădiri masive, bogate în ornamente, apreciind în mod special stilurile Empire (Casa Constantin Motomancea) şi Neoclasic (Casa Avramide), aşa că această clădire mai mult decât sobră, prevestind parcă cenuşiul stilistic al blocurilor comuniste ce vor invada oraşul după 1965, nu i-a încântat absolut de loc. Mari admiratori de stucaturi, coloane greceşti şi balcoane de fier forjat, cât mai dantelate (o adevărată pasiune!), marele eveniment a fost doar acela că nu i-au spart geamurile noii clădiri, care nu se încadra absolut deloc în arhitectura oraşului. Nu ştim cine a fost arhitectul clădirii sau, dacă a fost gustul lui Dimciu Petruş, despre care se cunoaşte doar că a fost un prosper comerciant de cereale, de origine albaneză. Oricum, clădirea a fost construită sub influenţa Art Deco, o modă arhitectonică cu rădăcini germane, care a influenţat în mod special stilul  Bauhaus, în care se încadrează şi casa noastră. Deci, avem de-a face cu un produs tipic german, care se potrivea ca nuca în perete în atmosfera dulce orientală a târguşorului nostru de pe malul Dunării. Târguşor, târguşor, dar de loc liniştit, veţi vedea câteva rânduri mai încolo motivul acestei afirmaţii! S-ar părea că în perioada respectivă, Bauhaus-ul era în mare vogă, pentru că în Bucureşti şi Constanţa există sute de asemenea case, iar exemplul cel mai concludent este Tel Aviv-ul, cu străzi şi cartiere întregi, aşa cum se poate vedea în imaginea de mai jos. Ultimul exemplu este chiar ciudat având în vedere cu ce se întâmplase cu evreii în Germania nazistă şi faptul că aceştia au purtat cu ei în noul Israel, arhitectura celor care aproape i-au nimicit ca naţie.


bauhaus style centru tel aviv


Am vizitat de mai multe ori interiorul, care era generos, cu încăperi mari şi luminoase, tâmplărie masivă din lemn, ca şi scara principală (destul de îngustă) şi planşeul care se bâţâia destul de puternic atunci când călcai mai apăsat. Singura parte mai ciudată era aripa din spatele clădirii, prevăzută cu încăperi minuscule şi o scară întortocheată, pe care mereu mă rătăceam, probabil, la timpul construirii, gândită ca un spaţiu pentru personalul auxiliar.

Din acest punct lectura acestui articol devine plină de suspans! Nu este exclus ca în alegerea proiectului casei să fi avut un cuvânt important de spus însuşi Mihail Moruzov, tulceanul care a fost cel mai mare spion român din toate timpurile, creatorul  Serviciului Secret de Informaţii şi care l-a acea dată Şeful  Serviciului de Siguranţă din Delta Dunării, structura care a stat la baza  serviciului românesc de spionaj. Motivul implicării acestuia în construcţia casei lui Dimciu Petruş este unul foarte simplu, Mihail Moruzov era şeful lui.


mihail moruzov 1934


Nu este vorba despre vreo asociere în comerţul cu grâne şi făină, ci pur şi simplu Dimciu Petruş era coordonatorul uneia din reţelele de spionaj cele mai importante ale lui Mihail Moruzov. Aceasta era  filiera organizată în Serbia, cu cel mai celebru agent al său, cu numele de cod Inginerul Droja, pe care Dimciu Petruş reuşeşte să-l aducă chiar la Tulcea, în anul 1937, pentru convorbiri particulare şi complet secrete cu deja Şeful Serviciului Secret de Informaţii al Armatei Române, Mihail Moruzov. Nu se ştie precis, dar mai mult ca sigur că drumul până la Tulcea s-a făcut pe calea Dunării, sub acoperirea unui nume fals de negustor de grâne, sosit în oraşul nostru cu una din navele DDSG sau Lloyd Austriaco, care asigurau transportul de pasageri pe marele fluviu. Discuţiile purtate au fost în mai multe reprize, toate  în relativa noua casă a lui Dimciu Petruş. Iarăși nu știm, dacă prosperitatea omului de afaceri Dimciu Petruș se datorează colaborării cu Mihail Moruzov sau succesul în afaceri este cel care l-a recomandat marelui spion pentru realizarea rețelei de spionaj sârbească. Ne place să credem că ambele elemente au fost la fel de importante. Oricum îl găsim pe Dimciu Petruș cu una din cele mai mari magazii de cereale, situată în Portul Tulcea, cu casa de care discutăm, în care se afla locuința și sediul firmei de comerț, dar și două brutării, dintre care una a rezistat până târziu, bineînțeles naționalizată.


proprietate dimciu petrus str. sf. nicolae 31-33, brutarie


Nici reclama nu-i era indiferentă, în presa vremii tulcene plasând texte de genul celui de mai jos, în care își face reclamă la pâine pe care o pregătea în brutăriile sale.


reclama dimciu petrus piine


Din nefericire, nu avem nici o fotografie cu Dimciu Petruș și nici informații privind destinul său, ulterior anilor 1940, după ce Mihail Moruzov a fost asasinat de legionari în închisoarea de la Jilava. Suntem siguri, însă, că timpul va scoate la iveală, noi dovezi despre cei doi, iar mistereledunarii vor printre făptaşi.

Nicolae C. Ariton

mistereledunarii.ro

imaginea 1 – Casa Dimciu Petruş, în anii 1955;

imaginea 2 – O stradă centrală din Tel-Aviv, flancată de clădiri Bauhaus, în stilul celei construită de Dimciu Petruş la Tulcea;

imaginea  3 – Una din puţinele fotografii cu Mihail Moruzov, un portret din anul 1934;

imaginea 4 – Una din proprietăţile lui Dimciu Petruş, situată pe fosta stradă Sf. Nicolae, actualmente str. Progresului, care a adăpostit o brutărie, schimbându-şi ulterior proprietarii;

imaginea 5 – O reclamă la pâinea Dimciu Petruş, din presa tulceană interbelică;

imaginile 6,7,8 – Casa Dimiciu Petruş, în perioada iunie 2012, când lucrările de demolare erau începute.

P.S. – Informaţii preluate din volumele Tulcea în documente de arhivă, autor Valentina Postelnicu, ed. Ex Ponto 2006 şi Mihail Moruzov şi Serviciul Secret de Informaţii al Armatei Române, autor Cristian Troncotă, Editura I.N.I. 


dimciu petrus3

dimciu petrus1

dimciu petrus5

Anunțuri
7 comentarii leave one →
  1. Petre Dragonescu permalink
    30 Noiembrie 2015 2:02

    Si mie mi s-a intocmit carnetul de munca in aceasta cladire care adapostea administratia noului Santier Naval intre anii 1976-1979!

  2. 28 Aprilie 2014 20:01

    Pentru domnul George Naumof… Mulţumesc pentru informaţie, chiar nu am ştiut că Dimciu House a fost şi sediu de Şantier Naval… Laa data de care spuneţi, subsemnatul se pregătea să dea bacul 🙂

  3. 28 Aprilie 2014 19:55

    Pentru http://www.artadeacumpara.blogspot.com … Până la terminarea celui De-al doilea război mondial, numărul aromânilor în Dobrogea era extrem de redus, drept dovadă, aceştia nu au avut o mahala a lor în Tulcea… după schimbul de populaţie din Cadrilater, în locul bulgarilor au venit un număr important de aromâni… dar domn Dimciu poate fi orice, chiar şi aromân… dacă voia d. Moruzov 🙂

  4. 28 Aprilie 2014 19:51

    Pentru doamna Magda Antoniu… Am reţinut detaliul pentru un viitor articol… când pserăm să descoperim o fotografie şi cu mister Dimciu… mulţumesc pentru comentariu şi scuze pentru întârziere.

  5. George Naumof permalink
    25 Aprilie 2014 12:29

    O vreme, probabil 1976 – 1979, aceasta cladire a gazduit sediul Santierului Naval Tulcea, devenit ulterior ICNUT, Aker etc. In acea cladire mi s-a intocmit Carnetul de Munca, pe 11.03.1978, ca proaspat inginer navalist repartizat la SNT.
    Geo Naum

  6. 14 Aprilie 2014 18:54

    Dupa nume, Dimciu cred ca era mai mult decat albanez, cred ca era machidon. Am prieteni aromani pe aici prin Bucuresti cu numele asta.

  7. magda antoniu permalink
    14 Aprilie 2014 8:53

    cladirea a fost constuita pe terenul familiei mele (Grigore Antoniu-Afendula Logothetes)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: